„Suntem convins că până la sfârșitul anului vom avea un guvern funcțional, pentru că intenția noastră este să avem o guvernare responsabilă, eficientă, corectă, și binele comun să primeze”, a fost declarația care joi m-a scos cel mai tare din sărite.
A venit de la președintele UDMR Hunor Kelemen, la finalul unei întâlniri comune cu liderii PNL și USR PLUS pe tema formării coaliției de guvernare.
Hunor Kelemen, complicele lui Dragnea și Tăriceanu în masacrarea legilor justiției, cârpa de șters a tuturor partidelor cu scor mai mare, ne vinde gogoașa că el schimbă iar tabăra pentru „binele comun”.
Încă de la începutul negocierilor pentru noul guvern, am auzit cu toții zeci de declarații din partea reprezentanților celor trei partide.
Toți s-au lăudat, oral sau în scris, că nu-i îndeamnă la luptă decât viitorul României și se încăpățânează pe funcții doar pentru că țara are nevoie de ei exact acolo.
Nu ar recunoaște unul că discuțiile din ultima săptămână au tărăgănat exclusiv din rațiuni personale: unii vor să se salveze politic, după scorul slab de la alegerile parlamentare, alții vor să ajungă „la cașcavalul” sau „la ciolanul” public, generator de mită grasă, cum depreciativ spune poporul, alții nu au lucrat niciodată în privat și nu au de gând să înceapă acum, la bătrânețe.
„Venim la ceea ce înseamnă negocierea programului de guvernare, care în acest moment trenează. Or, dacă este o miză importantă pentru România, această miză este programul de guvernare”, a declarat și Dan Barna, când a anunțat că renunță la poziția de președinte al Camerei Deputaților, dar vrea neapărat o funcție de vicepremier.
Nici liderul PNL nu a fost mai sincer. Ludovic Orban își joacă, efectiv, viitorul politic. Dacă rămâne fără funcție, rămâne și fără colegi.
„Sunt convins că în perioada următoare va exista mai multă înțelepciune și mai mult respect față de parteneri, mai mult respect față de votul cetățenilor și față de democrație”, ne-a transmis președintele liberal, de parcă noi suntem orbi și nu vedem adevărul.
E o ipocrizie fără seamăn la politicieni. Din păcate și la foarte mulți dintre ceilalți români.
În realitate, nu e nici o rușine să îți dorești o funcție înaltă. PSD, prin vocea lui Dragnea și a caricaturilor naționaliste din jurul lui, a demonizat profitul, dar nu e nici o rușine să vrei să faci profit din ceva. Toată lumea caută asta.
Salariul este, în sens larg, un profit, un beneficiu al unei acțiuni pe care o întreprinzi. Voluntariatul este, totuși, o excepție.
Majoritatea oamenilor visează la o slujbă mai bună, la un salariu mai bun, care să le aducă un profit/beneficiu mai bun. Asta împinge lumea înainte.
Nu e nici o rușine.
Singura diferență e cum obții profitul sau funcția. E o problemă dacă nu te pricepi deloc la economie, dar vrei să fii ministru de Finanțe, nu te pricepi deloc la Justiție, dar vrei șef la comisia care face legile justiție, nu înțelegi cum e cu educație dar te bagi să o „reformezi” (alt cuvânt banalizat prin repetiție în 30 de ani).
În schimb, dacă ești competent, dacă te-ai pregătit temeinic pentru asta, nu e nici o problemă dacă vii în fața mea și îmi spui chiar așa: „Eu am studiile astea, am experiența asta, știu să fac asta, vreau să fiu ministru, merit să fiu ministru”.
Fii ministru, atunci. Dacă îți faci bine treaba, câștigă și România, și poporul. Dacă ești competent, cu atât mai bine pentru țară și pentru noi, cetățenii alegători.
Trebuie să rupem o dată cercul ăsta al falsei principialități. Luați ce funcții vreți, dar închideți mai repede negocierile și treceți la treabă.
Suntem în plină pandemie, urmează o campanie complicată de vaccinare anti COVID-19, nu avem buget pentru anul viitor, nu știm dacă vom reuși să absorbim miliardele de euro de la UE cu care v-ați tot lăudat. E o grămadă de treabă de făcut.
