În cadrul definirii acestui sindrom se regăsesc factori care influențează în mod negativ starea de sănătate și care sunt în strânsă legătură cu activitatea de serviciu.
Pe scurt, sindromul de burnout este rezultatul acumulării de stres la locul de muncă.
De-a lungul timpului, au fost propuse mai multe definiții, însă astăzi în mod clasic se consideră că sindromul de burnout este caracterizat de:
- epuizare emoțională și pierderea energiei;
- depersonalizare prin apariția unor emoții negative asociate jobului, negativism și experiențe cinice;
- reducerea realizărilor personale la locul de muncă, cu tendința de autoevaluare negativă.
Acest sindrom este un fenomen extrem de complex, care implică mai mulți factori determinanți.
Cauzele profesionale care pot produce burnout sunt reprezentate de joburi cu activitate monotonă sau, dimpotrivă, de joburi dezorganizate.
Solicitările excesive la locul de muncă, cu reducerea progresivă a momentelor de relaxare, cu scăderea calității somnului, sunt considerate factori agravanți, care, în asociere cu sentimente de neîmplinire profesională prin lipsa recunoașterii meritelor muncii depuse, completează acest tablou.
Impact
În primul rând, scăderea performanței angajatului, cu afectarea secundară a calității muncii prestate. Sindromul de burnout nu afectează doar angajatul în mod individual.
Repercusiunile se extind la instituția unde persoana afectată de burnout lucrează, asupra vieții sociale, asupra familiei și prietenilor.
Categoriile profesionale vulnerabile
Teoretic, orice profesie poate fi afectată de burnout, însă în studiile care au evaluat incidența acestui sindrom au fost identificate o serie de categorii profesionale care sunt cu precădere expuse acestui risc. De principiu, acele profesii care necesită o interacțiune interumană importantă, printre care profesori, angajații din sistemul medical, cei care lucrează în sistemul juridic.
Incidența sindromului de burnout este crescută și în acele profesii care, chiar dacă nu implică o acțiune interumană importantă, implică responsabilități uriașe ale jobului. Pot fi piloții sau cei care lucrează în zonele cu risc de accidente industriale.
Dintre toate aceste profesii, studiile actuale identifică sistemul medical ca fiind zona în care incidența sindromului de burnout este cea mai ridicată, deoarece aceste profesii cumulează atât factorii ce țin de o interacțiune interumană extrem de importantă, dar și responsabilitățile actului medical. Nu toate specialitățile medicale sunt expuse în aceeași măsură.
Spre exemplu, cei care lucrează în secțiile de terapie intensivă, în Unitățile de Primiri Urgențe, în specialitățile de oncologie sau boli infecțioase sunt, cu precădere, afectați de burnout.
Toate aceste aspecte se regăsesc, din nefericire, într-o progresie alarmantă, fapt susținut, în ultima perioadă, de nenumăratele cazuri din rândul medicilor care au decedat în timpul programului de gardă sau imediat după.
Un alt factor care modulează riscul de apariție al acestui sindrom este cel legat de tipul personalității. Pentru a preveni apariția burnout-ului, este necesară o capacitate personală care să susțină fizic și mental expunerea la situații sau evenimente stresante de lungă durată, repetitiv și de intensitate crescută.
Incidența este, de asemenea, crescută în rândul persoanelor pesimiste sau al celor perfecționiste, care nu pot atinge standardele mult prea înalt setate. Indivizii obsedați de a deține controlul asupra tot ce se întâmplă în jur pot fi afectați de burnout.
Consecințele medicale
Dacă privim bolile care guvernează societatea actuală, putem cu siguranță să ne explicăm implicarea acestui sindrom în patologiile lumii moderne.
Bolile cardiovasculare la persoane din ce în ce mai tinere, bolile metabolice, printre care diabetul zaharat, dislipidemiile, sindroamele metabolice, depresia, insomniile sunt doar câteva dintre maladiile care pot fi determinate de burnout.
Funcționarea organismului uman și menținerea homeostaziei sunt mediate și susținute de sistemele: neuroendocrin, cardiovascular, imun și metabolic, prin intermediul axelor neuroendocrine (axa hipotalamo-
hipofizară, axa medulară, sistemul dopaminergic).
Există o balanță la nivelul creierului uman, între neuroexcitație și neuroinhibiție. Sindromul de burnout afectează această balanță, prin modificări ale neurotransmițătorilor implicați, în favoarea neuroexcitației.
Metode de prevenție
În primul rând, este necesară evaluarea și diagnosticarea acestui sindrom. Pentru a trata o persoană care suferă de burnout, este necesară o echipă multidisciplinară care trebuie să cuprindă: psiholog, medic psihiatru și medici care să trateze efectele somatice apărute (cardiolog, gastroenterolog etc.).
Factorii determinanți ai apariției sindromului trebuie identificați și eliminați, iar mai apoi trebuie refăcută funcționarea normală a sistemelor afectate, printre care: sistem nervos, neuroendocrin, metabolic, imun. Balanța neuroexcitație-neuroinhibiție și a neurotransmițătorilor trebuie refăcută.
Ritualuri de relaxare
Până la aceste terapii medicale, sunt propuse o serie de alte abordări complementare, care pot fi adoptate de orice persoană afectată de burnout.
Ritualurile de relaxare, de meditație, însoțite de un lifestyle sănătos, cu o alimentație naturală și echilibrată, pot reprezenta primii pași. În al doilea rând, trebuie setate o serie de limite în raport cu locul de muncă.
Scenariul pe care îl vedem zilnic cu angajați care mănâncă în timp ce vorbesc la telefon și scriu e-mailuri trebuie oprit. Deconectarea zilnică pentru cel puțin o oră de la tehnologie și desfășurarea unor activități în natură sunt esențiale.
Redescoperirea și stimularea activităților creative (pictat, cântat, dans etc.) sunt căi prin care obținem în mod activ relaxarea de care avem nevoie.
În concluzie, sindromul de burnout este o realitate astăzi, acceptată și susținută de Organizația Mondială a Sănătății, cu un impact major asupra calității vieții individului, cu efecte
psiho-sociale importante.
Dr. Radu Țincu este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“
