Priveai cele două vești, priveai și la măcelul PSD contra țării, care durase până cu o zi înainte, și aproape că te întrebai cu ce-o să-și mai ocupe România timpul? Ce o să ne mai mobilizeze de acum la vot, ca să înlăturăm cu totul PSD? Dacă românii vor înțelege că, gata!, am scăpat de răul cel mare și putem să ne vedem de viețile noastre?
Dacă ne-am întrebat astea preț de două-trei minute și nu am găsit răspunsuri, e în regulă. Euforia de moment ne poate lua mințile. Dacă durează mai mult, iată câteva sfaturi care ne-ar putea aduce aminte cine suntem. PSD a ajuns la un procent de 22,5%, care probabil nici în coșmarurile liderilor partidului nu exista. E rău pentru partid, așa e. Semnalul prăbușirii s-a dat. Doar că, în ultimii 30 de ani, nu s-a dat acum pentru prima oară.
În 2012, după o vară de chin cu USL, după atacuri la justiție și o suspendare manevrată a președintelui Băsescu, Uniunea lui Ponta și de Tăriceanu și-a zdrobit adversarii, la alegerile parlamentare: 60% din voturi.
Un alt episod, chiar mai șocant: la opt luni după tragedia din Colectiv, care ne-a zdruncinat, ne-a scos în stradă, a debarcat guvernul Ponta, harta României s-a înroșit la alegerile locale din vara lui 2016. În București, unde mirosul morții s-a simțit poate cel mai crunt, PSD a câștigat toate primăriile.
În toamna aceea, la un an de doliu, același PSD a triumfat la parlamentare: 45% din voturi. Greu de înțeles ce se întâmplă cu memoria poporului român, cu furia lui, cu simțul dreptății sau cu mobilizarea uriașă de care dă dovadă uneori.
Dar dacă de acum dorim să începem să câștigăm împotriva PSD și campionate națioanele, nu doar concursuri la nivel de scara blocului, am putea să reflectăm la forța de regenerare pe care o are acest partid, la banii de care dispune, la structurile din teritoriu, la sutele de mii de membri, la felul în care PSD și-a hrănit, ca niciun alt partid, votanții de încredere.
Am putea să ne gândim la Antena 3, o televiziune care a susținut din plin PSD și care distruge România cu toată perversitatea moștentită de Dan Voiculescu de la fosta Securitate.
Iar dacă și așa o să ni se pară că, acum, ne putem lua de-o grijă cu țara, vă propun să ne la cuvintele rostite la București de Papa Francisc: „Aduc un omagiu sacrificiului fiilor și fiicelor României care prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și al muncii lor îmbogățesc țările în care au imigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie“.
După aceea, să ne amintim și ce cânta Niculae Bădălău, ministrul Economiei, la o petrecere a PSD: „Să vină Diaspora, că noi ne… pe ea!“ .
