Scriu aceste rânduri din perspectiva unui european care a poposit în capitala chineză, a parcurs drumul până la Marele Zid Chinezesc, „zidul lung de 10.000 Li”, cu o lungime de 21.196 km și o înălțime de 5 m, a văzut contrastul izbitor, dintre cum arată satele uitate în praful asiatic și marile orașe, acolo unde mai toți tinerii vorbesc fluent limba engleză, iar unii seniori mai țin pe tarabe, la vânzare, în piețe, pentru turiștii amatori de pete de culoare, insigne de epocă, pe care surâde chipul lui Mao Zedong.
Pildă de înțelepciune diplomatică
Cum societatea chineză este una eminamente previzibilă, vizita veteranului diplomat american Henry Kissinger a fost așteptată și pregătită cu minuțiozitate.
Din experiență proprie știu că atunci când sunt inițiative private, pe plan diplomatic, dacă acestea reușesc sunt imediat asumate de cei aflați la putere, dacă eșuează, apare automat scuza că nu este niciun amestec, de la nivel înalt, într-un demers individual, al cuiva cu experiență, dar care nu a ținut cont de atenționările înalților administratori ai unei națiuni.
Așa trebuie privită și atenționarea Washington-ului, care a spus că este la curent cu călătoria lui Kissinger în China, de săptămâna aceasta, dar a remarcat că fostul diplomat nu acționează în numele guvernului SUA.
CCTV a precizat că „La 20 iulie, președintele Xi Jinping s-a întâlnit cu fostul secretar de stat american Henry Kissinger, la Casa de oaspeți de stat Diaoyutai”. Era astfel salutat rolul central al omului de stat, în vârstă de 100 de ani, în deschiderea relațiilor dintre China și Statele Unite, în anii 1970.
De facto, Henry Kissinger a obținut trei victorii personale la Beijing - convorbirile succesive cu președintele chinez, cu șeful diplomației Republicii Populare Chineze și cu ministrul Apărării.
Dialog cu Xi Jinping
Xi Jinping știa că la revenirea venerabilului ex-diplomat american la Washington D.C., sub o formă sau alta, direct sau în scris, îl va informa pe Joe Biden, asupra receptivității actualei conduceri a Republicii Populare Chineze de a detensiona, pe bază de dialog contructiv, relația bilaterală inevitabilă, cu superputerea economică și militară a lumii - Statele Unite ale Americii.
Pornind de la deloc inspirata sintagmă a președintelui american în funcție, de a îl eticheta public, pe omologul chinez drept un dictator, Xi Jinping ar fi putut să nu includă, pe agenda sa, un dialog cu fostul secretar de stat al SUA și consilier pentru securitate națională, în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford, care a jucat un rol diplomatic cheie, în normalizarea legăturilor dintre Beijing și Washington.
Numai că, dincolo de fumigenele geopolitice utilizate de unii, pentru a induce o stare de îngrijorare, celor atenți la dinamicile actuale și cele posibile în viitor, pe continentul asiatic, în mod obiectiv, China condusă de comuniști are nevoie de pace, chiar dacă pe aceasta o consideră terți ca fiind cu un potențial agresiv.
Fără un mandat oficial, dar cu convingeri realiste, probabil că Henry Kissinger a obținut de la Xi Jinping unele răspunsuri, la subiecte de interes comun, pe agenda relației bilaterale americano-chineze.
Rămâne de văzut dacă mai tânărul - ca vârstă - Joe Biden va fi atent la ceea ce Kissinger îi va semnala că Beijingul dorește, pentru ca relațiile dintre SUA și statalitatea comunistă chineză la ajungă la un nivel amiabil.
Cert este că întâlnirea lui Kissinger cu Xi Jinping confirmă cât de mult este apreciat venerabilul diplomat, de conducerea Chinei.
Dezirabila cooperare
Wang Yi, diplomatul și politicianul chinez care activează ca director al Biroului Comisiei pentru Afaceri Externe al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez din ianuarie 2023 - fiind diplomatul cu cel mai înalt rang care reprezintă Republica Populară Chineză, în țară și peste hotare - a fost cel care l-a primit miercuri, pe Henry Kissinger, semn că vizita acestuia era evaluată ca o punte posibilă, spre relații mai bune, cu SUA.
Sigur că Wang Yi a ținut să îi precizeze ineditului oaspete american că este „imposibil să stăpânești sau să încercuiești” China, cu referire indirectă la relația specială a Statelor Unite ale Americii cu Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă.
Ipoteza înaltului diplomat chinez, că SUA încearcă să transforme China... este una care omite o realitate vizibilă cu ochii, pentru cine poposește acolo, în a doua cea mai populată țară din lume, cu peste 1,4 miliarde de pământeni.
Simplul fapt că această țară se întinde pe echivalentul a cinci fusuri orare și se învecinează cu paisprezece țări pe uscat, având cu Rusia cea mai mare frontieră comună confirmă mozaicul locuitorilor, dintre care 91,1% sunt chinezi, restul minorități naționale.
Adevărata transformare a Chinei de azi o determină tacit, treptat, dar vizibil, tinerii de azi.
Indiscutabil este faptul că deținătorii puterii, componenți ai echipei lui Xi Jinping, beneficiază de avantajul sprijinirii pe structura partidului comunist și mai ales pe Armata Populară de Eliberare a Chinei, cu 2.035.000 de militari activi și peste 510.000 de rezerviști.
Dar, așa cum a dovedit-o războiul de pe Frontul de Est, dintre apărătorii Ucrainei și invadatorii ruși, una este să declari anumite efective pe hârtie și alta este să probezi eficiența lor, pe câmpul de luptă.
„Dezvoltarea Chinei are un impuls endogen puternic și o logică istorică inevitabilă" afirma Wang Yi, în fața lui Henry Kissinger, numai că de când am poposit la Beijing am înțeles că politica chineză este...pe o mie de ani, iar perioada de evoluție, oficial numită comunistă, constituie - comparativ - doar un grăunte de nisip, din deșertul Gobi, cel cu 1.295.000 de kilometri pătrați, al doilea din lume după deșertul Sahara.
„Politica Chinei față de Statele Unite menține un grad ridicat de continuitate și urmează liniile directoare fundamentale propuse de președintele Xi Jinping, care sunt respectul reciproc, coexistența pașnică și cooperarea câștig-câștig”, a adăugat Wang.
Respectul reciproc?
Poate fi reinstituit, precum s-a încercat pe timpul vizitei anterioare a lui Antony Blinken, care a purtat o convorbire de 35 de minute, cu Xi Jinping.
Coexistența pașnică?
Ar impune o diminuare rapidă a oratoriei reciproc ostile, în dosarul viitorului geopolitic al Taiwanului.
Cooperarea win-win?
Ține de voința ambelor părți, de a urmări beneficiul real - eliminând prejudecățile ideologice.
Wang Yi i-a spus lui Kissinger, ceea ce Xi Jinping vrea de la Joe Biden: "modalitatea potrivită pentru ca China și Statele Unite, două țări mari, să se înțeleagă una cu cealaltă”.
Este la fel de adevărat că laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Kissinger, s-a îmbogățit oferind consiliere companiilor americane în privința Chinei – și a avertizat împotriva unei întorsături de... șoim, în politica SUA, față de autoritățile chineze, fie acestea și comuniste.
Izolarea Beijingului, pe plan economic, s-a dovedit la fel de iluzorie ca și dorința eliminării influenței SUA în Asia, Taiwan-ul fiind vârful iceberg-ului geopolitic, care invită la cooperare, nu la confruntare - politică, economică, în final militară.
În esență, Wang Yi avea dreptate când afirma că „politica SUA față de China are nevoie de înțelepciune diplomatică, în stilul lui Kissinger, și curaj politic, în stilul lui Nixon”.
O înțelepciune care ar fi dezirabilă și pe Dâmbovița și un curaj care lipsește în palatele puterii mioritice.
Realitatea interdependenței
Într-adevăr neașteptată a fost întâlnirea lui Kissinger, cea de marți, cu ministrul Apărării, Li Shangfu.
Li Shangfu este un inginer aerospațial chinez, general al Armatei Populare de Eliberare, consilier de stat al Republicii Populare Chineze și ministru al apărării naționale din martie 2023. De asemenea, este membru al Comisiei militare centrale.
El a fost sancționat de SUA, în urma achiziționării de avioane și echipamente de luptă din Rusia. Generalul Li Shangfu i-a spus lui Kissinger, că lumea și-a pus speranțe în China și SUA, ca „să-și asume responsabilitățile... și să mențină împreună prosperitatea și stabilitatea mondială”.
O bipolaritate momentan neluată în calcul, la Casa Albă.
„Calea dezvoltării pașnice pe care o urmărește China este o binecuvântare pentru lume, nu un dezastru pentru lume. SUA ar trebui să aibă o judecată strategică corectă”, a mai afirmat Li.
Un enunț amendabil și prin simplul fapt că rolul de mediator al Chinei, în conflictul militar ruso-ucrainean s-a dovedit a fi un simplu balon de săpun.
Li Shangfu a mai regretat faptul că „unii oameni” din SUA „determină ca relațiile chino-americane să plutească la un punct scăzut”.
Și reciproca este valabilă, de vreme ce partea chineză a refuzat să redeschidă căile de comunicații militare la nivel înalt, cu americanii, care au fost suspendate în luna august anul trecut, în urma călătoriei în Taiwan, a președintelui Camerei Reprezentanților SUA de atunci, Nancy Pelosi.
„Realitatea interdependenței dintre cele două țări a fost ignorată, istoria cooperării câștig-câștig a fost distorsionată, iar atmosfera de comunicare amicală a fost distrusă”, a atenționat ministrul chinez al apărării.
Când vrei să depășești o neînțelegere, îți asumi jumătatea ta de pas, înainte, spre rivalul aflat în așteptare.
Pentru ca relațiile dintre China și SUA să progreseze, Li a reamintit dorința președintelui chinez Xi Jinping,
care a propus „trei principii: respect reciproc, coexistență pașnică și cooperare câștig-câștig”.
Dar respectul începe cu pilde reciproce - momentan americanii având avantajul vixitelor la Beijing ale lui Antony Blinken - care s-a întâlnit cu președintele Xi Jinping -, John Kerry - care a purtat un dialog cu premierul chinez Li Qiang - și Henry Kissinger - primit de trei oficiali cheie de la Beijing.
A uitat să precizeze generalul Li Shangfu, dacă „modul corect ca China și SUA să se înțeleagă între ele, în noua eră” implică și respectarea dreptului internațional.
Dar este bine că atât Kissinger, cât și Li au pledat pentru consolidarea relațiilor dintre armata chineză și cea americană, prima copiind tacit multe de la secunda, începând de la uniformele de campanie, până la ținta de a avea mai multe portavioane.
„Istoria și practica au demonstrat continuu că nici Statele Unite, nici China nu își pot permite să-l trateze pe celălalt ca pe un adversar”, i-a spus Kissinger lui Li.
Partea optimistă a întrevederii dintre generalul comunist chinez și celebrul diplomat american?
Victoriile de la Beijing ale lui Henry Kissinger
Li Shangfu a exprimat speranța că „partea SUA va lucra cu China, pentru a pune în aplicare consensul”,
acela la care au ajuns Xi și omologul său american Joe Biden în Indonezia, în noiembrie anul trecut, în timpul unui summit bilateral, în marja întâlnirii G20.
Nu știm dacă vizita surprinzătoare de acum a lui Kissinger, în capitala chineză, va avea - fie și parțial -, efectele vizitei sale secrete la Beijing, din 1971, când a facilitat lui Richard Nixon, pe atunci președintele SUA, ca să normalizeze relațiile cu China.
În esență, Kissinger a avut dreptate, când trăgea un semnal diplomatic de alarmă:
"Statele Unite și China ar trebui să elimine neînțelegerile, să coexiste pașnic și să evite confruntarea.
Istoria și practica au dovedit continuu că nici Statele Unite, nici China nu își pot permite să-l trateze pe celălalt ca pe un adversar”.
În afară de Antony Blinken, Kissinger este singura persoană americană pe care a întâlnit-o Xi Jinping în ultimele săptămâni - o măsură a respectului pe care diplomatul veteran de 100 de ani, încă îl mai are în China.
Secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, și trimisul special al SUA pentru climă, John Kerry, care au făcut, de asemenea, vizite la Beijing, nu au fost primiți de președintele Chinei.
Vizita lui Kissinger la Beijing rămâne o pildă de înțelepciune diplomatică, în contextul în care, în anul 2024, unul electoral în SUA, în mod obiectiv, la Washington D.C. și la Beijing nu sunt dezirabile tensionări artificiale ale relațiilor complexe bilaterale.
