În acea zi, la Summit-ul NATO de la Praga, România postdecembristă era invitată să înceapă convorbirile de aderare, la cea mai puternică alianță politico-militară de pe mapamond.
A fost o explozie de bucurie, în rândurile delegației oficiale române și la nivelul jurnaliștilor români prezenți la acest moment așteptat de mai bine de cinci ani de zile, pentru că însemna punerea la adăpost a statalității noastre postbelice, de tradiționalele recursuri la manu militari ale Moscovei, cu lideri aparent diferiți, la Kremlin, dar cu aceeași obsesie, de a menține dominația imperială rusească în Europa de Est.
CONCLUZIILE ȘEFILOR DIPLOMAȚIILOR DIN COMUNITATEA TRANSATLANTICĂ
Și iată că după două decenii de la evenimentul memorabil, de la Praga, România asistă, cu preocupare, la invazia în curs de desfășurare a Ucrainei de către Rusia, războiul de pe Frontul de Est confirmând determinarea Kremlinului de a menține umbrela sa, politică și militară, peste tot spațiul ex-sovietic.
Bombardarea infrastructurii civile și energetice ucrainene, care afectează viața a milioane de ucraineni - lipsiți de apă curentă, curent electric și căldură - este de condamnat, dar această opțiune a Moscovei se va menține pe timpul iernii, când - din perspectiva informațiilor publice actuale - nu sunt șanse de reluare a negocierilor de pace.
Rusia acționează ca un stat ce promovează monologul, nu dialogul, care ar deschide calea pentru tratative diplomatice între părțile implicate în confruntarea militară amplă, care durează din 24 februarie 2022. Agitația propagandistică legată de soarta centralelor nucleare din Ucraina ține într-adevăr de o retorică belicoasă, mai degrabă calculată cu sânge rece, decât nesăbuită.
Bombardamentele care afectează populația civilă din Ucraina urmăresc, în mod evident, părăsirea localităților de ucraineni, pentru ca ulterior să fie modificat raportul demografic zonal, prin aducerea de cetățeni ai Federației Ruse.
Cum războiul va mai dura o vreme - greu de fixat perioada continuării sale și momentul încetării dezirabile a focului - este bine că a fost enunțată și la reuniunea de la București, dorința ca toți cei responsabili pentru crime de război, inclusiv violența sexuală legată de conflicte, să fie trași la răspundere. Dorința este una, putirința este altceva.
Evident că, pe pe plan moral este salutară condamnarea celor care facilitează războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, aici nefiind vorba doar de Belarus, ci și de Iran și Coreea de Nord.
Angajamentul aliaților, prin miniștrii de externe, față de independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, determinarea cu care au reafirmat nerecunoașterea anexărilor ilegale ale Rusiei, care încalcă în mod flagrant Carta ONU, constituie un reazăm util pentru ucrainenii care vor să-și consolideze rezistența, să-și protejeze poporul și să contracareze campaniile și minciunile Rusiei de dezinformare.
Consolidarea parteneriatul cu Ucraina este o probă de seriozitate în gestionarea conflictului din Europa de Est, dar, chiar dacă Kievul avansează aspirațiile euro-atlantice, de la deziderat, la intrarea în NATO este un drum de parcurs, în contextul în care nu puține țări membre ale Alianței doresc păstrarea caracterului defensiv al acestei organizații politico-militare, nicidecum implicarea directă pe Frontul de Est.
Organizația Tratatului Nord-Atlantic va avea - în câteva săptămâni - noi membri, după ce Ungaria și Turcia își vor da acordul, la nivel parlamentar, pentru primirea Finlandei și Suediei în NATO. Asta înseamnă sporirea forței disuasive a Alianței, nu doar în zona Mării Baltice, ci și mărirea decalajului dintre forța militară comună a 32 de state aliate și aceea a Rusiei, care este slăbită de confruntarea dură cu Ucraina.
Prezența la București a miniștrilor de externe din Bosnia și Herțegovina, Georgia și Republica Moldova / Moldova de Est, a permis reiterarea sprijinului personalizat, pentru construirea integrității și rezilienței lor, dezvoltarea capacităților și susținerea independenței lor politice.
Aici se impune mențiunea că, la ora actuală, conform unui ultim sondaj de opinie, 39,7% dintre cetățenii europeni care trăiesc între Prut și Nistru ar vota pozitiv la un referendum pentru unire, o creștere care dacă va continua, în ritmul actual - datorită trezirii la realitate, a celor care văd grozăviile făcute de armata rusă invadatoare în Ucraina - înseamnă, conform unui simplu calcul matematic, că la anul, peste jumătate din populația Moldovei de Est ar opta pentru revenirea, pe cale democratică, a județelor lor, la Patria Mamă.
Mesajul cheie al reuniunii ministeriale de la București este unul fără echivoc. NATO rămâne o Alianță defensivă, care va continua să protejeze populațiile comunității transatlantice și să apere fiecare centimetru de teritoriu aliat în orice moment, în conformitate cu abordarea de 360 de grade și împotriva tuturor amenințărilor și provocărilor.
Pentru asta, aliații își mențin postura de descurajare și apărare, prin consolidarea acesteia și dezvoltarea în continuare a întregii game de forțe robuste, pregătite pentru luptă și cu capacități pe măsura provocărilor iscate în diferite zone, mai apropiate sau aflate în arealul de interes strategic.
Și pentru că orice atac împotriva Aliaților va fi întâmpinat cu un răspuns unit și hotărât, la reuniunea de la București a fost exprimată dorința României ca să fie transpuse mai repede, concret, în viață, decizia Summitului NATO, de la Madrid, ca Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria să aibă pe teritoriul lor unități de luptă mărite de la nivelul de batalion de luptă, la cel de brigadă, cu 4.000 sau 4.500 de militari aliați, dislocați cu tot cu tehnica de luptă defensivă, de care au nevoie pentru îndeplinirea misiunilor specifice, de apărare a teritoriului NATO, aflat la vest de granița răsăriteană a Alianței Nord-Atlantice.
CONSIDERENTELE SECRETARULUI GENERAL AL NATO
Războiul brutal de agresiune al Rusiei este o realitate. Și nu se va încheia mâine. Sigur că, așa cum afirma secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, "forțele armate ucrainene au făcut progrese semnificative eliberându-și pământurile și împingând forțele rusești." Dar 15% din teritoriul Ucrainei, mai este sub ocupație militară rusească, adică cu puțin sub jumătatea teritoriului actual al statului român.
Pentru Moscova este mai ușor și mai puțin riscant să atace cu rachete și drone, pentru că astfel cruță (parțial) viețile zecilor de mii de soldați trimiși de Rusia, ca forță de ocupație, în Ucraina.
Dar, după cum arată realitatea din teren, opțiunea Kremlinului pentru înfricoșarea populației ucrainene și determinarea acesteia ca să fugă în comunitatea transatlantică rămâne doar o dorință propagandistică, a unui imperiu care se clatină, imaginea sa de colos militar invincibil devenind pe zi ce trece o glumă seacă, la Radio Erevan.
Și Stoltenberg a reamintit - celor interesați de dosarul geopolitic ucrainean - că "NATO nu este parte la război. Dar vom continua să sprijinim Ucraina, atâta timp cât este nevoie.Nu ne vom da înapoi."
În mod paradoxal, nici Rusia, cel puțin momentan, cu actuala conducere, nu poate da înapoi, după includerea oblasturilor Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson, în Federația Rusă, deși nu are controlul lor total.
Secretarul general al NATO a reamintit presei că "Aliații și-au făcut angajamente suplimentare față de Pachetul cuprinzător de asistență al NATO pentru Ucraina. Alianța va finanța sprijinul urgent neletal, inclusiv combustibil și generatoare."
În traducere populară, aliații se iau la trântă, vorba vine, cu Generalul Iarnă, asigurând, cât pot, mijloace de a reduce impactul temperaturilor joase asupra ucrainenilor, care refuză să plece din țară și sunt tot mai motivați în lupta lor, pentru supraviețuire națională.
NATO încă discută furnizarea de sisteme Patriot către Ucraina, dar aliații au trimis deja sisteme avansate precum NASAMS sau IRIS-T german, care sunt sisteme avansate de apărare aeriană, cărora li se asigură și muniția și piesele de schimb necesare, pentru ca să fie utilizate eficient.
Jens Stoltenberg a afirmat, în fața jurnaliștilor străini și autohtoni, la București, că "în dimineața invaziei, ne-am activat planurile de apărare. Și asta înseamnă că SACEUR, comandantul nostru suprem aliat - nota bene: generalul american Christopher Gerard Cavoli este comandant suprem al aliaților în Europa din 4 iulie 2022 -, obține mai multe autorizări pentru a muta forțele. Așadar, el poate, cu propria sa autoritate, să mute forțele în această regiune, atunci când este nevoie. Au fost deja mutate multe în regiune, dar el poate, atunci când consideră necesar, să adauge forțe suplimentare, terestre, maritime și alte capacități, atunci când este necesar."
Altfel spus, de pildă, de la Mons, sediul SACEUR, se poate decide decolarea și ajungerea, în următoarele două ore, a escadrilelor americane de vânătoare și bombardament staționate în Europa, la frontiera de est a NATO. De altfel, așa cum reamintea Stoltenberg, SACEUR are sub comanda sa 40.000 de militari aliați, în partea estică a Alianței.
Următorul pas va fi o prezență mai mare, în partea răsăriteană a Alianței, a unor forțe cu pregătire de luptă superioară, respectiv a circa 100.000 de militari, care pot fi desfășurați rapid, o sută de mii din cei peste 300.000 de aliați ce vor fi în măsură să contracareze orice forță exterioară, care ar atenta la integritatea teritoriului NATO.
Germania deja dezvoltă o brigadă de luptă a NATO în Lituania, după cum Franța va superviza dezirabila brigadă ce va funcționa în România.
Referitor la Republica Moldova, secretarul general al NATO a precizat că s-a întâlnit recent cu președintele Maia Sandu, cu care a avut o discuție amplă despre modalitățile prin care poate fi extins parteneriatul, respectând faptul că Moldova de Est nu aspiră la aderarea la NATO, fiind oficial o entitate statală neutră.
Cu mențiunea mea că, dacă amenințarea estică crește, legislativul de la Chișinău poate amenda Constituția fostei republici sovietice și renunța la statutul de neutralitate, situație în care ajutorul oferit de NATO se va accelera rapid.
Rămâne aplaudabilă inițiativa ministrului român de externe, Bogdan Aurescu, de a reaminti, la București, omologului venit de la Kiev, Dmitro Kuleba, solicitarea repetată a părţii române ca partea ucraineană să recunoască inexistenţa aşa-zisei „limbi moldoveneşti”. Ucraineanul a tăcut.
ATÂT S-A PUTUT
Culmea coincidenței a fost observată pe 29.11.2022, tot în Capitala României. Antony Blinken, secretarul Departamentului de Stat al SUA a spus că nu este o coincidență faptul că în ziua în care a sosit la București este audiat, la Congresul SUA, și viitorul ambasador american în România.
Ei bine, a naibii potriveală, coincidența face ca taman la venirea miniștrilor din NATO să anunțe și oficialii de la București că se vor mări, diferențiat, pensiile militare, după ce au fost "înghețate" multă vreme.
Simbolic, dar atât s-a putut, susțin voci din arena politichiei românești.
În Primul Război Mondial, celor înrolați în Armata Regală li s-a promis pământ.
Acum, celor activi, în rezervă sau în retragere, din Armata Republicană li s-a oferit câte o bomboană, mai degrabă roz, decât de ciocolată. A cărei valoare este mai mică decât măririle anunțate pentru, de pildă, salariile parlamentarilor de acum.
În august 1968, armata de atunci era ironizată în fel și chip, de te miri cine. După invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice, doamnele în vârstă cedau, în tramvaie, locurile lor ofițerilor tineri.
Alte vremuri, dar aceleași metehne și azi...
,
