După ce Julie Simonson a supraviețuit unei agresiuni sexuale, a apelat la magazinul 7-Eleven de vizavi pentru mâncare reconfortantă. Greutatea ei a crescut vertiginos, împreună cu rușinea ei.
„Practic, făceam față mâncând în exces“, spune psihoterapeutul din Philadelphia, amintindu-și cum starea ei de sănătate s-a depreciat în urma atacului.
Latura întunecată a pierderii în greutate: Stigmatul de a avea kilograme în plus
În cele din urmă, a apelat la operația de bypass gastric și a slăbit 160 de kilograme. Simonson, în vârstă de 50 de ani, a suferit o operație de îndepărtare a pielii, o operație de abdominoplastie și o operație de ridicare a brațelor, dar kilogramele au revenit încet, în ciuda eforturilor sale de a limita caloriile și de a lucra cu un antrenor.
În cele din urmă, în 2023, medicul lui Simonson i-a administrat Mounjaro, unul dintre noile medicamente pentru diabet zaharat și pierdere în greutate, iar kilogramele au dispărut. Ea spune că se simte extraordinar.
Dar sub bucuria ei, Simonson a descoperit o latură mai întunecată a vieții când ai o greutate sănătoasă - oamenii o tratează ca pe o celebritate, chiar dacă ea este aceeași persoană care a fost întotdeauna.
„Interesele mele nu s-au schimbat. Simțul umorului nu a dispărut. În esență, sunt aceeași persoană“, spune Simonson indignată.
„De aceea este frustrant când oamenii sunt mai drăguți cu mine, pentru că eu nu sunt cu adevărat diferită“.
În timp ce zeci de milioane de americani culeg beneficiile noilor terapii împotriva obezității, unii găsesc o confirmare amară a „fatfobiei“ pe care au experimentat-o toată viața - și se luptă cu modul de a face față propriilor prejudecăți interne, mai ales că acum sunt „de partea cealaltă“.
MEDICAMENTE REVOLUȚIONARE Agoniștii GLP-1, adoptați acum pe scară largă în tratamentele de pierdere în greutate și pentru diabet, pot produce transformări fizice dramatice
Acesta este încă un aspect al unei noi revoluții a sănătății și greutății, alimentată de o clasă de medicamente numite agoniști GLP-1, care remodelează societatea americană.
În timp ce mulți americani slăbesc pentru a-și îmbunătăți sănătatea, vechile lor corpuri - și amintirile relelor tratamente din trecut - continuă să le umbrească viețile.
Ei învață peste tot, într-un mod nou, cât de îngrozitori pot fi vecinii, colegii de muncă și străinii.
„Mulți încep să vadă că oamenii îi tratează diferit decât înainte, ceea ce îi poate face să se simtă angoasați și supărați pentru că, de fapt, sunt aceleași persoane“, spune Rebecca Puhl, profesor de dezvoltare umană la Universitatea din Connecticut.
Noul comportament pe care pacienții îl experimentează după o pierdere rapidă și serioasă în greutate scoate la iveală prejudecățile care îi afectau înainte de tratament.
Complimentele nu sunt întotdeauna experiențe bune pentru persoanele care se adaptează la un corp mai mic, deoarece arată că nu sunt recunoscute pentru bunătatea, talentele, caracterul sau contribuțiile lor la societate.
„Oamenii sunt atât de puternic stigmatizați de greutatea lor încât, atunci când slăbesc, încă simt acest stigmat“
Ei sunt apreciați de ceilalți doar pentru aspectul lor și pentru aderența la opiniile uneori greșite ale societății cu privire la ceea ce este sănătos și care de prea multe ori confundă subțirimea trupului cu sănătatea.
Lauri Barnes, un reporter judiciar din Charleston, Carolina de Sud, își amintește experiența deosebit de dureroasă a unei bande de băieți care o batjocorea, mugind ca niște vaci, în timp ce mergea spre mașină de la magazinul alimentar.
„M-am simțit îngrozitor“, spune Barnes, în vârstă de 59 de ani.
De când a slăbit, spune că se simte ca o ipocrită pentru gândurile ei.
„Când aveam peste 300 de kilograme, aveam multă empatie pentru oamenii supraponderali, pentru că înțelegeam - am fost acolo“, spune Barnes. „Știu că este un lucru groaznic, dar acum, când văd pe cineva care este obez, așa cum eram eu, mă gândesc: «De ce nu te duci la doctor și nu primești ajutor pentru că nu trebuie să fii așa?»“.
Experții numesc această reacție comună la o prejudecată internă drept „stigmat rezidual“.
„Oamenii sunt atât de puternic stigmatizați de greutatea lor încât, atunci când slăbesc, simt în continuare acest stigmat“, spune Puhl. „Fie pentru că au internalizat rușinea și aceasta nu dispare, fie pentru că se simt stigmatizați pentru modul în care au slăbit“ - prin medicamente, mai degrabă decât prin exerciții fizice și dietă.
STIGMATIZAREA „Femeile fac echilibristică pe o sârmă subțire... și sunt supuse unei examinări minuțioase“, spune profesorul Saguy
Este și mai greu pentru femei să slăbească - din orice motiv și prin orice metodă - într-o societate care are fobie la obezitate și care se închină atât de des la altarul privilegiului slăbitului.
„Dacă femeile sunt chiar și un pic mai grele decât ceea ce este considerat idealul nostru arbitrar, atunci este la modul «Îți vine să crezi? E atât de gras㻓, spune Abigail Saguy, profesor de sociologie la UCLA.
„Femeile merg pe o frânghie îngustă a ceea ce este considerat acceptabil și sănătos și sunt supuse unei examinări minuțioase“.
Jeni Morgan, asistent veterinar în Vancouver, Washington, a mers în tabăra persoanelor supraponderale la vârsta de 12 ani, chiar dacă greutatea ei era normală. Acum, la 39 de ani, Morgan spune că experiența a dus la dismorfie corporală, urmată de creșterea în greutate.
Ca adult, ea a găsit o comunitate în mișcarea de pozitivitate corporală și nu credea că greutatea ei avea vreun impact asupra vieții ei - până când a pierdut 30 de kilograme.
„Dintr-o dată am observat că fetele voiau să stea mai mult cu mine“, spune Morgan. „Oamenii au început să mă trateze ca și cum aș fi fost foarte cool. Mă plăceau chiar dacă doar greutatea mea se schimbase“.
Făcând parte din scena punk și metal din Portland, Morgan a fost șocată când un muzician cu care nu vorbise niciodată a întrebat-o ce mai face. „Nici măcar nu-mi știa numele. Mi s-a părut foarte neplăcut și nu m-am simțit confortabil din cauza asta“, spune Morgan.
„Atunci mi-am dat seama cât de mult contează să fii mai atractivă în mod convențional“, spune Morgan.
Când oamenii se înghesuie la „noua tu“, ce spune asta despre prejudecățile lor? „Oamenii care sunt considerați a se conforma mai mult idealurilor societale de atractivitate fizică, care de obicei echivalează cu slăbitul, sunt percepuți a fi mai dezirabili, de succes, atractivi, populari sau plăcuți“, spune Puhl.
Lynn, o psihanalistă din New York, se apropie de 60 de ani și spune că bărbații mai tineri o abordează în mod obișnuit de când a slăbit 85 de
kilograme.
„Este o ocazie rară când cineva nu îmi ține ușa deschisă sau nu este politicos cu mine acum“, a spus Lynn, care a cerut să fie identificată doar prin prenumele ei din motive profesionale. „Obișnuiam să mi se închidă ușile în nas când eram grasă“.
Lynn, care odată își făcea griji că nu va încăpea în scaunele din avion, este în mod regulat tratată frumos. „Toată lumea este palpabil mai drăguță cu mine“, spune ea.
„Oamenii îmi deschid ușile, mă privesc în ochi și își exprimă interesul într-un mod complet opus față de când eram grasă. Acum sunt acceptabilă din punct de vedere social“.
Ea spune că acest tip de privilegiu al slăbitului îi dă peste cap gândirea; atunci când vede pe cineva cu obezitate, își reduce în mod conștient genul de gânduri pe care oamenii le exprimau față de ea când avea greutate mare.
„Ceea ce am făcut pentru mine s-ar putea să nu fie ceea ce își doresc ceilalți“, spune Lynn, care încă se luptă cu „fatfobia“ internalizată. Lynn spune că se simte ca și cum s-ar deghiza în fiecare zi. Se uită în oglinzi, în ferestre de sticlă - verificând în permanență dacă este încă „normală“.
Uneori, lucrurile pe care ni le spunem ajung să devină o înregistrare defectă a gândurilor negative repetitive. Experții sugerează combaterea acestui stigmat rezidual prin angajarea în discuții pozitive despre sine și înlocuirea comentariilor critice cu mai multă compasiune față de sine.
În cazul în care stigmatul provine din relațiile cu membrii familiei sau cu prietenii, experții spun că este important să discutați despre aceste experiențe cu ei și să le explicați în ce măsură comentariile sunt dureroase.
Simonson a vizitat recent prieteni și rude care nu o mai văzuseră de ceva vreme. Ea spune că a fost hărțuită cu întrebări despre pierderea ei în greutate, cum a făcut-o, cât de mult a slăbit și alte comentarii despre corpul ei.
„Reacția de care am parte non-stop la aspectul meu este atât de inconfortabilă încât îmi vine să mă târăsc afară din piele“, spune ea.
Mai târziu, Simonson i-a povestit unei prietene apropiate despre această experiență, care i-a validat sentimentele.
„Sunt sigură că majoritatea oamenilor ar fi îngroziți să afle că te-au făcut să te simți prost cu complimentele lor“, i-a răspuns aceasta printr-un mesaj lui Simonson.
„Văd prejudecățile în mine însămi“, spune Lynn, care odată și-a photoshopat figura pentru a părea mai slabă.
„Simt că ascund o parte urâtă din mine. Mă lupt cu asta în fiecare zi“.
Emily Farache este jurnalist independent. Urmăriți-o pe X @emily_farache.
