Cum să te mai mire gărgăunii conspiraţionişti ai lui X, când, de la A la Z, atâţia saltimbanci cu tupeu au prins să escaladeze, în ultimii treizeci de ani, versantul Palatului Cotroceni?
Oare aţi uitat, cititori dumneavoastră? Într-atât de orbitoare e văpaia prezentului, încât trecutul nu se mai vede chiar deloc? Dacă aşa stau lucrurile, poate că n-ar fi rău să vi-i amintiţi pe câţiva dintre cei care au încercat marea puterii cu degetul imposturii politice.
Unul dintre cei care merită onoarea de-a deschide balul gărgăunilor e Ion I. Brătianu, fondatorul Uniunii Liberale Brătianu şi posesorul suavei porecle „Cartof“. Cei tineri nu ştiu, dar menajeria politică de azi păleşte prin comparaţie cu predecesoarea ei de la începutul anilor 1990.
Ion I. Brătianu, de pildă, şi-a atras numele de alint de sorginte solanacee după ce-a apărut la televizor cu nişte cartofi neobişnuit de mari şi a promis electoratului, ca o Samanthă de cartier, că aşa vor arăta toţi cartofii din România după victoria lui la prezidenţiale.
Ulterior, acelaşi Brătianu şi-a făcut cartof – pardon, chip – cioplit pe strada Visarion din apropierea Pieţei Romane, unde bustul lui, nicidecum stingher, rămâne până azi o bornă de piatră a grotescului.
În imediata apropiere a lui Ion I. Brătianu trebuie aşezat Florin-Mihai Nahorniac, la a cărui cămaşă de forţă au lucrat cândva – fără mare folos, din păcate – o serie de mari croitori ai planetei. În prezent, Florin-Mihai Nahorniac este – atenţie! – gral. col. (r) conf. univ. dr. ec. Spre a se şti o treabă.
Acelaşi personaj împarte medalii jubiliare şi e director-general al ziarului „Ştefan cel Mare“, sub a cărui manşetă scrie, ciclamen pe alb, după cum urmează: „Publicaţie acreditată, prin directorul ei, la Consiliul Uniunii Europene, NATO, G 7 şi G 20“. Nu de alta, dar, pe când candida, Florin-Mihai Nahorniac se revendica direct din Ştefan cel Mare şi deţinea ca argument electoral o serie de fotografii cu mari bărbaţi ai planetei, în frunte cu Yasser Arafat.
Ehe, dar ce spuneţi, cititori dumneavoastră, despre Lia Roberts, candidata la preşedinţie a cărei idee fundamentală din campanie a fost „Vreau ca România să intre în Europa cu picioarele înainte“? Şi ce spuneţi despre bioenergeticianul Constantin Mudava, care şi-a somat semenii astfel: „Rog poporul român să stea cu mâinile şi cu picioarele îndepărtate, ca să-l pătrund cu energia mea“?
Dar despre aprigul Raj Tunaru, vagonetarul din Ţânţăreni ajuns, după experienţa electorală, să înfunde puşcăria în Vacaville, California? Pitoresc e şi Nati Meir, un găinar risipit în escrocherii de tot soiul, condamnat la rândul lui şi convins la un moment dat că va ajunge preşedinte după ce-şi va momi electoratul prin tombole cu cine romantice în compania Monicăi Bârlădeanu.
Spre a nu mai pomeni de diaconul Nuţu Anghelina, primul popă cu brutărie din România, candidat şi el la preşedinţia ţării. Sau de Constantin Ninel Potârcă, arestat ba pentru dare de mită, ba pentru evaziune fiscală în urma unor afaceri cu fier vechi.
În cazul în care Grupul Revoluţia Pământului Plat o va propulsa pe Ramona-Ioana Bruynseels la Cotroceni, consecinţele vor fi rapide şi drastice:
1. Noua ediţie a romanului „Harta sferică“ a lui Arturo Pérez-Reverte se va numi „Harta plată“ (nu se ştie cum va fi redenumită „Sfera“ lui Michael Crichton).
2. Bilele de popice, mingile, globurile de Crăciun şi pepenii se vor aplatiza prin decret prezidenţial. Există totuşi o mare problemă aici: vesela candidată nino-nino are un nume foarte greu de huiduit.
