Nu, nu au fost „șmecheri“, luând-o pe contrasens, nu se îngustează drumul natural, cu semne de circulație avertisment, nu se desfășoară nici măcar o lucrare. Pe prima bandă, direct în stradă, câteva autoturisme sunt parcate chiar sub semnele mari și dese cu „Oprirea interzisă“.
Să recapitulăm: Capitala României, sediul central al instituției care se ocupă cu respectarea regulilor, semne clare de interzicere și români care pur și simplu nu dau doi bani pe polițiști și pe semnele lor inutile.
Nu dau doi bani la propriu, pentru că de fapt nimeni nu pățește nimic. Nicio amendă, nici măcar o muștruluială verbală.
În țara în care majorității fără cazier nu-i este frică să încalce reguli chiar sub nasul „oamenilor legii“, nu e de mirare că cei obișnuiți cu pușcăria, interlopii, îi pun pe agenții în uniformă să le pupe mâna.
Pentru că, în ambele cazuri, repet, nimeni nu riscă nimic.
Ne uităm cu invidie la ordinea și disciplina din Occident, dând mereu exemple dintre cele mai banale, cum ar fi că un german nu lasă gunoiul la locul de picnic, că un olandez nu exagerează cu muzica de petrecere sau că un norvegian respectă regulile de circulație.
Doar că occidentalii nu sunt, în realitate, altfel decât noi. Dacă aduci 1.000 de germani în România, după un an sau doi vor începe și ei să arunce hârtie pe stradă și să treacă pe roșu prin fața Poliției. Pentru că ar înțelege că nu riscă nimic.
În schimb, în Germania sunt camere de filmat peste tot, poliția răsare de unde nu te aștepți și chiar aplică legea, nu stă la negocieri, cetățenii sunt încurajați, inclusiv prin facilități fiscale, să reclame neregulile.
Din păcate, așa e omul: ordinea și disciplina se impun cu biciul. Biciul unor legi bune care sunt aplicate ferm de angajați care-și respectă meseria.
Revenim în România și citim că mai mulți polițiști rutieri din Iași s-au lăsat mituiți cu pizza. Multă pizza. Apoi, șeful Poliției din Eforie s-a dovedit, potrivit procurorilor, doar un mic mafiot care încasa taxe de protecție de la vânzătorii ambulanți de pe plajă.
Ce mesaj primesc infractorii când văd astfel de găinari în Poliție?
Și ce mesaj primesc când văd că acești mici corupți sunt prinși de DNA, de instituția care reprezintă corpul de elită al procuraturii, care ar trebui să lupte cu marii corupți și cu prejudicii de milioane de euro, nu de sute.
Constatăm cu toții că DNA nu mai are dinți, iar colții piliți după asaltul PSD asupra justiției sunt folosiți doar rar, când mai trebuie raportat și câte un dosărel mai mare.
De ceva ani, nu auzim decât foarte rar de o anchetă care să vizeze fie un personaj important, fie un prejudiciu consistent. Trimiteri în judecată sau condamnări sunt și mai puține.
Nu-i vorbă, trebuie prinși și polițiștii care iau mită în pizza sau în porumb fiert. Dar pentru asta există procurorii „obișnuiți“, de la parchetele simple, nu ditamai elita de la DNA.
Și dacă nu se mai tem oamenii cuminți, de ce s-ar teme interlopii de un stat slab? Mai țineți minte ce spunea în 2009 Sorin Ovidiu Vântu? „Întăriți-vă statul“ dacă vreți ca cei care încalcă legea să se teamă. Într-o primă fază părea că mergem în direcția asta.
Pentru interlopi, arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu a fost un semnal rău. Dar mult mai puternică a fost condamnarea lui Gigi Becali, idolul marginalilor și infractorilor, care se „pișa“ pe procurori, dar care a ajuns în cele din urmă la închisoare, și a fraților Cămătaru, cei mai puternici interlopi din București.
O perioadă celelalte clanuri s-au temut. Dar nu a ținut mult, ca orice lucru românesc. Anii în care PSD a schimbat legile în favoarea corupților, când a eliberat infractori periculoși și când Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, își cerea iertare că nu-i scoate mai repede pe condamnați din închisori nu puteau rămâne fără efecte.
