Toxica politică a lui Dragnea, continuată de Dăncilă, care i-a adăugat o găleată de prostie, trebuia într-adevăr oprită.
PSD a lăsat România într-o situație extrem de dificilă. Bugetul a fost construit pe cifre nerealiste, pentru a se încadra pe hârtie în deficitul impus de UE, de 3%.
A amânat plata TVA către firme, a amânat plata concediilor medicale, a amânat recalcularea pensiilor, a amânat plata la greșitul Program Național pentru Dezvoltare Locală (PNDL).
Dragnea, în încercarea de a cumpăra tăcerea populației pentru a ataca justiția, a stimulat excesiv consumul prin mărirea fără sustenabilitate a salariilor bugetarilor. Mai ales în administrația locală s-a ajuns la un dezmăț incredibil.
Pe hârtie a crescut economia românească, dar în realitate nu am făcut decât să scoatem banii din țară, ajutând economiile altora, fără să creștem producția internă, indiferenți la viitor. Încă un an în această nebunie incompentă a Vioricăi Dăncilă și a lui Orlando Teodorovici ne-ar fi aruncat, cel mai probabil, într-o prăpastie din care ne-am fi revenit greu.
Acum suntem pe margine, dar încă nu am căzut.
Dar plecarea, cu un an înainte de alegerile parlamentare, a cabinetului Dăncilă a venit la pachet cu un risc deja cunoscut: erodarea rapidă a popularității celor care iau locul PSD-ului, pe fondul faptului că liberalii nu au doar „majoritate“ în Parlament doar cu sprijinul USR, așa că au nevoie de Pro România, ALDE și UDMR pentru a rămâne la putere.
O lună, Orban a punctat electoral, dând afară, pe bandă rulantă, secretari de stat, directori de agenții și alte pile băgate de PSD în aparatul de stat. A obținut simpatia chiar și a acelora care încă nu au uitat implicarea PNL în USL.
Dar a venit repede și primul test adevărat, în trei puncte: desființarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, modificarea recursului compensatoriu și readucerea alegerilor locale la două tururi.
Pentru primele două militează nu doar societatea civilă din România, ci și majoritatea magistraților (peste 200 de instanțe și parchete din țară s-au pronunțat pentru desființarea Secției Speciale) și toate instituțiile europene.
Și a venit și primul blocaj, pentru că situația nu e deloc simplă.
Pe de o parte, Iohannis și PNL au militat pentru eliminarea ordonanțelor de urgență în Justiție, în referendumul din mai, iar acum ar fi ipocrit să folosească acest instrument.
Într-adevăr, referendumul a fost consultativ, deci rezultatul nu trebuie aplicat obligatoriu și nu are consecințe juridice directe, așa cum a arătat Curtea Constituțională.
„Întrucât a fost exprimată o voință cu efect politic, iar nu juridic, în sensul analizat, aspectele de ordin juridic, tehnic și de detaliu urmează a fi apreciate în mod corespunzător de către autorități și puse în operă cu respectarea cadrului constituțional și legal de referință", arată motivarea hotărârii CCR de validare a referendumului consultativ
Dar, dacă vrem ca România să se obișnuiască cu regulile și cu respectarea unor angajamente politice, acestea trebuie respectate chiar și când nu ne convin.
Nu putem spune că ordonanțele de urgență nu sunt bune când le dă Dragnea, dar sunt bune când le dă Orban, pentru că suntem de acord cu acesta din urmă.
Apoi, trecerea prin Parlament a unei legi de desființare a secției, a recursului compensatoriu sau a alegerilor în două tururi e o procedură de durată și cu șanse mici, căci PSD, ALDE și UDMR s-ar opune.
O altă variantă ar fi asumarea răspunderii în Parlament, dar și aceasta presupune unele acțiuni suplimentare: există în dezbatere proiecte de lege pe cele trei teme, iar Curtea Constituțională a interzis Guvernului să intre în conflict cu Parlamentul, în astfel de situații.
Vicepremierul Raluca Turcan a anunțat, duminică, că Executivul îşi va angaja răspunderea, în maxim două săptămâni, pentru abrogarea recursului compensatoriu, dacă nu va fi realizată prin modificarea legii de către Parlament.
Mai râmân alegerile anticipate, măsură radicală promovată intens de USR-PLUS, luată în calcul și de președintele Iohannis și de premierul Orban.
Dar este și cel mai greu de aplicat: PNL și USR au doar 135 de parlamentari și e nevoie de 233 senatori și deputați care să respingă două guverne.
E puțin probabil ca PNL să mai găsească 100 de parlamentari care să renunțe la șase luni de privilegii și la pensia specială pe care o pierd dacă nu au un mandat parlamentar integral.
Situația politică pe care o lasă în urmă PSD e foarte complicată. Iar deocamdată asta este doar în beneficiul PSD.
