Șefii din sistemul bugetar se plângeau că nu pot atrage profesioniști care să facă lucrurile să meargă la stat pentru că salariile sunt prea mici.
Cei competenți alegeau companiile private, unde erau mai bine plătiți.
Și toți eram de acord că e necesară o mărire de salariu la bugetari, pentru că era adevărat. Când un profesor câștiga 800 de lei, cine s-ar fi dus în învățământ să se chinuie pe așa bani? Doar cei care nu găseau ceva mai bun, cei slabi.
Când un jurist de minister primea 1.200 - 1.500 de lei, nu puteai spera decât la începători, care, după ce căpătau experiență, căutau veniturile mai mari din companii private.
La fel în toate domeniile statului, fie că vorbeam de primării, direcții de drumuri sau cele de asistență pentru copii.
Apoi s-au mărit salariile. Apoi s-au mărit exponențial și sporurile. Apoi au apărut și vouchere de vacanță. Apoi s-au inventat tot mai multe zile libere. Apoi s-au băgat tot felul de prime.
Să lucrezi la stat a devenit atractiv. A devenit o afacere profitabilă.
Salariile mai mari au făcut câțiva profesioniști să aleagă sistemul public. Unii doctori au încetat să mai ia șpagă ca să își completeze veniturile. Au intrat în învățământ și oameni dedicați copiilor.
Dar astea par să fie mai degrabă excepțiile.
Cum noi, românii, știm să pervertim orice bună intenție, faptul că salariile sunt mai bune în sistemul public l-a făcut atractiv pentru toate leprele, pilele și combinațiile de partid, care nu au mai lăsat loc pe ușă mult doriților profesioniști.
Care mai mult s-au strecurat, decât au fost primiți cu brațele deschise.
Și în loc să asistăm la o dezvoltare, vedem cu lucrurile de fapt se degradează de la o zi la alta. E tot mai rău în loc să fie mai bine, cum era firesc după ce ne îndepărtam de metehnele regimului comunist.
În spitale se moare și mai mult și nu au dispărut doctorii care iau șpagă.
40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional și nici la adulți nu stăm mai bine.
Nu avem mai multe autostrăzi, iar cele pe care le avem sunt găurite sau o iau la vale.
Digitalizarea se mișcă greoi.
Polițiștii sunt timorați în fața interlopilor și degrabă împărțitori de amenzi pentru bătrâni sau vânzătoare de pătrunjel.
Supărarea contribuabililor nu e neapărat pe salariile occidentale pe care le plătim celor din sistemul public.
Problema, care generează furie față de tot corpul bugetarilor, în ciuda celor competenți care există, e că serviciile pe care le prestează nu sunt occidentale.
Plătim ca afară, dar încă nu avem o țară ca afară.
