În primul rând, există diferențe între carantină și măsura distanțării sociale, ultima fiind experiența cea mai des întâlnită în actualul context.
Carantina poate fi impusă de autorități pentru cei suspectați de infectare cu un virus. Aceștia pot sta în locuri special desemnate de autorități sau acasă, în funcție de caz. De asemenea, termenul de autoizolare se folosește în cazul celor care sunt forțați să stea la domiciliu.
În cazul carantinei sau a autoizolării, oamenii nu pot alege cu cine își petrec timpul sau în ce condiții, mai ales dacă este vorba de carantină instituționalizată. Iar acest factor este foarte important pentru starea psihică și fizică care se instalează de-a lungul izolării forțate.
Distanțarea socială este o măsură voluntară, luată în urma recomandărilor sau legislației impuse de autorități pentru prevenirea răspândirii virusului, însă în condiții de izolare acasă, stabilite pe cont propriu și cu o libertate de mișcare, deși restricționată, mai mare per total.
Într-un sondaj efectuat de compania Ipsos pe aproape 14.000 de participanți din 15 cele mai mari state de pe glob arată că mai mult de doi din cinci (43%) dintre respondenți au declarat că sunt nerăbdători să se întoarcă la o viață normală. O altă treime (34%) sunt îngrijorați de sănătatea proprie, în timp ce 15% se simt singuri iar 12% sunt nemulțumiți de restricțiile asupra libertății personale.
Însă, în același timp, mai mult de jumătate (55%) sunt îngrijorați pentru cei care sunt vulnerabili sau slabi, în timp ce puțin sub o treime (31%) sunt mulțumiți să-și petreacă timpul cu familia. O altă cincime din cei chestionați (22%) erau inspirați de oamenii care se adaptează.
Răspunsurile amestecate în ceea ce privește emoțiile resimțite ar putea reflecta de fapt cât de izolați sunt oamenii în realitate, potrivit experților, care spun că cu cât este mai severă izolarea, cu atât este mai mare impactul psihologic.
Psihoterapeutul Laura Ștefan explică, într-un răspuns la solicitarea Digi24, că reacţiile şi comportamentele fiecăruia diferă în funcție de personalitatea și ritmul de viață.
“Spre exemplu - o persoană activă, implicată profesional prin contact direct cu alte persoane, cu un regim de viață sănătos (care presupune mișcare fizică zilnică prin practicarea unui sport sau diverse execrciții pentru sănătatea oaselor și a musculaturii), cu o bună gestionare a timpului liber pe care îl dedică ieșitului din oraș sau din țară, poatre trece cu ușurință de la starea de echilibru la o stare de dezechilibru fizic și psihic. Aceste dezechilibre se pot manifesta de la simple tensiuni, stări de stres controlat, agitație, la tulburări de comportament cum ar fi: anxietate, atacuri de panică, depresie.
O persoană sedentară, obișnuită cu lipsa de activitate și izolarea, va continua să își trăiască viața ca și pînă acum, însă din cauza intoxicării mass media cu diverse știri confuze sau pesimiste, va putea dezvolta diverse frici transformate în fobii, episoade psihotice sau diverse abuzuri de alimente.
În ambele cazuri, pot apărea:
- comportamentele obsesiv-compulsive (spălatul excesiv pe mâini, dezinfectarea suprafețelor);
- respingerea socială (refuzul de a atinge o altă persoană sau de a fi atins/ă de o altă persoană;
- amânarea sau refuzarea vizitelor rudelor sau prietenilor ori invers, refuzul de a merge în vizită);
- certuri între parteneri sau membrii familiei care nu au la bază neapărat o cauză reală, bine definită;
- abuzul de alcool, medicamente, diverse substanțe care pot duce la diverse forme de violență îndreptată către propria persoană sau către persoanele din anturaj”, a afirmat Ștefan.
Indiferent de preferințele sociale ale oamenilor, experții sunt de acord că ar putea exista un impact de lungă durată pe noi toți, deoarece suntem forțați să ne confruntăm cu bariere pe care mulți dintre noi nu le-am mai întâlnit.
