“A trebuit să mă protejez. După al doilea pumn, nu am mai putut respira. Nu am mai simțit niciodată un pumn ca acesta", a declarat pugilista italienă Angela Carini care a decis să se retragă din ring după doar 46 de secunde din meciul cu algerianca Imane Khelif susținut în cadrul Olimpiadei de la Paris.
Olimpiada, mass media și transsexualii
După scandalul de la ceremonia de deschidere a actualei olimpiade, cînd care am asistat, între altele, la o parodie cu travestiți și "non-binari" după celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci, “Cina cea de Taină”, o reprezentare a ultimei mese a lui Iisus Hristos cu discipolii săi înainte de crucificare, un altul, din aceeași categorie, a generat valuri similare și controverse pe plan global.
Iamane Khelif, la fel ca și Lin Yu-ting din Taiwan, au fost descalificate anul trecut de la Campionatele Mondiale de box feminin (o disciplină care abia acum 12 ani, la Londra, a căpătat statut olimpic), pentru că nu au îndeplinit criteriile de eligibilitate legate de sex.
Nivelul de testosteron al pugilistelor a depășit limita pentru categoria feminină, în timp ce testele ADN au arătat, de asemenea, că fiecare concurentă avea cromozomi masculini XY, nu XX, potrivit Asociației Internaționale de Box (IBA).
E de remarcat că niciuna dintre pugiliste nu a făcut atunci apel împotriva descalificării de la campionatul mondial de anul trecut ca urmare a acestei decizii.
Argumentele IBA nu au convins însă Comitetul Internațional Olimpic (CIO), care a deis să-și aplice propriile norme și propria interpretare privind conceptul de sex în sport. Cele două sportive au fost acceptate.
"Avem două boxere", a spus Thomas Bach, președintele CIO, "care s-au născut ca femei, au crescut ca femei, au pașapoarte ca femei, au concurat mulți ani ca femei. Și aceasta este o definiție clară a femeii."
Bach nu a menționat decizia IBA, cu care IOC se află într-o relație tensionată, și nici cazuri similare din trecut, în care o atletă poate fi recunoscută legal ca femeie, prezentată de mass media ca femeie, dar să fie totuși genetic bărbat.
Cel mai celebru exemplu fiind cel al atletei sud africane Caster Semenya, medaliată cu aur la 800 de metri feminin la Jocurile de la Rio din 2016, diagnosticată cu DSD (diferențe în dezvoltarea sexuală) care îi conferă în mod natural niveluri ridicate de testosteron.
Femeile care fac parte din acest grup restrîns DSD au o anatomie reproductivă diferită, modele cromozomiale sau alte trăsături care nu se aliniază definițiilor tipice ale femeii sau bărbatului și care le conferă în mod natural niveluri ridicate de testosteron, deci calități fizice superioare.
World Athletics, organismul de conducere al atletismului la nivel internațional, a reacționat în 2019 scăzînd pragul de testosteron admis pentru sportivele care concurează pe distanțe cuprinse între 400 de metri și o milă, decizie considerată nedreaptă de Semenya.
Departe de a liniști apele conferința de presă a lui Thomas Bach a provocat și mai multe controverse, mai ales prin tonul arogant și arțăgos și argumentele extrem de subțiri în care statutul de femeie a fost decuplat complet de chestiunea materialului biologic.
"Nu vom lua parte la un război cultural motivat politic", a răbufnit el sugerînd că oricine nu este de acord cu acest lucru este vinovat de "discurs de ură.
"Și permiteți-mi să spun că ceea ce se întîmplă pe social media, cu toată această agresiune și acest abuz, alimentate de această agendă, este total inacceptabil."
După cum remarca cineva, apropo de argumentele furnizate de Bach, totuși nu pașapoartele intră în competiție, în cazul de față în ring, ci persoane în carne și oase.
Oricum sexul menționat în pașapoarte deja începe să nu mai însemne absolut nimic în multe țări din Occident în care s-a făcut din sex o chestiune de declarație personală. Desigur, este ironică și reacția indignată a Comitetului Olimpic al Algeriei, o țară islamică în care homosexualitatea și travestiul sunt pedepsite cu închisoarea, bătaia și tortura, care a acuzat criticile nedrepte la adresa Iamanei Khelif.
Scandalul de la Olimpiadă a căpătat, deloc suprinzător, o dimensiune publică extra-sportivă mult mai largă. A intervenit, criticînd decizia CIO de a admite participarea celor două sportive, premierul italian Giorgia Meloni și Donald Trump care a postat pe rețeaua sa de socializare un videoclip al luptei promițînd “să țină bărbații în afara competițiilor sportive ale femeilor”.
O reacție critică a venit și de la celebra scriitoare J.K. Rowling, autoarea ciclului Harry Potter, care consideră campania agresivă în favoarea transsexualilor care a luat amploarea în ultimii cinci ani, un atac grav care afectează femeile, nevoite, între altele, să intre în competiții sportive împotriva unor bărbați care peste noapte se declară femei.
Regulile impuse de elitele sportive care controlează organismele specifice de reprezentare pentru diferite sporturi au făcut acest lucru posibil.
Aceste reglementări au permis unor înotători biologic de sex masculin, precum Lia Thomas, care a putut participa în cadrul Campionatului Național al Colegiilor Americane, să cîștige cu ușurință probele în care a concurat, ceea ce le-a făcut pe o parte dintre sportive să decidă pur și simplu să renunțe la sport. Iar pentru cine mai are îndoieli, s-a văzut chiar la actuala olimpiadă cît de semnificative sunt diferențele de forță fizică între bărbați și femei.
A fost suficient să privești o cursă de ștafetă mixtă la înot, cu doi bărbați și două femei, în care sunt implicați performeri de top, din ambele sexe, în care se ajunge curent la diferențe de pînă la un sfert de bazin în favoarea înotătorilor.
Lucrurile trebuie privite într-un context mai larg în care, dincolo de nuanțele sau interpretările legate de cazul în sine al pugilestelor menționat mai sus (trebuie menționat faptul că nici una nu se declară transsexual) campania susținută a cercurilor progresiste influente din Statele Unite, din Europa, de la Londra sau de la Bruxelles, de a impune ideea că sexul nu este un dat biologic ci un construct social, a capătat amploare, cu un intens sprijin mediatic. Sub stindardul unor țeluri declarat “nobile”:
"CIO se angajează să protejeze drepturile omului, ale tuturor sportivilor care participă la Jocurile Olimpice", a ținut să anunțe organizația; "CIO este întristat de abuzurile pe care cei doi sportivi le suferă în prezent".
De pildă, în Statele Unite pentru Joe Biden problema transsexualilor este una care ține de drepturile fundamentale ale omului. S-a ajuns în situația neverosimilă ca în California guvernatorul Gavin Newsom să-și pună semnătura pe o lege care interzice profesorilor, conducerii școlilor sau medicilor să informeze părinții copiilor care declară că ar dori să-și schimbe sexul.
Se ajunge astfel, spre disperarea părinților, care asistă aproape neputincioși la indoctrinarea masivă pro-trans și pro-LGBTQ din școli, la situația absurdă în care un adolescent care legal nu are voie pînă la 21 de ani să cumpere băuturi alcoolice într-un magazin sau să comande o bere într-un restaurant să poată decide fără opreliști și fără știința părinților să-și schimbe sexul.
Problema nu este în sine acceptarea legală a statutului LGBT, acest lucru este demult rezolvat în Occident (spre deosebire de multe alte locuri din lume, cum ar fi în Africa sau în spațiul musulman), inclusiv aceea a căsătoriilor LGBT, ci amploarea și agresivitatea campaniei pro-LGBTQ. S-a ajuns în New York la o întreagă “lună Pride”.
Și mai gravă este negarea însăși a ideii de sex biologic, criticată dur chiar de persoane de mare notorietate publică cu această orientare sexuală. S-a ajuns în situația aproape neverosimilă în care în cursul audierilor din Congres candidata propusă de Joe Biden pentru Curtea Supremă a Statelor Unite, Ketanji Brown Jackson, să răspundă la o întrebare pusă de senatoarea Marsha Blackburn care i-a cerut să spună ce este o femeie că “nu se poate pronunța”.
Așa s-a ajuns la situații absurde de genul celor discutate mai sus. Iar o mare contribuție o au mass media.
S-a văzut și acum cînd numeroase publicații și televiziuni cunoscute pe plan internațional, cu puține excepții (un exemplu din acest punct de vedere fiind The Telegraph), s-au grăbit să sprijine poziția CIO și să-i critice vehement pe cei care o contestă. În aceeași ordine de idei, apropo de audierea judecătoarei Ketanji Brown Jackson și întrebarea senatoarei Blackburn privitoare la “definiția femeii”, US Today a ținut să-și asigure cititorii că “știința ne spune că nu există un răspuns simplu” (ceea ce spune multe și despre maniera în care este utilizată frecvent în campaniile de manipulare și de impunere a unor imperative ideologice trimiterea la “știință”, la fel ca în pandemie).
Și pentru The New York Times pozițiile critice față de abordarea agreată în materie de transsexualitate este privită nu ca parte a unei dezbateri legitime ci ca o abordare conservatoare retrogradă și reprobabilă.
“Senatoarea Marsha Blackburn a încercat să o convingă pe judecătoarea Ketanji Brown Jackson să dea o definiție a cuvîntului "femeie", ca parte a unei diatribe împotriva drepturilor transsexualilor.
Drepturile transsexualilor domină indignarea dreptei, după ce, în ultimele zile, guvernatorii republicani din Indiana și Utah au interzis prin veto participarea femeilor transsexuale în sporturile feminine, iar o înotătoare transsexuală, Lia Thomas, a cîștigat un campionat universitar de înot”.
După cum remarcă profesorul britanic Matthew Goodwin, de la Universitatea Kent, aceste poziții sunt departe de a fi larg răspîndite în societate, majoritatea oamenilor au păreri tradiționale, normale, în chestiunea identităților sexuale, cred că sexul este un dat biologic, și sunt ferm împotriva unor prevederi ca aceea privind elevii din școlile din California.
Însă se confruntă cu o propagandă contrară care inundă spațiul public cu largul concurs al mass media. Iar cîteodată se ajunge la situații și comparații extreme, așa cum face publicația Vox, care a descoperit că “discriminarea împotriva olimpicilor trans are rădăcini în Germania nazistă”.
Sau la afirmații bulversante ca aceea a corespondentului sportiv al cotidianului The Guardian, Jonathan Liew, care susține că “o femeie este pur și simplu un alt exemplu de variație biologică, unul care trebuie sărbătorit”, adăugînd că "într-un fel, ar fi inspirat" dacă femeile trans ar ajunge să domine sportul feminin”.
