Originar din comuna Tortomanu, absolvent al SNSPA – Comunicare Politică, Gabriel s-a implicat încă din 2010 în proiecte sociale, înființând, împreună cu alți tineri, Community Aid Romania, pentru a se adresa mediilor defavorizate. La început, organizația oferea ajutoare umanitare familiilor defavorizate, orfelinatelor, dar apoi a dezvoltat proiecte pe termen lung pentru a remedia problemele sociale, nu doar a satisface nevoi imediate.
Astfel, s-a obișnuit să formeze echipe specializate pe diverse domenii, a colaborat cu primării, cu preoți, pentru a cunoaște situația oamenilor și a identifica soluții pentru problemele lor și mai ales, o țintă de suflet a lui, să reducă abandonul școlar.
Cum tema proiectului său de diplomă la facultate era situația dezastruoasă din taberele de refugiați sirieni, a fost cu Community Aid Romania în tabăra Atma, de pe teritoriul sirian, de unde s-a întors profund dezamăgit de lipsa de soluții la nivel internațional – politic, social, economic – pentru această catastrofă umanitară.
Din acea călătorie există o întâmplare, povestită de unul dintre colegii de organizație cu care a fost în tabără. Gabriel își dăduse jacheta jos și o pusese pe un container cu haine, pentru a ajuta la căratul pachetelor cu ajutoare. Un refugiat, care ajuta și el la depozitarea ajutoarelor, i-a luat jacheta, a îmbrăcat-o, a văzut că-i vine bine și și-a văzut de treabă.
Gabriel a observat, dar nu a reacționat. Colegul a vrut să o recupereze, să-i dea refugiatului altă jachetă, dar Gabriel l-a oprit. „Lasă. Omul ăsta are nevoie de jachetă mai mult decât mine”. Și a dârdâit de frig până a ajuns în oraș de unde și-a cumpărat altă haină.
Prietenii și colegii de organizație spun că această întâmplare îl definește pe Gabriel Cateliu. Pune întotdeauna interesele oamenilor mai presus de interesele sale.
Și așa a fost convins să intre, oarecum, și în politică. În 2016, oameni din comuna lui natală, Tortomanu, l-au rugat să candideze pentru funcția de primar. El stătea în București, lucra în București, nu luase în calcul să se mute înapoi. Deși nu-și uitase niciodată comuna, o parte din proiectele sale incluzând și familiile defavorizate din Tortomanu și împrejurimi. A acceptat, gândindu-se că o să poate face mai multe ca primar pentru oamenii din comună. S-a înscris, pe lângă alți cinci candidați, ca independent.
Nu avea bani de campanie, nu avea niciun partid în spate, avea de luptat cu primarul PSD, dar nu s-a descurajat. A mers din casă în casă și a vorbit cu oamenii. Prima surpriză a fost că a ieșit la egalitate cu primarul PSD. A doua surpriză a fost când a sosit urna mobilă cu șase voturi, toate pentru primarul PSD.
Deci, pierduse „la mustață”.
Ceea ce a făcut el în acea primă experiență electorală nu a scăpat neobservat și i s-a propus să intre în USR. A acceptat, pentru că întotdeauna a considerat că tinerii trebuie să se implice în societate. În 2016, la alegerile parlamentare, a candidat din partea USR pentru Camera Deputaților, pentru Constanța. A ieșit pe locul doi.
A înțeles că lipsa de experiență politică e cauza pentru care nu răzbește și și-a spus că e mai bine să continue cu proiectele sociale, prin care putea ajuta oamenii concret. În 2018, a ajuns la Urziceni, unde i se propusese, de către angajatorul său, cu care lucrase ani de zile, să fie director la o fabrică nouă de produse alimentare.
Evident, pentru personalitatea lui, că nu a putut să nu se implice social, identificând zonele defavorizate pentru a le include în proiectele organizației sale umanitare. Când a izbucnit pandemia, împreună cu colegii lui, a distribuit măști, dezinfectante, în patru comune sărace, și a încercat să facă oamenii să conștientizeze pericolul bolii și cum se pot proteja. De asemenea, au distribuit măști și costume de protecție la Spitalul Urziceni.
Și iar i s-a propus să candideze, de data asta pentru primăria Urziceni, din partea USR. De ce nu? Măcar acum nu mai poate spune că n-are o oarecare experiență în domeniu.
Dar e pandemie, nu poate organiza evenimente electorale, nu poate să meargă din casă în casă, cum îi place lui, să afle problemele oamenilor, așa că a intrat pe grupurile de pe rețelele de socializare din Urziceni.
Acolo își face campania, prin sesiuni video, interacționează cu oamenii, le răspunde, dezbate cu ei orice problemă, un obicei pe care are de gând să-l păstreze și dacă va ieși primar. Așa a prins contur și platforma sa, care se axează tot pe social, educațional, antreprenoriat, o zonă pe care o cunoaște și pentru care are deja echipe tinere, care vin cu soluții moderne, în pas cu vremea.
Are în vedere atragerea de fonduri europene pentru educație, sănătate, calitatea vieții, infrastructură, vrea să facă din Urziceni un „oraș conectat” – smart city – are în vedere construirea centurii Urziceni și multe alte proiecte ce au prins contur stând de vorbă cu oamenii și pentru care există deja profile întocmite de echipa sa tânără.
Unul din proiecte vizează cultura, Urziceniul e la pământ din acest punct de vedere și echipa lui Gabriel are în program să refacă mediul favorabil culturii, educației, învățământului, pentru ca să ofere tinerilor alternative la ei acasă.
Și da, el dă de mâncare maidanezilor – căci există o directivă locală ce prevede amenzi între 1.000 și 2.000 de lei pentru oamenii care hrănesc animalele fără stăpân. El a vorbit cu ONG-uri pentru a se îngriji de câinii fără stăpân și are în vedere înființarea unui adăpost, promovând adopția de animale, după ce vor fi sterilizate, vaccinate, deparazitate.
Pentru că așa se procedează într-o țară civilizată.
