În viziunea lor, „Securitatea“ e reprezentată astăzi de „Binomul SRI-DNA“. O entitate care, chipurile, face „dosare politice“, închide „oameni nevinovați“, ba chiar îi „torturează fizic și psihic“ mai ceva ca pe vremea „terorii staliniste“.
Teza nu e nouă. Prindea contur în urmă cu 13 ani, la începutul lui 2005, imediat după ce procurorii anticorupție au început să lucreze la primele dosare grele, în frunte cu ale fostului premier și candidat prezidențial Adrian Năstase.
Cazul său părea limpede – o avere clădită prin mită și o campanie electorală finanțată cu bani negri. Probele în baza cărora a fost ulterior condamnat erau copleșitoare – documente, înregistrări, mărturii, tot tacâmul. Ceea ce n-a împiedicat-o însă pe cunoscuta realizatoare a „Memorialului durerii“ să-l compare, mai târziu, cu martirul Iuliu Maniu!
Năstase a fost primul inculpat care s-a plâns că este victima unui „abuz“. Așa s-a născut ideea noii „Securități“.
Între timp, conceptul a fost preluat și dezvoltat de propagandiștii de la curtea lui Voiculescu, intrat el însuși în malaxorul justiției. Pe măsură ce numărul celor anchetați a crescut, a luat amploare și s-a transformat într-un adevărat scenariu de film. Așa au apărut episoade și expresii gen „Statul paralel“, „Protocoalele secrete“, „Sufrageria lui Oprea“, „Petrecerile de la K2 și T14“ sau, mai recent, „Acoperiții din presă“ etc.
Unele povești se bazează pe detalii reale, dar fără nicio relevanță, altele sunt exagerate sau, pur și simplu, false.
Miza celor care le lansează nu e să îndrepte vreo nedreptate, căci nu se poate face asta decât într-un tribunal, nu pe sticla televizoarelor, în paginile ziarelor sau în largul internetului.
Scopul lor e altul. Și anume, să abată atenția opiniei publice de la campania concertată a politicienilor, afaceriștilor și jurnaliștilor certați cu legea, care vizează îngenuncherea justiției.Iar formele acestui război hibrid sunt multe: de la intimidarea magistraților și până la decredibilizarea presei și de la modificarea legislației până la instaurarea sentimentului că în România se dau sentințe strâmbe la ordinul unor forțe oculte.
Culmea nu e că printre diversioniștii care propovăduiesc această teorie se află zeloșii susținători de altădată ai lui Maior, Coldea & co, și nici că ei înșiși au fost acuzați – chiar de foști șefi ai serviciilor – că au fost racolați după ’90.Ci că unii nu se sfiesc să-și declare, totodată, nețărmurita admirație pentru răposatul Iulian Vlad, ultimul șef al adevăratei Securități, condamnat pentru crimele poliției politice comuniste. Prin ei, fantoma lui e mai vie decât oricând!
