Adenocarcinomul ductal pancreatic (PDAC) este cea mai frecventă formă de cancer pancreatic. Cu o rată de supravieţuire de doar 13 % la cinci ani, acesta reprezintă a treia cauză principală de deces prin cancer.
Speranță, în lupta cu cancerul pancreatic. Un nou tratament, eficient în micşorarea tumorilor
Cercetătorii de la facultatea de medicină a universităţii Amherst din Massachusetts (UMass) au experimentat pe şoareci o nouă metodă de combatere a cancerului pancreatic.
Studiul, publicat miercuri în revista Science Translational Medicine, subliniază efectele sinergice ale unui nou sistem de administrare a medicamentelor cu nanoparticule pentru a activa o cale imunitară în combinaţie cu agenţi care ţintesc tumorile, relatează News.ro.
Citește și: Cine sunt medicii care luau șpagă de la bolnavii de cancer? Cum au fost prinși?
O provocare majoră o reprezintă micro-mediul din jurul tumorii. Acest mediu este caracterizat de un ţesut dens care creează o barieră în jurul tumorii care inhibă formarea vaselor de sânge şi blochează infiltrarea imunitară.
„Livrarea medicamentelor este o provocare uriaşă din cauza arhitecturii micro-mediului acestor tumori greu de tratat”, explică Prabhani Atukorale, profesor asistent de inginerie biomedicală la UMass Amherst şi unul dintre autorii corespondenţi ai lucrării, într-un comunicat al universităţii.
Ea spune că mediul blochează, de asemenea, activarea celulelor imunitare ale organismului şi pătrunderea lor în tumori.
„Cancerul de pancreas, din păcate, nu răspunde la majoritatea terapiilor convenţionale, cum ar fi chimioterapia sau chiar imunoterapia, care a revoluţionat foarte mult terapia cancerului în ultimii 10 ani”, completează Marcus Ruscetti, profesor asistent de biologie moleculară, celulară şi a cancerului la UMass, unul dintre autorii studiului.
Citește și: Terapie inovatoare, pentru tratamentul a două forme de cancer: limfomul și leucemia
Cercetările anterioare ale laboratorului au demonstrat că două medicamente pentru cancer (trametinib, inhibitor MEK, şi palbociclib, inhibitor CDK4/6, sau T/P) pot promova dezvoltarea vaselor de sânge, permiţând o mai mare livrare a celulelor T (precum şi a chimioterapiei) în tumori.
Cu toate acestea, cancerul „păcăleşte” sistemul imunitar, făcându-l să creadă că tumora este doar o aglomerare obişnuită şi sănătoasă de celule. Întrucât celulele T nu sunt activate, simpla prezenţă a unui număr mai mare de celule T nu va elimina cancerul.
Aici cercetătorii doresc să pună în aplicare un truc propriu. Prima cale se numeşte calea de stimulare a genelor interferonului (STING).
STING recunoaşte infecţiile virale din organism.
„Dacă putem păcăli sistemul imunitar să creadă că există o infecţie de tip viral, atunci exploatăm un răspuns imunitar antitumoral foarte robust pe care să îl aducem pentru imunoterapia tumorală”, explică prof. Atukorale.
Cercetătorii au dorit, de asemenea, să activeze calea TRL4, deoarece aceasta stimulează efectele activării STING.
Ei folosesc agonişti, care sunt orice substanţe chimice care pot declanşa un răspuns biologic – în acest caz, în căile de stimulare a imunităţii – dar obţinerea acestor substanţe chimice care declanşează imunitatea prin micro-mediul tumorii este încă o provocare.
Soluţia cercetătorilor: încapsularea agoniştilor STING şi TRL4 într-un design nou de nanoparticule pe bază de lipide.
Nanoparticulele au mai multe beneficii. În primul rând, cercetarea a demonstrat că acestea sunt foarte eficiente în livrarea agoniştilor în micro mediul tumoral dificil.
Designul permite, de asemenea, ambilor agonişti să fie împachetaţi împreună – o provocare, deoarece cei doi se amestecă exact ca uleiul cu apa. „Se asigură că acestea sunt transportate împreună în circulaţia sanguină, ajung împreună la aceeaşi celulă ţintă şi sunt preluate împreună de aceeaşi celulă ţintă”, indică prof. Atukorale.
„Folosim materiale biocompatibile, pe bază de lipide, pentru a încapsula medicamente care funcţionează împreună, dar cărora nu le place să fie unul lângă altul, iar apoi putem folosi capacităţile inginereşti pentru a încorpora diverse funcţionalităţi pentru a le direcţiona acolo unde trebuie să ajungă”, spune ea.
Efectul sinergic al celor doi agonişti plus terapia T/P s-a dovedit eficient: opt din nouă şoareci au prezentat necroză tumorală şi micşorarea tumorilor.
„Am avut doi şoareci care au avut răspunsuri complete, adică tumorile au dispărut complet, ceea ce este destul de promiţător”, spune prof. Ruscetti. „Nu am mai văzut aşa ceva în acest model până acum”.
Mai este încă de lucru, deoarece tumorile au revenit după ce şoarecii au fost scoşi de sub tratament, dar prof. Ruscetti spune că este încă un pas foarte încurajator spre o vindecare.
„Dacă trecem de cancerul de pancreas la alte tipuri de cancer, avem nevoie de o terapie combinată care să vizeze tumora şi întregul sistem imunitar”, adaugă el. „Aceasta este o strategie pentru a putea reuşi să facem acest lucru”.
Tratamentele pentru cancere precum PDAC, care ar putea fi derivate din acest studiu includ mutaţii ale cancerului de colon, cancerului pulmonar, cancerului hepatic şi colangiocarcinomului (cancerul canalelor biliare).
Natura modulară a acestui design permite terapii care pot fi uşor personalizate pentru pacienţi, spun autorii.
„Putem adapta ratele agonistului, combinaţiile de medicamente, moleculele de ţintire, dar păstrând în esenţă aceeaşi platformă. Aceasta este ceea ce o va face, sperăm, translaţională, dar şi reglabilă pentru fiecare pacient, deoarece multe dintre aceste terapii împotriva cancerului trebuie să fie personalizate”, scriu ei.
