Destinul multora dintre „protagoniști” avea să se schimbe după ce filmul avea să devină indezirabil pentru regimul comuinist. Pelicula nu a fost una cu mare priză la public fiind vizionată de 800 de mii de spectatori, iar cheltuielile au fost de 2 miliaone de lei.
Probabil nici nu și-a scos banii.
„Realizat după un scenariu semnat de Horia Lovinescu, filmul 100 de lei a indispus destul de mult cenzura epocii, care a pretins modificări substanțiale filmului realizat de Mircea Săucan. Autor profund original, Mircea Săucan aducea în cinematografia română din anii '70 nu doar ambițiile experimentalismului, ci și întrebările mult mai profunde datorate exprimării universului interior al unor personaje frustrate de nobila „generozitate” a societății în care trăiau.
De urmărit în acest film jocul extrem de modern al unui mare actor, Dan Nuțu, care a ales și el, de mult, libertatea ca și regizorul Mircea Săucan. În film mai puteți admira pe lon Dichiseanu, Ileana Popovici și Violeta Andrei, toți cu 22 de ani mai tineri”, scria Călin Stănculescu în România liberă din 9 iunie 1994.
Citește și: O mare actriță se pregătește să moară. „Corpul nu mai este al meu”. S-a creștinat și e împăcată
Peliculă banală, dar cenzurată
Filmul era destul de simplu și nu părea că va ridica probleme la cenzură: „Din cauză că nu se mai înțelege cu părinții săi, tânărul Petre (Dan Nuțu) se mută la fratele său mai mare, Andrei (Ion Dichiseanu), care este un actor de succes. Petre se împrietenește cu Dora (Ileana Popovici), o fată care-l admiră pe fratele său. Când Andrei începe să-i dea atenție Dorei, Petre pleacă simțindu-se trădat, refuzând până și o sută de lei pe care el i-o dăduse”, era sinopsisul.
Cum s-a făcut
„Am o singură prejudecată: filmul să fie credibil. Să fie înţeles de cât mai mulţi oameni. Arta se face cu căldură. Dacă pierzi căldura se vede, oricâtă tehnică ai folosi. Adeseori numai la telefon şi la înmormântări ne cunoaştem prietenii. Nu avem timp să fim alături de ei când ar trebui, şi câteodată ei pleacă în amintire şi tu rămâi cu regrete. Când văd uneori o rază printr-un nor, parcă simt că de acolo îmi zâmbeşte, cu reproş, cineva care s-a dus şi pentru care n-aveam niciodată vreme.
Dacă voi reuşi să transmit prin film nevoia omului de a se ocupa nu numai de propria sa persoană, dar şi de cel de alături, voi fi poate ceva mai împăcat cu mine. De asta îmi e şi greu să fac acest film. Un film împotriva apatiei“, spunea regizorul Mircea Săucan în revista „Cinema“ din 1972.
Citește și: Povestea lui Sergiu Malagamba, arestat pentru că era prea elegant. A lansat moda ce îi poartă numele
Lucrurile iau o turnură gravă
În mai 1973, documentele păstrate la Arhiva Naţională de Filme menţionau faptul că „sunt necesare o serie de îmbunătăţiri pentru clarificarea şi întărirea mesajului politico-ideologic al filmului“.
„Într-o noapte mi-au spus: «Mâine dimineaţă prezinţi filmul». Iar după ce l-au văzut: «Trebuie să dai totul afară». Am început să urlu, să ţip. «Altfel nu-ţi dăm de mâncare. N-o să ai cu ce să-ţi ţii copilul». A fost o perioadă de luptă de vreo două luni. Zi de zi. Filmul a fost maltratat în cel mai josnic mod: eroul nu mai murea la final, au fost scoase oile dintr-o secvenţă pur poetică, benignă, a fost eliminat până şi Buick-ul cumpărat de Studioul Buftea de la Lica Gheorghiu. Eu ajunsesem în spital, nu mai puteam să umblu.
Mi-aduc aminte că Mircea Sântimbreanu a spus: «Bine, bine, hai să zicem că aveţi dreptate, dar gândiţi-vă, ce aveţi cu scena cu oile? E o scenă românească». El m-a apărat. Toată lupta o duceau ca doi ofiţeri de Securitate Mircea Mohor şi George Radu Chirovici“, rememora Mircea Săucan peripeţiile prin care a trecut. Până la urmă, toate tăieturile au fost efectuate sub supravegherea producătorului delegat Beno Meirovici, iar regizorului i s-a interzis accesul la masa de montaj. „A fost ars negativul din ordinul tovarăşei Ceauşescu.
La premieră nu mai exista negativul. Inginerii, muncitorii de la controlul tehnic plângeau. Lui nea Tică Roateş, directorul filmului, i s-a făcut rău, s-a dus la punctul medical de la Buftea, a făcut infarct şi a murit la spital”, a scris Iulia Blaga în „Fantasme şi adevăruri - O carte cu Mircea Săucan.
Destine frânte
Mircea Săucan s-a născut la Paris, dar familia s-a stabilit în România la Carei din 1934. Între 1948 - 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova. Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale. Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus mai ales după apariția peliculei „100 de lei”.
Și actorul principal Dan Nuțu avea să plece din România și să ajungă în SUA unde nu a mai jucat în filme devenind, printre altele, șofer de taxi. Cenzura și șicanele cu comuniștii l-au împins la această decizie, pentru unii surprinzătoare, luată de Nuțu.
Citește și: Joacă memorabil cu Albulescu și Caramitru. Fuge în SUA în 1979 și e taximetrist. Renunță la actorie
