De bancul ăsta mi-am adus aminte văzându-l pe Dan Barna azi la Spitalul Militar din București, în tura ministerială de vaccinare. Nu, Dan Barna nu e nici bătrân și nici slab, neapărat. E, mai degrabă, un vițeluș pomădat, sulemenit și trecut pe la cosmetică, fată!
Îl privești și nu înțelegi dacă, în tricoul lui fără mâneci și cu brațele epilate care strălucesc - la propriu! - , e idiotul satului care nu pricepe chiar nimic din statutul lui public (vicepremier!) sau e pur și simplu un cocoțel masculin care promovează vreo orientare progresistă mai dezinhibată.
În oricare dintre situații, omul este de un ridicol fără rest, plenar, aproape magic în afișarea sa radioasă.
Brusc, îți amintești de România lui prezidențială fericită (care i-a adus o înfrângere foarte nefericită încă din turul întâi), de "căcații" invocați de consoartă când Barna se producea video în fața partidului, de afișarea acum vreun an în costum tradițional de 1 decembrie și, poate cea mai bună expresie a lipsei de inteligență a acestui cetățean, de frizerul său, care l-a recunoscut abia după o emisiune la Antena 3.
Mai apoi, însă, vin și cele grele: acuzațiile de proastă administrare a banilor europeni și de conflict de interese (bani europeni dați propriei surori).
Și după aia nu mai e amuzant. E trist.
Și atunci te întrebi de ce s-a dus Barna pe el însuși la târgul politic. Iar răspunsul, pe care numai el nu-l înțelege, este următorul: ca să se facă de rușine.
Și nici asta nu ar fi o problemă, dar de ce pe bani publici?
