Membru în Comitetul regiunilor din Uniunea Europeană, Gheorghe Falcă a atras fonduri europene în municipiul Arad pentru reabilitarea centrului orașului, transportul public şi modernizarea școlilor. A reușit să dezvolte și să modernizeze orașul, fiind unul dintre campionii atragerii investițiilor private și a fondurilor europene.
Newsweek România: Împreună cu alți primari din PNL din Ardeal, ați înființat Alianța Vestului. De ce a fost nevoie să recurgeți la o astfel formă asociativă de reprezentare?
Gheorghe Falcă: Nu știu dacă cuvântul „reprezentare“ descrie pe deplin asocierea primăriilor din Timișoara, Arad, Oradea și Cluj-Napoca. Aș adăuga descrierii cuvintele „colaborare“ și „dezvoltare“. Să le luăm pe rând.
Alianța Vestului prezintă și reprezintă proiectele importante ale comunităților locale din aceste patru orașe. Între aceste proiecte, prioritare pentru Alianță sunt cele colaborative, adică proiectele în care comunitățile au interese comune. Acestea sunt mari proiecte de infrastructură, care leagă orașele noastre între ele, cu restul țării și cu Europa.
Vrem ca, odată cu adoptarea noului buget al UE, să avem pregătite și prezentate partenerilor noștri europeni cât mai multe proiecte pentru a scurta timpul de implementare efectivă a acestora.
O axă prioritară în programul Alianței Vestului - pentru care vom solicita finanțare europeană - este cea a îmbunătățirii mobilității și inter-conectivității regionale.
Iar aici vorbim, cum spuneam, de proiecte mari de infrastructură rutieră și feroviară: finalizarea autostrăzii Transilvania, un proiect a cărui importanță nu mai trebuie argumentată realizarea autostrăzii Oradea-Arad-Timișoara, adică mare parte din segmentul românesc al Via Carpathia, autostrada europeană care va uni Marea Baltică de Marea Egee, o prioritate strategică pentru Uniunea Europeană autostrada Timișoara-Belgrad, esențială în context economic și politic regional modernizarea integrală a legăturii feroviare între cele patru orașe, inclusiv electrificare și garnituri de tren de viteză, operate posibil chiar de o companie regională, înființată prin asocierea celor patru municipalități conectarea fiecărui municipiu, prin șosele de centură, trenuri metropolitane, la această infrastructură și dotarea municipalităților cu flote de transport noi.
O altă axă prioritară pentru care dorim să începem discuțiile cu Comisia este cea a sănătății. Vorbim aici de proiectele spitalelor regionale din Timișoara și Cluj, dar și de proiectul unui nou centru de recuperare balneară la Oradea, pentru că în acest moment solicitările depășesc capacitatea centrului de la Băile Felix.
Iar o a treia axă este cea a îmbunătățirii radicale a eficienței energetice. Iar aici vorbim desigur de modernizarea sistemelor de termoficare din cele patru orașe și de programe ample de reabilitare termică.
Vorbim așadar de dezvoltare. Vrem ca, prin colaborare, să oferim un model de prosperitate care iradiază dezvoltare, care produce în jur bunăstare și oportunități de modernizare. Suntem un pol de dezvoltare esențial și, spre deosebire de București, care absoarbe toate resursele și oportunitățile din jur, noi vrem să producem un efect pozitiv de domino.
Să ne gândim doar la faptul că județul Giurgiu este la coada clasamentelor din punctul de vedere al dezvoltării economice, al oportunităților de afaceri, al angajărilor - doar unul din opt locuitori muncește. Colaborarea dintre orașele din Alianța Vestului răstoarnă exact acest model de dezvoltare regională, în care metropolele secătuiesc județele înconjurătoare.
Aradul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. A fost suficient doar să atrageți fonduri europene sau trebuie făcute și alte lucruri pentru a dezvolta un oraș?
Fie că vorbim de atragerea de fonduri europene sau de creșterea, prin dezvoltare economică, a bugetului unui oraș, cred că lucrul important este ca administrația să aibă un proiect solid și coerent. Există, bineînțeles, și urgențe - de pildă, Aradul avea la primul meu mandat doar puțin peste jumătate dintre străzi canalizate, câteva cartiere periferice fiind aproape rurale. Iar opțiunea pentru primele mele două mandate a fost să modernizez aceste zone.
Poți, ca administrator, din calcul electoral, să optezi să păstrezi zone întregi într-o stare de dependență și precaritate urbană, poți opta pentru grevarea bugetului local cu subvenții la încălzire, la transport etc.. După cum, așa cum a fost opțiunea mea pentru Arad, poți alege să ai procente mari în buget pentru investiții.
Să flanchezi orașul cu zone industriale, legate de o centură în regim de autostradă, o autostradă de pe care poți să nu mai cobori până la Lisabona, să gândești gospodărește propriul aparat administrativ - Aradul are cel mai bun raport între angajații la stat și cei la privat din România, poți alege să digitalizezi administrația, să folosești banii pentru modernizarea transportului - cu linii de tramvai reabilitate și garnituri noi, nu pentru subvenții, și așa mai departe.
În mandatele mele, administrația s-a așezat
pe un anumit făgaș trasat nu doar de cei care
lucrează propriu-zis în administrație, ci și de cei
care au produs dezvoltarea economică a Aradului
Despre un astfel de proiect vorbim atunci când urmărim dezvoltarea unui oraș.
În mandatele mele, administrația s-a așezat pe un anumit făgaș, unul trasat nu doar de cei care lucrează propriu-zis în administrație, ci și de cei care au produs dezvoltarea economică a Aradului, devenit unul dintre cele mai atrăgătoare orașe pentru investitori din România, de cei care conduc instituțiile culturale, de cei care lucrează în educație și sănătate, de cei care furnizează servicii cetățenilor, toți aceștia au optat deja pentru schimbarea de statut a orașului.
Așa se face că, în 2019, Aradul e un oraș cu performanță economică foarte bună, cu o administrație modernă și transparentă, cu o ofertă educațională și culturală consistentă, cu o infrastructură a serviciilor, inclusiv de sănătate, în continuă modernizare. Acestea au fost opțiunile arădenilor, iar lucrul acesta nu va fi schimbat în următorii ani.
De ce orașele din Transilvania au avut suces în atragerea de fonduri europene, iar orașele din alte regiuni ale țării au eșuat?
Cred că, parțial, răspunsul la această întrebare e conținut în cel precedent. Orașele din Alianța Vestului, dar și Alba Iulia, Deva de pildă, au căutat să se dezvolte.
Acesta a fost proiectul lor. Iar atunci când urmărești dezvoltarea, prosperitatea comunității tale, modernizarea, cauți resurse pentru aceste scopuri. Iar fondurile europene sunt o resursă foarte importantă, esențială chiar, pe care, dacă aduci și oameni în echipă capabili să scrie și să implementeze proiecte, ești obligat să le folosești.
Opțiunea, fiindcă vorbim tot de o opțiune și în acest caz, e simplă: nu știu să existe fonduri europene pentru subvenționarea gigacaloriei, ci pentru modernizarea producției și distribuției, nu știu să existe fonduri europene pentru vouchere de biciclete, ci pentru construcția de piste de biciclete, nu am auzit să existe fonduri UE pentru vouchere stomatologice, ci pentru construcția de spitale regionale și așa mai departe.
Cum veți putea folosi experiența din administrație în Parlamentul European?
O bună cunoaștere și o îndelungată experiență în administrația unui oraș important, cunoașterea la firul ierbii a problemelor și aspirațiilor cetățenilor, atragerea de fonduri europene, focusul pe investiții care produc dezvoltare, obligatoriile contacte internaționale, prin legătura cu investitorii din Arad și nu numai, ca și prin apartenența la Comitetul Regiunilor de la Bruxelles, toate te pregătesc din plin pentru o poziție de europarlamentar.
Apropo de Comitelul Regiunilor; acesta este, pe probleme de admistrație locală și subsidiaritate, anticamera consultativă a camerei decizionale - Parlamentul European. La fel, Comisia Europeană și Consiliul UE consultă obligatoriu Comitetul atunci când elaborează acte legislative în domenii care intră în competența autorităților locale și regionale precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea economică și socială, transportul ș.a.m.d.
Sunt așadar familiarizat cu mecanismele decizionale ale Uniunii, cu pașii străbătuți în adoptarea unei decizii, și cred că cei nouă ani au fost o experiență laborioasă, deloc protocolară ori comodă.
Ce proiecte aveți pentru mandatul de europarlamentar?
Există obiective generale, pe care orice europarlamentar român trebuie să le asume. Vorbesc de aderarea la spațiu Schengen, de re-instituirea unei relații de colaborare productivă a guvernului nostru cu forurile decizionale ale Uniunii, o relație minată azi de șicane instituționale din partea noastră și de o lipsă vădită de sinceritate, de atrofierea dialogului și de neglijarea, de partea noastră, a obiectivelor cu adevărat importante pentru România ca membru al Uniunii.
Sunt familiar cu mecanismele decizionale ale
Uniunii Europene, cu pașii străbătuți în
adoptarea unei decizii, și cred că cei 9 ani
au fost o experiență laborioasă,
deloc protocolară ori comodă.
Guvernul PSD a pus România în postura unei țări prost administrate și cu care e greu de dialogat, mai mult, în cea a unui stat membru care mai degrabă creează probleme decât propune soluții într-o vreme de regândire a Uniunii. Acest lucru trebuie schimbat în primul rând.
Apoi, ținând cont de experiența mea adminstrativă, mă voi lupta pentru o relație mai strânsă între forurile Uniunii și instituțiile administrative cele mai apropiate de cetățeni: primării, consilii județene și diferite forme de alianțe ale comunităților.
Sunt membru fondator al Alianței Vestului, o instituție care face exact această ofertă Uniunii și propriilor cetățeni: de a dezvolta mai rapid și mai eficient proiecte mari, regionale, care să schimbe în bine viața oamenilor.
Vorbim de proiecte de infrastructură perfect eligibile în noul exercițiu financiar, de îmbunătățirea serviciilor de sănătate, de digitalizarea administrațiilor, de investiții masive în eficiența energetică și multe altele.
Aici văd punctual rolul meu de europarlamentar: de punere în legătură a mecanismelor și resurselor Uniunii cu administratorii și managerii performanți ai diferitelor comunități, adică cu aceia care sunt conștienți că apartenența la UE înseamnă o continuă șansă de dezvoltare, și nicidecum de resuscitare a naționalismelor de fațadă, care ascund corupție și slabă performanță la guvernare.
Credeți că UE are pârghii eficiente împotriva statelor care nu respectă statul de drept? Ce riscă România?
Da, cred că Uniunea Europeană are pârghii să oprească derapajele guvernelor iliberale, care pun în paranteze, spre beneficiul propriilor politicieni, domnia legii.
Avem semnale că, dincolo din interesul marilor familii politice europene de a-și consolida și negocia pozițiile în viitorul Parlament European, există principii fundamentale pe care aceste mari familii, socialiștii și ALDE european în primul rând, dar și popularii, nu sunt dispuse să le treacă cu vederea.
Ce riscă România? Răspunsul e simplu: dacă continuă asaltul PSD-ALDE asupra justiției, România va fi izolată, guvernul ei va fi considerat nefrecventabil, iar riscul major este cel al decuplării de la fondurile europene, esențiale pentru țară, și amânarea sine die a unor proiecte importante pentru țară, cum ar fi aderarea deplină la Spațiul Schengen.
E important ca noi, oamenii politici raționali și patrioți din PNL să oprim acest asalt și să îndreptăm de urgență lucrurile.
Considerați că Uniunea Europeană va rezista asaltului naționaliștilor și euroscepticilor?
Uniunea Europeană e un spațiu al colaborării, al schimbului, al valorilor libertății.
Totodată, Europa a fost dintotdeauna un spațiu al tensiunilor, al competiției. Uniunea Europeană a reușit să atenueze aceste tensiuni și să ofere cea mai lungă perioadă de pace și prosperitate. Totuși, în istoria Uniunii, au mai existat momente dificile.
Nu cred, de pildă, că momentul în care Charles de Gaulle se opunea aderării Marii Britanii n-ar fi comparabil, ca moment de tensiune, cu Brexit-ul și negocierile pe marginea lui.
Pe de altă parte, trebuie să facem distincția între aceste tensiuni naturale, care țin de o anumită viziune asupra proiectului european, proiect negociabil și perfectibil, și periclitarea Uniunii de către politicieni care sunt de fapt portavoci nu ale intereselor propriilor state, ci ale unora din afara Uniunii, cu interese economice și geopolitice periculoase pentru Europa.
De aici văd eu venind pericolul, dinspre politicieni și guverne aflate în strânsă legătură politică și economică cu Rusia și China.
Iar Uniunea Europeană va rezista dacă va trata situațiile de la caz la caz, pentru că nu întotdeauna cei mai vocali sunt și cei mai periculoși, iar a pune laolaltă un politician care și-ar dori o Uniune mai puțin centralizată și birocratică cu unul care își finanțează campania cu banii Kremlinului mi se pare neproductiv.
