Inițial perceput mai puțin ca un diplomat ofensiv, noul secretar general al NATO, Mark Rutte, a făcut presiuni relativ neașteptate asupra statelor occidentale care ezitau să acorde statului ucrainean dreptul de a folosi arme avansate pentru a lovi ținte militare, în adâncimea arealului teritorial al Federației Ruse.
Asta s-a observat la numai 48 de ore după preluarea atribuțiilor de secretar general al Alianței Nord-Atlantice,
când, pe timpul vizitei neanunțate pe care a efectuat-o la Kiev, a declarat la conferința de presă, unde era și președintele ucrainean, Volodimir Zelenski: „Ucraina are în mod evident dreptul să se apere, iar dreptul internațional aici este de partea Ucrainei“.
Iar dreptul Ucrainei la autoapărare, potrivit lui Rutte, „nu se termină la graniță, iar Rusia continuă acest război ilegal și asta înseamnă că țintirea avioanelor de luptă și a rachetelor rusești înainte de a putea fi folosite împotriva infrastructurii civile a Ucrainei poate ajuta la salvarea de vieți“.
Deținătoare de arme nucleare
„Ne concentrăm pe trei țări care trebuie să aprobe acest lucru — Statele Unite, Franța și Regatul Unit. SUA au ATACMS, Marea Britanie și Franța au Storm Shadow, iar francezii au și SCALP-EG. Restul, în principiu, sunt, de asemenea, de sprijin“, a afirmat expertul în politică Taras Zahorodnyi, la Radio NV, pe 3 octombrie.
Iluzia Moscovei că poate distruge, nepedepsită, orașele și satele ucrainene a luat sfârșit. Loviturile la mari distanțe, realizate de dronele concepute de ucraineni, asupra unor obiective rusești diferite, au atras atenția opiniei publice din Rusia asupra realității că orice nedreptate imperială are și prețul ei sângeros.
Moscova și-a revizuit recent doctrina privind utilizarea armelor nucleare pentru a amplifica amenințarea sa și a dislocat, în poziții noi de tragere, o serie de rachete nucleare, mai mult pentru impresionarea naivilor, deoarece Kremlinul nu are niciun interes real să se trezească cu o replică nucleară asigurată concomitent de o serie de state membre ale NATO, precum SUA, Franța, Marea Britanie.
Acestora li se adaugă Germania, Italia și Turcia, pe teritoriile cărora se află arme nucleare americane - destinate pentru defensiva comunității transatlantice. Etapa descurajării nucleare reciproce poate fi rapid urmată de aceea a distrugerii concomitente garantate.
Din ecuația geopolitică nucleară de mai sus lipsesc India și China, statele cu numărul cel mai mare de locuitori de pe Planeta Albastră, care au dat semnale publice că dezavuează eventuala folosire, în războiul din Ucraina, a armelor nucleare, fie acestea doar de nivel tactic.
România și aliații săi au capacități militare de detectare, de la distanță, a unor ipotetice lovituri nucleare trase de un stat adversar, dar și de distrugere a acestora la mare înălțime, înainte de a intra pe traiectorii descendente.
Cui geopolitic
Nimeni nu poate anticipa scenariul după care se vor desfășura evenimentele ce pot aneantiza milioane de pământeni.
Posibila luare în considerare a aprobării atacurilor ucrainene cu rază lungă asupra Rusiei, în așa-numitul format Ramstein, unde trebuiau să fie prezenți, inițial pe 12 octombrie, toți liderii - șefi de state și de guverne - care susțin Ucraina, reprezintă, pe plan pragmatic, penultimul cartonaș galben pentru Kremlin.
Tacit, președintele Putin ar putea încerca soluții de detensionare, precum celebrul său predecesor, Nikita
Sergheevici Hrușciov, care a retras rachetele nucleare sovietice din Cuba, în schimbul retragerii de către americani a armelor nucleare ale SUA din Turcia. Dar apoi a fost schimbat - din fotoliul nr.1 de la Kremlin - prin vot majoritar de tovarășii săi comuniști, cândva coechipieri.
Totuși există și un... cui geopolitic, asemănător, oarecum, cu celebrul cui al lui... Pepelea. Zelenskyy a spus că unele țări NATO „prelungesc procesul“ – fără a da nume. El a cerut, de asemenea, țărilor occidentale să ajute la doborârea dronelor ucigașe rusești.
Aici Kievul are parțial dreptate. Israelul nu este membru al NATO, dar o serie de state aliate - SUA, Franța, Marea Britanie au contribuit, în mod complementar - sub coordonarea USCENTCOM - la doborârea multor drone și rachete iraniene, în atacul aerian contra statului israelian ordonat în aprilie 2024 de Teheran. În plus, Israelul, spre deosebire de Ucraina, dispune de 100 de lovituri nucleare.
Iar adversarii istorici ai statului evreu nu au decât armate de fanatici religioși, dotate cu arme inferioare celor folosite de Forțele de Apărare a Israelului/IDF.
49 de brigăzi vor întări forța de reacție a NATO
Chiar dacă o viitoare confruntare militară între NATO și Federația Rusă nu mai este acum un scenariu științifico-fantastic, aliații au în vedere doar un conflict derulat cu arme convenționale, cu o durată dezirabil scurtă.
Așa se explică faptul că NATO intenționează să desfășoare încă 49 de brigăzi de luptă, pentru a preveni agresiunea rusă în Europa. Cel mai mare ziar de duminică de calitate din Germania, Welt am Sonntag, a relatat despre acest lucru, referindu-se la planurile nepublicate încă, dar deja cunoscute jurnaliştilor, prin care NATO plănuiește să-și mărească forțele cu 250.000 de militari.
Potrivit documentelor Ministerului German al Apărării, în primăvara anului 2024, țările NATO au convenit asupra „capacităților minime necesare“ pentru a se apăra împotriva unei posibile agresiuni ruse. Generalul american Christopher Cavoli și amiralul francez Pierre Vandier, comandanți-șefi ai NATO, vor proiecta, cu echipele lor, noile cerințe.
Problema de ordin moral care se pune este: de ce se menține diferența de acțiune dintre arealul baltic și cel al Mării Negre?
Astfel, Lituania și Germania au convenit să staționeze, anul viitor, o brigadă germană pregătită pentru luptă în statul lituanian.
Conform acordului finalizat, acesta implică nu numai soldați germani, ci și angajați civili ai forțelor armate germane/Bundeswehr, dar parlamentarii germani trebuie să ratifice acordul.
În acest fel, ambele țări vor să poată para mai rapid situația schimbătoare din Europa, de la invazia rusă a Ucrainei. 5.000 de militari germani vor fi dislocați pe teritoriul lituanian, până în anul 2027. O primă unitate de comando germană de aproximativ 20 de militari a sosit deja în Lituania în aprilie. Alți 120 de militari germani afluiesc acolo, în octombrie.
Strategic, Lituania este o locație importantă, deoarece se învecinează cu enclava rusă Kaliningrad, dar și cu Belarus.
În schimb, în România, abia în primăvara anului viitor o brigadă franceză va fi dislocată la Cincu, fiind verificate astfel viteza și timpul de aducere a unor trupe aliate combatante din vestul în estul comunității europene transatlantice.
Dorita pace a devenit necunoscuta Europei de Est
Asta și pentru că nici măcar la Casa Albă nu i s-a spus președintelui ucrainean că, din păcate, planul său de pace dorit a fi impus Moscovei nu ține de necesara geopolitică realistă a statelor europene democrate. De aici și încremenirea Kievului și Kremlinului în proiectul confruntării sângeroase cu sute de mii de victime de ambele părți.
NATO susține lupta de apărare a ucrainenilor contra invadatorilor imperiali ruși. Dar o perspectivă realistă trebuie să se contureze. Una în care nici națiunea ucraineană, nici cea rusă să nu fie umilite.
Rușii au obiceiul de a scăpa, sub o formă sau alta, de conducătorii neperformanți. La ucraineni, liderii nedoriți au luat calea exilului. La americani, presiunea opiniei publice interne schimbă regele de pe tabla de șah a politicii interne.
Bine ar fi ca în anul 2025 să nu mai fie auzite marile explozii pe tărâm ucrainean. SUA vor avea un nou președinte. Ucraina ar trebui să organizeze mult amânatele alegeri prezidențiale. Iar Putin s-ar putea întâlni - sau nu - cu noul ocupant al Biroului Oval de la Casa Albă. De aici vor apărea și viitoare permutări geopolitice, parțial imprevizibile.