Fierberea de pe scena politică nu pare să aducă ceva bine făcut la final de an. Aceeași jucători, aceleași scandaluri și lipsa unei perspective, deocamdată, pentru un ingredient nou.
Pe stânga e o liniște asemănătoare celei de pe bulevardele comuniste când trecea tovarășuʼ. Pe dreapta e o păruială permanentă similară aglomerării de după paradele de 23 august, tot de pe vremea dictatorului comunist a cărui nomenclatură roșie a preluat puterea după ʼ89 și o deține și acum cu zâmbetul pe buze.
În fine.
Nu chiar pe dreapta, pentru că nu există, la ora actuală, un partid de dreapta.
Există PSD și toți ceilalți care nu se numesc PSD, dintre care unii se amăgesc că nu au metehnele acestora, iar alții se jură că nu fură.
Mai sunt și câțiva așa-ziși independenți, dintre care cel mai important se revendică un radical de centru. S-a lansat oficial a doua zi după ce a plecat din funcția importantă de la NATO, un fotoliu călduț din care își tot anunța intenția de a candida la Cotroceni de doi ani încoace.
Acum, că suntem 99% siguri că mult așteptata șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, ajunsă primul procuror al Europei, nu va mai candida pentru Cotroceni, avem complet platouașul cu cei mai importanți
candidați.
Fiecare cu problemele lui și cu istoricul pe care-l trage după el ca o bilă neagră și ruginită de metal. Ciolacu, o diplomă de BAC târzie, studii precare și discurs împiedicat, conexiuni neelucidate cu o falangă a Securității care l-a tras în poză cu un viitor terorist, o parteneră de viață cu gusturi scumpe etc.
Ciucă, acuzații de plagiat, o campanie publicitară outdoor pentru o carte care a apărut totuși într-un final, alte acuzații că n-ar fi ostașul care se pretinde a fi, o apropiere prea strânsă de PSD etc.
Geoană, un tată mare securist în angrenajul de putere al Securității lui Ceaușescu, o vizită la Moscova și una la spa-ul lui Geoană, o soție cu profil de Dana Năstase, un cumnat apropiat condamnat și fugit la tratament peste hotare etc.
Lasconi, o facultate privată obscură din provincie, absolvită cu mari chinuri și uitată a mai fi trecută în CV-ul oficial că nu dădea bine, un soț avocat fără succes pe care l-a angajat jurist la grupul parlamentar al partidului al cărui candidat la președinție este, un mandat de primar șters și fără mari realizări, adversari în propriul partid care-i pun piedici serioase etc.
Simion și Șoșoacă, cu agende pro rusești evidente și anti-europene, deși ambii pozează în cei mai mari patriotarzi, cu sponsori de partid cu afaceri obscure și dubioase, cu acuzații de tranzacții ca la iarmaroc cu nominalizările pe listele de partid etc.
Va fi greu să faci o alegere în noiembrie, dar ștampila trebuie folosită ca să nu existe riscul să o aplice alții în locul tău. Și nimic nu e jucat încă, indiferent de tonul sondajelor de opinie.
România este însă o struțo-cămilă, funcția executivă fiind împărțită între două palate. Cotroceni și Victoria.
O altă mică ironie tipic românească: o mică republică de la marginea imperiului Occidental e guvernată din două palate.
Iar la Victoria ajungi dacă faci o majoritate în Casa Poporului, adică în sediul Parlamentului. Aici lucrurile par și simple și complicate.
Simple pentru că varianta cea mai probabilă la acest moment este tot o coaliție PSD-PNL la care să se adauge pentru siguranță UDMR.
În ciuda bezelelor amare și pline de țepi pe care și le aruncă cu zâmbetul printre dinți PNL și USR și cine se mai crede că este partid de dreapta.
Dar și complicată, pentru că 2025 se prefigurează un an economic dur.
După ce au dat „la tot cartierul“ pomeni electorale în anul electoral 2024 – pensii, scutiri de taxe și impozite, lipsa une scăderi a costurilor cu aparatul bugetar etc. –, același guvern PSD-PNL va trebui să ia taurul de coarne și să aterizeze pe o pistă neamenajată, o economie cu mari frisoane.
Cele două partide nu au liderii care să aibă curajul să le spună românilor adevărul economic verde în față, necoafat și nefardat.
