După ofensiva la baionetă dusă de Liviu Dragnea cu toate armele politice și instituționale din dotare (partid, parlament, guvern) împotriva justiției, e aproape un miracol că o instanță din România l-a condamnat pe președintele Camerei Deputaților la o pedeapsă care nu mai poate fi schimbată într-una de achitare.
Da, sigur, teoretic ar exista o posibilitate, dar trei ani și șase luni nu se pot transforma în zero ani, zero luni și zero zile de închisoare decât dacă instanțele ar fi populate de iresponsabili cu certificat.
Așadar, da, în logică penală, Liviu Dragnea este, încă, nevinovat (în acest dosar, cel al angajărilor fictive din Teleorman).
În logica interesului public, însă, Dragnea a devenit o piatră de moară atârnată de gâtul unei bătrânele centenare. În cancelariile (cu valori) occidentale, numărul trei din structura de putere a României formale (dar, după unele jocuri la vedere, numărul 1 executiv) a devenit cu totul nefrecventabil: ce înțelegeri mai poți face cu cineva care stă cu un picior în pușcărie, aproape condamnat într-un al doilea dosar penal?
Și, apoi, câtă încredere poți avea, ca partener străin, într-un șef de partid care are ca principală grijă nu să guverneze eficient, ci să omoare sistemul de justiție pentru propriul interes?
Din acest moment, Dragnea va declanșa un război civil, dar și unul instituțional și politic fără nici un fel de nuanță. Din această clipă, toți loialii șefului PSD din instituțiile statului vor începe să lupte fără mănuși cu acele instituții care încă mai rezistă în fața ciubotelor de cauciuc ale mustăciosului de Teleorman.
De azi, Dragnea visează doar la a deveni un soi de tiran african dement care să conducă din vârful sceptrului.
Lasă-ne, Liviu, încă ne poți convinge că nu vrei să ne îngropi pe toți. Pleacă.
