Pur și simplu, răul amendat cu slogane deștepte prin piețe publice sau vânturat pe plăcuțe de înmatriculare se ranforsează, ce credeam că e doar prostie începe să genereze timp istoric.
Nu mai vorbim doar de Dragnea și gașca lui de nenorociți, ci de un virus căruia i s-a dat drumul; savanții nebuni din laboratoarele PSD au eliberat populismul și xenofobia, anti-europenismul.
Să le luăm la rând: după declarațiile aiuritoare ale consilierului primului ministru și ale fostului ministru al Educației, cele vizavi de minoritatea germană – declarații netaxate de partid, s-a trecut masiv la copierea agendei propagandei ruse. Nu doar parlamentarii PSD, dar și media de partid, au făcut să renască ”alternativele” neolegionare: antisemitism, xenofobie, antimaghiarism, suveranism tâmp, glorificare a „mucenicilor” Legiunii și a Gărzii de Fier.
Ideea luată în brațe, ”România românilor”, atât de dragă lui Tăriceanu și lui Dragnea, e a fostului Partid Național-Socialist din anii 30, cel al colonelului Ștefan Tătărăscu, fondator al organizației naziste Pavăza de Oțel; colonelul a făcut o copie românească a Partidului Nazist din Germania, cu urmările cunoscute.
Practic, cu lansarea ideii că antieuropenismul și naționalismul înseamnă patriotism, s-a ajuns la un fel de obligație publică: e păzită și de politicieni de la putere și din opoziție, analiști, foști militari, ultrași – e ca atunci când nu asculți imnul în picioare: vrei-nu vrei, așa se face și cu asta basta.
Și acum, faptele, ultimele:
- Actorii români de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe au fost nevoiți să cheme Poliția; intrase peste ei ciurda tricoloră de la nu știu ce frăție ortodoxă ploieșteană (aceiași care au oprit difuzarea unui film de la Muzeul Țăranului Român), plus trimișii unui stareț de la o mănăstire băcăuană, plus speriații de la Calea Neamului, de prin Brașov. Toți erau indignați că piesa actorilor – români, da? – nu era „adecvată” pentru 1 Decembrie. Nicio reacție, de la nicio instituție a statului; nici de la Biserica Ortodoxă Română, care își vede până la urmă terfelită propria imagine. Cât mai e până la arderea cărților ”neadecvate”?
- Fostul șef al Statului Major al Armatei Române, generalul Degeratu, a povestit la tv cum voiau să ne facă praf și pulbere în 1989 ungurii și rușii și cum, în vidul creat de Revoluție, noroc cu Armata patrioată, care a mobilizat populația cu Vatra Românească. A uitat să ne spună tovarășul general dacă armata a făcut asta după ce a tras în populație sau în timp ce-i omora pe cei ce strigau Jos comunismul.
- Tomac, basarabeanul de la PMP, își face, tot la tv, un titlu de glorie că a oprit Codul Administrativ unde, auzi trădare, la articolul 94 se prevedeau inscripții bilingve pe salvări și pe mașinile pompierilor dacă în zonă exista o populație de altă limbă maternă. Cică a salvat românismul… De unde atâta furie? Ai limba română la Bruxelles și Strasbourg, contribuabilul european îți plătește translatori de top, nimeni nu mai face bâtă din steag și limba maternă. Sau, cine știe, secta asta identitară ne-o fi religie oficială în curând.
Asta, așa, în ultimele trei zile – zici că aici locuiesc căpcăunii lumii, ăia despre care oamenii zic că-s născuți cu negru-n cerul gurii și cu buze subțiri, ca lama. Dacă mai pui și mesajul de felicitare al șefului Academiei Române transmis unui site de propagandă naționalistă, dacă mai pui și țâfnele Dăncilei, ale Olguței sau ale lui Orlando, îți dai seama că au ajuns în capul țării exact acei oameni pentru care Uniunea Europeană e un fel de conspirație împotriva bravei și secătuitei Românii.
Lângă toate acestea mai pune furia unei gloate needucate; plus – și aici e marea tristețe - retragerea în teamă, scârbă, lehamite sau neputință a celor ce altădată puteau vorbi despre viitor. Îți amintești cum râdeau feseniștii când Pleșu zicea, în 90, că una din marile urgențe e cultura? – ei bine, acei feseniști sunt azi stăpânii; atunci râdeau prin crâșme, acum de la tribuna parlamentului. Îți arată tricolorul și nu mai ai voie să vorbești despre școli, spitale, autostrăzi.
Și să calculăm un pic: o generație înseamnă 20-25 de ani; îți dai seama ce țară am fi avut azi dac-am fi investit în educație după 89? Ce fel de oameni ajungeau azi în parlament sau guvern? Să fi pus lângă entuziasmul libertății un pic de carte, un pic de onestitate, unde-am fi fost?
Există în Occident un domn foarte respectat, profesor de economie la două universități, Pierre-Noël Giraud îl cheamă; a scris despre oamenii inutili: neimportanții, exclușii, asistații, suflete fără loc, de care nimeni nu pare să mai aibă nevoie. Au fost analize docte, dezbateri pro si contra, un spectacol intelectual – asta în lumea civilizată: nimeni n-a băgat de seamă însă, în euforia construcției europene, că la marginea acestei lumi civilizate se surpă-o jumătate de popor: vânăt, cu buze subțiri, pe cale de a deveni inutil.
