Să pui curvește îi circuitul public nemernicia ieșirii României din UE înseamnă să anulezi singurul proiect de țară nenegociabil din ultima sută de ani, să te întorci acolo unde te fixa Caragiale: «Dacă ne imaginăm Europa ca un om întins, capul este la Berlin și picioarele puturoase sunt în Valahia»; sau la blestemul lui Eminescu: «usca-i-s-ar mâinile cui a inventat neamul ăsta la porțile din Balcani» - pentru că aici ar duce un RoExit.
Sună urât, așa-i? Dar alternativa, singura, e rămânerea în circuitul valorilor europene, cu toate spasmele și nelămuririle acestui circuit.
Ce avem acum în România? În primul rând – și de aici pleacă răul cel mare – așa-numitul om politic de la noi nu pricepe că puterea e un bun public; el vrea mereu puterea totală, absolută și nenegociabilă.
Secolele de istorie în care-și negocia cariera la Înalta Poartă au lăsat urme adânci – la Stambul lăsa pungile cu galbeni, apoi se întorcea și pustia satele prăpădite. Se întâmplă și azi: dai bani partidului să te facă demnitar și apoi recuperezi din contracte cu statul – e, așa, un mic exemplu; te împiedici de el la fiecare tribunal.
România e mai aproape ca niciodată de ratarea propriei istorii – și aici poate e de vorbit de legendarul noroc, clamat aiurea prin manuale: n-am fost în stare de mari victorii, am așteptat să ne rezolve geopolitica aspirațiile și apoi ne-am lăudat cu asta.
Nu ne-am privit în oglindă decât la marile sărbători, când poporul a plătit cu vârf și îndesat ferchezuiala, ras-tunsul-frezatul identitar. Am făcut vreodată un bilanț onest? – ce am reușit, ce n-am reușit, care ne sunt proiectele pe următoarea sută de ani? Nu; am preferat să ne îmbăloșăm patriotic, să țâpurim a dor și doină unicitatea noastră pe planetă: varză, mânz, viezure și gata proiectu’.
Acum vin metresele ideologice și ne spun despre cum ne face Occidentul colonie, cum nu ne lasă europenii în tradițiile noastre de șpăgari și ipocriți, cum ne face Bruxellesul praf specificul sărăciei naționale și cum noi nu dăm socoteală nimănui. Și da, tot dintr-un calcul curvesc, ne dăm victime pe lângă Ungaria și Polonia – doar că, tovarăși, și ungurii și polonezii sunt la ani-lumină de noi: acolo se fac autostrăzi, se bagă bani în educație și sănătate și nimeni nu filosofează aiurea despre agricultură.
Să zicem, măi Dragnea, că mâine reușești să scoți România din Uniunea Europeană – și cred că referendumul ăsta are drept scop ascuns și o dresare a populației asistate: dacă o să convingi majoritatea neșcolită că are dreptul să decidă orice și unilateral, cu aceeași convingere o vei trimite la un referendum pentru RoExit, pregătit din timp cu istericale naționale. E un exercițiu spurcat pentru care tu, Dragnea, ar trebui să înfunzi pușcăria și partidul tău să fie scos în afara legii.
Și dacă mâine scoți România din UE, ce va fi poimâine? Îți spun că poate nu știi: dacă România iese din Uniunea Europeană, România se va dezintegra. Spune-mi mie, ardeleanului, că locul meu nu mai e în lumea civilizată, spune-i moldoveanului, bănățeanului, bucovineanului – și noi toți va trebui să alegem, prin referendum sau nu, între patria ta cea fără librării și noua noastră patrie, europeană. Îți place au ba, se va întâmpla.
Dacă n-ai fi un repetent, poate ai ști: înainte de 1 decembrie ’918 a existat o Declarație de Independență a Transilvaniei, citită în Parlamentul de la Budapesta de Alexandu Vaida Voevod; scandal cât casa, acuze de trădare, încercări de negociere, mass-media cu poalele-n cap și tot tacâmul – și istoria s-a întâmplat și a mers mai departe.
Dar dacă te uiți și compari, nici Budapesta și nici Viena nu au îndrăznit să facă ce faceți voi. Vă place sau nu, Budapesta și Viena au dezvoltat, voi distrugeți. Știi, băi Dragnea, că românii din Feleac așteaptă de 30 de ani să își primească pământurile înapoi, alea confiscate de statul rumân? Și știi ce mai zic românii din Feleac? – dacă vrei, îți dau înregistrarea tv: când s-a cedat Ardealul de Nord; granița era marginea satului, dincoace era România, dincolo, Ungaria, dar ungurii nu s-au atins de dreptul românului de a-și lucra pământul și felecanii treceau zilnic să-și sape cucuruzul sau să-și vindece merii. Ei bine, acest drept, sub administrație românească, nu îl mai au: de trei decenii stau oamenii în procese, unii au murit așteptând actul de la tribunal – da, mulți veterani de război. Ăsta e statul la care nu vreți să renunțați, adevăratul stat paralel, stăpânul ciufut care ne dă de pereți viețile.
Dragnea Liviu Nicolae, încearcă doar, și la primul semn țara asta va lua foc. Oamenii mocnesc și-și sapă-n suflete să tacă despre asta; dar, Dragnea, încearcă și-și vor aminti că nimeni nu-i poate obliga să renunțe la identitate și istorie și viitor - nici măcar niște vide din Videle. O să-și amintească brusc de vremile în care Banatul avea cea mai dezvoltată rețea feroviară din Europa – și nu era al României Banatul.
De vremile în care, pentru prima dată în lume, Transilvania recunoștea libertăți fundamentale – și Transilvania era Principat. De când Franz Des Loges făcea din Ducatul Bucovinei e bijuterie – da, aia pe care voi o aveți acum și o distrugeți. Moldovenii își vor aminti și ei, negreșit, cum se roagă, de 150 de ani!, pentru o cale de acces către vestul Europei – și voi, politicienii valahi, le râdeți în nas. Da, și bucureștenii își vor aminti că au locuit odată în Micul Paris și nu merită ceea ce li se întâmplă acum.
Și la sfârșit vă veți putea face, voi, gașca de din josul țării, un sultanat confortabil, fără librării, o țăr’șoară în care limba română corectă e opțională și-n care proștii stau deasupra, ca untdelemnul – și toate acestea te vor băga vârtos în manualul de istorie, ca-ntr-o înjurătură de mamă. Și să mai știi, Dragnea Liviu Nicolae: ferește-te de vremile în care curajul va fi la fel de molipsitor ca frica!
