1. Din punctul de vedere al unui fost oficial ucrainean, respectiv Andriy Zagorodnyuk, ex-ministru al apărării la Kiev, ale cărui opinii au fost publicate duminică de ziarul "The Guardian", Rusia are suficiente trupe în jurul graniței cu Ucraina, pentru a-i ocupa capitala, Kiev, dar nu suficiente pentru o ocupație militară completă.
Același fost ministru semnalează că ar fi nevoie de 200.000 militari ruși pentru o invazie pe scară largă, pe care el unul nu îi vede, deși tocmai în aceeași duminică, de pildă, în gara Buynaksk - un oraș din Republica Daghestan -, sute de tineri militari ruși au fost filmați în timp ce se îmbarcau în tren, pentru a pleca la unitățile lor.
Andriy Zagorodnyuk are temeritatea de a fi declarat că administrația americană a avut dreptate să elibereze informații despre planurile și capacitățile rusești.
După cum se știe, Pentagonul și oficiali ai serviciilor de informații din SUA au estimat că 50.000 de oameni vor muri și 5 milioane ar deveni refugiați, dacă Rusia invadează Ucraina.
Mai mult, indicând faptul că Rusia este aproape de a finaliza pregătirile pentru o invazie pe scară largă a Ucrainei, sursele americane amintite au evaluat că guvernul de la Kiev va cădea în două zile.
Întrebarea firească este cât va rezista defensiva Kievului, la ofensiva celor 10 divizii militare rusești aflate la nord de Kiev, pe teritoriul rus? Teoretic, o zi.
Pe de altă parte, până acum, în scenariile comentate în presa internațională interesată de subiect, recursul la armele nucleare nu era un reper invocat sub niciun aspect. Acum a revenit în actualitate.
Conform agenției TASS, exercițiile strategice de comandă și stat major, intitulate Grom (Fulgerul) - cu o periodicitate anuală - implică participarea tuturor celor trei componente ale forțelor nucleare strategice ale Rusiei, fiind planificate la începutul anului 2022.
De obicei, în cadrul acestor exerciții, o navă cu rachete a Flotei Nordului lansează o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) împotriva unei ținte din poligonul Kura, din Peninsula Kamchatka, iar un submarin nuclear al Flotei Pacificului lansează un ICBM, împotriva unei ținte aflate pe terenul din poligonul Chizha, în nordul Rusiei.
Forțele ruse de rachete strategice efectuează, de asemenea, lansări de antrenament de luptă ale ICBM-urilor, iar rachetele de croazieră sunt lansate de avioanele cu rază lungă de acțiune, ale Forțelor Aerospațiale.
Anul acesta, semnalarea exercițiilor Grom, derulabile în luna februarie, are o conexiune clară cu tensiunile militare generate de adversitatea Moscovei față de opțiunea pro-euroatlantică a autorităților actuale de la Kiev.
2. De partea cealaltă a baricadei, care separă estul european pro-Moscova, de democrațiile occidentale, SUA vor disloca - până miercuri -, în Marea Britanie, bombardiere de tipul Boeing B-52 Stratofortress, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Statele Unite și Federația Rusă.
Washingtonul se pregătește și pentru răspunsurile Rusiei la sancțiunile pe care SUA și aliații săi le-ar putea impune, dacă trupele ruse invadează Ucraina, a declarat duminică, consilierul pentru securitate națională a Casei Albe, Jake Sullivan, la televiziunea ABC.
„Trebuie să ne pregătim pentru ca Rusia să aleagă să răspundă într-o serie de moduri asimetrice împotriva Statelor Unite și împotriva aliaților noștri europeni”, a spus el.
Una dintre aceste modalități fiind probabila diminuare sau stopare a livrărilor de gaze rusești către partenerii europeni ai SUA.
Sullivan a declarat că președintele american Joe Biden „și-a direcționat echipa să găsească mărfuri de gaz natural lichefiat din alte părți ale lumii, care ar putea fi redirecționate către Europa, pentru a ajuta la compensarea deficiențelor, care s-ar putea acumula, dacă Rusia alege să transforme gazul într-o armă politică”.
„Deci, ne pregătim nu doar pentru răspunsul nostru inițial”, a spus el.
Dincolo de nivelul politic - cu afirmații orientative, de ordin general - există și viziuni mai nuanțate.
Așa este aceea exprimată, de pildă, de Anne Applebaum, un condei aparte printre colaboratorii publicației "The Atlantic", bursier la Institutul Agora SNF de la Universitatea Johns Hopkins și autoarea cărții "Twilight of Democracy: The Seductive Lure of Authoritarianism."
Anne Applebaum a publicat un amplu comentariu intitulat "Motivul pentru care Putin ar risca războiul", în care, din capul locului atrage atenția că "el amenință că va invada Ucraina, pentru că vrea ca democrația să eșueze – și nu doar în acea țară."
Merită cunoscută succesiunea de interogații, deloc retorice, ale expertei americane:
"Dar dintre toate întrebările, care apar în mod repetat, despre o posibilă invazie rusă a Ucrainei, cea care primește cele mai puțin satisfăcătoare răspunsuri este aceasta: De ce? De ce ar ataca președintele Rusiei, Vladimir Putin, o țară vecină care nu l-a provocat? De ce ar risca sângele propriilor săi soldați? De ce ar risca sancțiuni și, poate, o criză economică, ca urmare? Și dacă nu este cu adevărat dispus să riște aceste lucruri, atunci de ce joacă acest joc elaborat?"
Dincolo de tot ce a decis Vladimir Putin, de când s-a instalat la Kremlin, opțiunea sa actuală - poate nu o să credeți - ține de frica de forța mulțimilor dezlănțuite.
Asta pentru că, după cum bine a observat Anne Applebaum, Putin a trăit, la biroul KGB din Dresda, din Republica Democrată Germană, momentul căderii Zidului Berlinului, în 1989, pentru el această clipă fiind o tragedie personală.
"Putin, la fel ca modelul său, Iuri Andropov - remarcă Applebaum -, care a fost ambasadorul sovietic în Ungaria, în timpul revoluției din 1956 acolo, a concluzionat din acea perioadă că spontaneitatea este periculoasă. Protestul este periculos. Discuția despre democrație și schimbare politică este periculoasă. Pentru a le împiedica să se răspândească, conducătorii Rusiei trebuie să mențină un control atent asupra vieții națiunii. Piețele nu pot fi cu adevărat deschise; alegerile nu pot fi imprevizibile; disidența trebuie „gestionată” cu atenție prin presiune juridică, propagandă publică și, dacă este necesar, violență țintită. "
Vladimir Vladimirovici Putin este bolnav de nostalgie imperială.
El visează "un imperiu mai mic de limbă rusă, în interiorul granițelor vechii Uniuni Sovietice," cum scrie specialista de peste Ocean.
Pentru asta, președintele autoritar de la Kremlin a generat o luptă pentru putere, în care a învins și pentru că, dintre toți miliardarii ruși este cel care controlează, cu o mână de fier, poliția secretă.
Nimeni nu îi zice NU lui Putin.
De frică, din obediență, comoditate sau indiferență.
Urmarea este că o viitoare invazie, ca și acelea anterioare, deși este în atenția opiniei publice ruse, aceasta practic este total anesteziată, iar Occidentul rămâne cu iluzia că Putin se bucură de un sprijin în rândurile populației, în condițiile când rezultatele adevărate ale sondajelor de opinie sunt atent filtrate de aparatul de propagandă al Kremlinului.
Putin și echipa sa refuză să accepte realitățile prezentului refugiindu-se în amintirile unui trecut fără viitor.
Menținerea la putere, pentru încă o vreme, se datorează investițiilor masive, succesive, în dotarea corespunzătoare a forțelor armate și a structurilor de ordine interioară.
Numai că și aici este o problemă, observată de tinerii ofițeri și de junii experți în serviciile de informații rusești.
În posturile cheie, din structurile de forță și securitate, sunt de ani buni aceleași personaje, cu mentalități evident sovietice, care prin menținerea lor în birourile capitonate generează ostilități publice față de ideea de democrație europeană și presiuni pentru acceptarea, fără murmur, a modalităților de exercitare a puterii prezidențiale după model asiatic.
Greșeala celor interesați de înțelegerea evoluției și perspectivei puterii de la Moscova este recursul la tipare imagologice deja depășite.
Aceste tipare fiind nostalgiile unor ruși, oficiali sau simpli, după măreția URSS, caracterul mesianic al regimului putinist, invincibilitatea convingerilor președintelui Federației Ruse, fragilitatea liderilor europeni cu care Putin acceptă să stea de vorbă, insignifianța fostelor state socialiste europene, pentru liderul de la Kremlin, disperarea dictatorului rus, de a lăsa o mare moștenire istorică urmașilor săi, respectiv Rusia cu frontiere extinse până la fostele granițe sovietice.
Problema lui Putin - ca și a lui Xi Jinping, amicul său de la Beijing - este simplă: nu are veșnicia pe statul de plată.
Iar realitatea din teren bate filmul zilnic al propagandei Moscovei.
Statele Unite au înțeles - a se observa pozițiile comune ale democraților și republicanilor din Congresul SUA - că trebuie să pună piciorul în pargul de est al Europei și să trimită trupe succesive, cu o misiune disuasivă.
Putin nu a priceput că - așa cum scria Anne Applebaum - va eșua, dar se încăpățânează să își joace cartea amenințărilor exacerbate.
3. Ei bine, tocmai în acest context a survenit, ca o lovitură sub centură, Apelul Adunării Ofițerilor Ruși, adresat președintelui și cetățenilor Federației Ruse, de generalul-colonel Leonid Grigorievici Ivașov, președintele acestei structuri asociative.
Filipica sa este memorabilă: "Și ce amenință astăzi existența Rusiei și există astfel de amenințări?
Se poate argumenta că există într-adevăr o amenințare - țara este pe punctul de a-și finaliza istoria.
Toate zonele vitale, inclusiv demografia, se degradează constant, iar rata de dispariție a populației bate recordurile mondiale.
Iar degradarea este de natură sistemică, iar în orice sistem complex, distrugerea unuia dintre elemente poate duce la prăbușirea întregului sistem.
Și aceasta, în opinia noastră, este principala amenințare la adresa Federației Ruse.
Dar aceasta este o amenințare de natură internă, emanată din modelul de stat, calitatea puterii și starea societății.
Iar motivele formării sale sunt interne: neviabilitatea modelului de stat, incapacitatea completă și lipsa de profesionalism a sistemului de putere și administrație, pasivitatea și dezorganizarea societății.
În această stare, orice țară nu trăiește mult."
Generalul Ivașov susține că situația care se ridică în jurul Ucrainei este, în primul rând, artificială, de natură mercenară, pentru unele forțe interne.
El pune degetul pe rana geopolitică:
"Desigur, pentru ca Ucraina să rămână un vecin prietenos cu Rusia, a fost necesar ca aceasta să demonstreze atractivitatea modelului rusesc de stat și a sistemului de putere.
Dar Federația Rusă nu a devenit una, modelul său de dezvoltare și mecanismul de politică externă de cooperare internațională fiind respins de aproape toți vecinii, și nu numai.
Cucerirea Crimeei și a Sevastopolului, de către Rusia și nerecunoașterea lor ca fiind rusești, de către comunitatea internațională (și, prin urmare, numărul covârșitor de state din lume le consideră încă ca aparținând Ucrainei) arată în mod convingător eșecul politicii externe a Rusiei și neatractivitatea domestică.
Încercările de a „iubi” Federația Rusă și conducerea acesteia printr-un ultimatum și amenințările cu utilizarea forței sunt lipsite de sens și extrem de periculoase.
Utilizarea forței militare împotriva Ucrainei, în primul rând, va pune sub semnul întrebării existența Rusiei în sine ca stat; în al doilea rând, îi va face pe ruși și ucraineni dușmani de moarte pentru totdeauna.
În al treilea rând, vor exista mii (zeci de mii) de băieți tineri și sănătoși morți pe de o parte și pe cealaltă, ceea ce va afecta cu siguranță situația demografică viitoare din țările noastre aflate pe moarte.
Pe câmpul de luptă, dacă se va întâmpla acest lucru, trupele ruse se vor confrunta nu numai cu militari ucraineni, printre care vor fi mulți ruși, ci și cu personal și echipamente militare din multe țări NATO, iar statele membre ale alianței vor fi obligate să declare război împotriva Rusiei."
Asemenea afirmații surprinzătoare vin din partea unui absolvent, în 1974, a Academiei Militare Frunze!
Între 1976 și 1984, el a lucrat ca asistent principal al ministrului sovietic al apărării, Dmitriy Ustinov.
În 1987 a devenit șef al departamentului pentru afaceri generale din Ministerul Apărării al Uniunii Sovietice.
În perioada 1996-2001 a fost șef al departamentului de cooperare militară la Ministerul Apărării al Federației Ruse.
Generalul Ivașov a fost unul dintre organizatorii dislocării parașutistilor ruși la Pristina în 1999.
După pensionarea sa, în 2001, Leonid Ivașov a scris pe probleme militare și geopolitică.
Între 2004 și 2014 a fost președinte al Academiei pentru Probleme Geopolitice și după o pauză de un an, a fost reales, la sfârșitul lunii martie 2015.
Un asemenea înstelat rus scrie apăsat:
"Rusia va fi inclusă cu siguranță în categoria țărilor care amenință pacea și securitatea internațională, va fi supusă celor mai grele sancțiuni, se va transforma într-un paria al comunității mondiale și, probabil, va fi lipsită de statutul de stat independent.
Președintele și guvernul, Ministerul Apărării nu pot să nu înțeleagă astfel de consecințe, nu sunt atât de proști.
Se pune întrebarea: care sunt adevăratele scopuri de a provoca tensiuni în pragul războiului și posibila declanșare a ostilităților la scară largă?
Și că vor exista, spune numărul și componența de luptă a grupărilor de trupe formate din părți - nu mai puțin de o sută de mii de militari de fiecare parte.
Rusia, expunând granițele de est, transferă formațiuni la granițele Ucrainei.
În opinia noastră, conducerea țării - realizând că nu este capabilă să scoată țara din criza sistemică, iar acest lucru poate duce la o revoltă a poporului și o schimbare a puterii în țară, cu sprijinul oligarhiei, oficiali corupți, ademeniți mass-media și forțele de securitate -, a decis să activeze linia politică, pentru distrugerea definitivă a statului rus și exterminarea populației indigene a țării.
Iar războiul este mijlocul care va rezolva această problemă, pentru a-și păstra o vreme puterea antinațională și pentru a păstra bogăția furată de la popor.
Nu putem sugera nicio altă explicație.
De la Președintele Federației Ruse, suntem ofițeri ai Rusiei, cerem să renunțăm la politica criminală de provocare a unui război în care Federația Rusă se va găsi singură împotriva forțelor combinate ale Occidentului, pentru a crea condiții pentru implementarea art. 3 din Constituția Federației Ruse și să demisioneze."
Ați citit bine.
Președintele Asociației Ofițerilor Ruși - un general cu o carieră militară aparte în epoca sovietică - i-a cerut demisia lui Putin.
Bulgărele de zăpadă a pornit la vale.
