Că „hoțoman” e șturludibăcie admirativă și nu o jignire. Că nu poți să dai cărți unui popor; îi intră tot felul de idei în cap și te mănâncă apoi cu fulgi cu tot. Să-l aplaudăm deci pe Dragnea, repetentul nostru cel dintâi, pe Dăncilă s-o aplaudăm, pe toți nenorociții.
România asta, cântată în ode și fotoshopuri pe facebook, e – până la urmă onestă cu noi – și ne arată: aici, lichelele reușesc mereu; curlimbismul lor e trambulină, apar la tv și ne spun. Lichelele n-au nevoie nici de NATO nici de Uniunea Europeană, își pun insigna tricoloră-n piept și asta e suficient. Ei știu că lipsa educației înseamnă complicitate și bravo lor, ei sunt psihologii care duc pe brațe nația asta cu pământ sub unghii.
Și ce dacă n-avem autostrăzi? Ce, drumurile noastre de pământ strrrămoșesc nu sunt bune? Școli? Când i-a folosit unuia școala ca să trăiască bine în țara asta? Spitale? – cu atâta coada șoricelului, cu atâta rostopască dăruită de Dumnezeu? Justiție? Cum adică să intre hoții la pușcărie? – că s-au descurcat mai bine ca noi în meandrele astea ale concretului? Să nu fim ciufuți, tovarăși – urmăm calea lor și într-o zi, pe covor de bale lunecând, vom ajunge la succes.
Să construim deci noua Românie! Încolonați, tunși-rași-frezați, salutând frumos milițianul. Să mergem la Teleorman și să învățăm: sărăcia e o virtute, atunci când e a poporului. Supunerea – o altă virtute, tot a poporului. Să stăm la coadă la Muzeul Liceului din Videle – din acea talpă a țării s-au ridicat tovarășele Viorica și Carmen, mame ale națiunii, întărite sfârcuri ale identității noastre cele noi. Și dacă ne trece, ne căcăm, patriotic, în fundul curții – așa facem de 2050 de ani și nimănui nu-i vom permite să ne schimbe tradițiile, râul, ramul.
Să ardem cărțile, tovarăși, să pustiim librăriile! – ce, nu ne mai ajung legendele noastre biruitoare, probele de neînfricare, Bumbești-Livezeni? Canalul? Scrie cărți oricine, care cui îi trece prin cap? Va fi nevoie de cineva care să controleze asta, nu se poate altfel; ce vă spune un titlu ca ”Sunt o babă comunistă”? Adică autorul își bate joc de femeile în vârstă? De Baba Dochia, matricea noastră?
Chiar nu mai există rușine? Asta va trebui rezolvat, tovarăși! Să-i alungăm, tovarăși, pe cei incapabili să înțeleagă noua țară, noua libertate, ordinea & disciplina! Să fim tari, să le spunem inclusiv străinilor că noi nu primim ordine de la nimeni, noi suntem daci, madării & fadării lumii civilizate.
Iar gazetarii să știe: e nepatriotic să nu dai realizările pe prima pagină sau să desparți în silabe numele fondatorului noii națiuni: nu Drag-nea deci, ci Dragnea, da? Și mai ușor cu criticile, că nu suntem la piață, există o ierarhie și asta va trebui să le intre în cap: singura acceptată va fi autocritica, eventual chiar în ședințe de partid – pocăința va fi parte a ideologiei; ascultarea va fi libertate.
Să se mai știe: ne vor invidia toți și ne vor ataca. Va fi inflație, vor lipsi unele și altele, dar noi știm să rezistăm: o duminică circulă numerele cu soț, cealaltă duminică, cele fără soț. Plus: gospodinele noastre, cele mai deștepte de pe planetă, pot face minuni dintr-o târtiță de pui și două oase de porc. Hârtie igienică? Adică să ne tăiem codrii, cei frați cu românul? Niciodată, tovarăși! – avem coceni, avem brusturi, vom fi un eco-popor și vom salva planeta chiar crăcănați în tufișuri fiind.
Da, încă mai sunt îmbuibați care-și fac omletă din trei ouă, nesătui dintr-ăia de mănâncă mușchiuleț de vită sau pastramă; ăștia ori pleacă dracului, ori acceptă filosofia simplă a poporului milenar: pentru toți și cu măsură – asta doar o cartelă poate rezolva; nu-i mare lucru: iei în fiecare dimineață foarfeca și tai: asta e pentru pâine, asta pentru ouă; sâmbăta poți să tai și pentru 250 grame de carne cu os.
Cum, nu știați? – prea multă carne înseamnă cancer și cancerul înseamnă moarte; vreți să moară poporul ăsta sau ce vreți? Asta merită un popor care-și construiește noul viitor? – moarte? Deja sună a trădare și statul ar trebui să ia niște măsuri.
Să recunoaștem: fotbalul e la pământ, capitalismul l-a făcut praf și pulbere. Au rămas câteva stadioane pustii, cu ele ce-om face? N-ar fi mai sănătos să ne adunăm acolo, noi, noii oameni, și să le mulțumim celor ce ne poartă spre culmi?
Mergem duminica, ș-așa n-o să avem prea multe de făcut, luăm niște pancarte, rugăm Partidul să ne îndrume și facem spectacol; uite, de exemplu, am putea să ținem pancartele în așa fel încât pe stadion să se vadă chipurile tovarășului Dragnea și ale tovarășelor Viorica și Carmen.
Ce ne costă? E frumos și politicos să mulțumești – zici mersi vânzătoarei de la pâine și te codești când e vorba de țara ta? – și asta sună a trădare, statul ar trebui să ia niște măsuri.
Cât despre cei care-au fugit prin țări străine... Ei bine, ăștia vor fi non grata și cu asta basta. Nu stau aici să construim împreună, locuiesc o iluzie în care benzina și untu-s la liber și nimeni nu-i obligă să se strângă pe stadioane, ne amăgesc cu mall-urile lor și cu economia lor privată – vreți să ne pierdem copiii? Să plece și copiii noștri, îmbătați de iluzii?
Aici va trebui să cerem ferm Partidului să închidă granițele – e garanția că România va fi doar a românilor, așa cum a promis Partidul încă de la început. N-avem nevoie de ness-ul lor care te-mbată de cap – prăjim un sac de orz și punem un kil de aromă de cafea; e un produs românesc, e nepatriotic să-l numești nechezol; te poate lua mama dracului cât ai clipi!
Da, ne-am înțeles deci? Ca să fie clar de la început pentru toți și să n-avem discuții – ori lichele, ori salahori la Canalul Dunăre-București! ‘tu-i mama ei de democrație și cin’ v-o băgat-o-n cap!
