Recent, cel care conduce guvernul României manifesta colegialitate, când evalua echipa sa de la Palatul Victoria, prin nerecurgerea la o remaniere vizibil necesară a executivului.
Aici nu este vorba de un moft tradițional în politichia românească.
Ci de desprinderea de realitatea dură, a unor specialiști mai degrabă în balet partinic, decât în gestionarea înțeleaptă a ministerelor pe care le conduc.
Dincolo de explicațiile conspiraționiste, de darea în stambă a unor experți care nu au soluții, a fost momentul anului, când cineva a căzut în eroarea imagologică de a anunța public reducerea cu 50 de bani a prețului la benzină.
Acest anunț, cu explicațiile aferente, nu constituia nici problema președintelui, nici a premierului.
Doar a unui ministru despre care doar știm că este ineficient, când alimentăm autoturismul personal de la pompele cu benzină și motorină, devenite indicatori locali ai habarnismului unor terți plătiți din bugetul de stat.
Citește și: Rușii îl vor pe "Negustorul Morții", prins cu ajutorul spionilor români. Dau o vedetă SUA, la schimb
Într-un moment când într-un stat vecin o agresiune imperială este încă în curs de desfășurare, instituția purtătorului de cuvânt - moartă la Cotroceni, cu greu supraviețuind la Palatul Victoria și cu lauri mortuari la majoritatea ministerelor - ar trebui să depășească încremenirea în proiectul emiterii, într-un mod aleatoriu, a unor comunicate seci, scrise cu grija de a fi "politically correct" și să treacă la modul interactiv de a răspunde 24 de ore, din 24, șapte zile pe săptămână, la semnalele jurnaliștilor dornici să informeze opinia publică de ce a apărut o situație sau alta, care afectează pe contribuabilii români.
După cum ar trebui urgent dați afară acei miniștri care induc o stare de panică populației.
Asta pentru că lor li se pare că nu vom mai avea gaze, nici căldură, nici pâine, nici apă și ne vom...bucura, vorba vine, și de alte necazuri generate de proasta administrare a domeniilor pe care le conduc, arealuri economice unde atât directorii instituțiilor de stat, cât și patronii marilor și micilor întreprinderi - cu cetățenii și aroganțe diferite - au înțeles că sunt pe cont propriu, ministerul X sau Y mergând practic pe pilot automat.
Citește și: În 2020, Team Novak avea un singur român. Acum ministrul Sportului vrea 40% români în toate echipele
Automate fiind și gesturile celor ce participă la ședința de guvern, cuminței, notând ce știu doar ei, ca să dea bine în fața cameramanilor și fotoreporterilor, doar alegătorii trebuie și așa convinși că ei lucrează - nu știm pentru cine și anume ce -, că își fac datoria față de Patrie, atât de bine încât uită să informeze pe premier pe ce locuri se află România la un capitol sau altul, începând de la salarizarea minimală și continuând, de pildă, cu pensiile parcă acordate din milă, nu din obligație 100% legală.
Poate noul ministru al agriculturii, după ce primește firmanul adecvat, să treacă la informarea zilnică a celor interesați de cum va fi recolta acestui an, cum se asigură necesarul populației, cât exportăm, în ce state și cu ce câștiguri reale pentru bugetul național, astfel încât, printr-o oferire în flux continuu a datelor de interes general să fie stopată psihoza intrării oiștii țării în gardul indiferenței abil cultivate.
Poate și ministrul transporturilor va furniza către concetățenii săi starea și perspectiva căilor rutiere de interes strategic, depășind formula tradițională "o să facem...", nu de alta, dar vara mai pot fi accelerate lucrările de edificare a ceea ce nu s-a reușit în ultimele trei decenii.
Poate și ministrul apelor mai coboară cu picioarele pe pământ oferind presei date complete privind starea izvoarelor mioritice, situația bazinelor hidrografice, rezervele existente în lacurile de acumulare și estimarea corectă, nu după ureche, a modului în care se va asigura necesarul de apă întreprinderilor care încă mai funcționează și cetățenilor care încă mai trăiesc în România.
Poate și un anumit vicepremier, ce va poposi la o tabără de vară, unde vine un premier dintr-o țară vecină, va insufla participanților încrederea că Uniunea Europeană nu este doar sigla de recunoaștere a unor birocrați de la Bruxelles, ci temeiul Europei Unite, unde dosarele urgente, precum acela al clamatei foamete, al invocatei crize de energie, al limitării consumului de apă - ca să dau doar aceste exemple - pot fi soluționate înțelept, printr-o cooperare reală, novatoare, dincolo de adversități istorice, ce nu mai trebuie reînviate, în condițiile în care fantoma ultimei conflagrații mondiale bântuie în voie, pe Frontul de Est, din Ucraina.
Poate și cine supervizează - nu știm cum -, ceea ce a mai rămas din economia mioritică va avea temeritatea să prezinte starea de fapt a acesteia, fără fard politic, informând - cum este și obligat - ce merge și mai ales nu funcționează cum trebuie și la ce ar trebui să se aștepte cei care depind de termometrul Băncii Naționale a României.
Poate și cine are în sarcină prezentul și viitorul familiilor care trăiesc încă în țară va avea curajul să prezinte situația demografică viitoare și ce poate statul român să mai facă, pentru a opri plecarea peste hotare a tinerilor de care România are nevoie acum și aici.
Este strigător la cer faptul că toți miniștrii au fost mângâiați paternal pe creștete!
Evident la modul figurat, respectiv la ultima lor evaluare cu concluzii publice, așa dintr-un spirit de corp al premierului, în condițiile în care vedem că statul român gâfîie, pe alocuri se împiedică, în multe locuri este faultat, ignorat, sfidat și totul este pus pe seama consecințelor războiul din imediata vecinătate, ca și cum într-o gospodărie țărănească lucrurile s-ar degrada doar pentru că megieșul este greu încercat de viață, nu pentru că gospodarul nu a mai coborât de multă vreme prin ogradă, nu a mai bătut un cui, nu a mai dat cele cuvenite la păsările și animalele pe care le mai are pe bătătură.
Poate ne răspund purtătorii de cuvânt - cei încadrați și relativ bine plătiți - pe unde sunt miniștrii României și cu ce se mai ocupă, dincolo de ora în care semnează hârtiile venite cu mapa zilnică.
Sau nu mai este valabilă Legea nr.115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministerială?
Parcă acolo scria: Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
Sigur că dacă activitatea este sublimă, dar lipsește aproape cu desăvârșire, responsabilitatea...nu se pune.
Rezon.
