A fost găsită ecuația matematică ce explică mișcarea unei pisici. Fizicianul Dr. Anxo Biasi, cercetător la Instituto Galego de Física de Altas Enerxías din Santiago de Compostela, Spania, crede că a găsit ecuația mișcării unei pisici.
El a abordat problema la fel ca marile teorii din domeniu, dorind să cuprindă într-o formulă felul în care se comportă pisicile în prezența unui om.
A fost găsită ecuația matematică ce explică mișcarea unei pisici. Legătura cu mecanica lui Newton
Laureatul Premiului Nobel din 1933 și unul dintre „părinții” fizicii cuantice, austriacul Erwin Schrödinger, a adus două contribuții majore fizicii: ecuația undelor și noțiunea de pisică în superpoziție cuantică.
Felinele au fost legate de fizica avansată încă de atunci, deși unii ar susține că legătura datează de la fascinația pentru modul în care pisicile rescriu fizica în timp ce cad.
Biasi crede, însă, că mai sunt încă multe de făcut pe această temă. „Acest articol își propune să aducă fizica mai aproape de neexperți, oferind un exemplu plăcut prin care este posibil să se înțeleagă mai multe concepte ale mecanicii clasice”, scrie Biasi într-o declarație.
„Pentru a face acest lucru, este construită o ecuație care modelează comportamentul unei pisici în prezența unei persoane, considerând-o pe prima ca pe o particulă punctuală care se mișcă într-un potențial indus de om”, mai afirmă el, conform IFL Science.
Deși s-a apelat la ajutorul unor prieteni familiarizați cu obiceiurile pisicilor, lucrarea se bazează în principal pe observațiile unei singure pisici, Eme, care împarte casa cu Biasi.
Citește și: A apărut prima carte pentru pisici. Ce limbaj este folosit și cum poate fi citită pentru animăluțe
Fizicianul a pornit de la următoarea ipoteză: „Pisicile se comportă ca și cum ar percepe o forță în jurul unei persoane”, apoi a identificat șapte modele în mișcările lui Eme, pe care le-a modelat matematic.
În cazul în care m este masa pisicii, iar ϵ coeficientul de frecare creat de oboseala pisicii, Biasi începe cu formula de bază: md2x/dt2 = - dV(δ)cat(x)/dx - ϵdx/dt.
Fizicianul Anxo Biasi și pisica sa, Eme, ale cărei mișcări le-a urmărit pentru a ajunge la ecuația respectivă - Foto: Instituto Galego de Física de Altas Enerxías
De aici, Biasi se folosește de observarea tiparelor lui Eme pentru a adăuga factori de complicare la modelul său, cum ar fi acțiunea acestora de a toarce și agitația nocturnă cunoscută sub numele de „zoomies”, care înseamnă o eliberare bruscă și intensă de energie.
„Totul a început ca o idee jucăușă pentru Ziua Păcălelilor (...) Cu toate acestea, mi-am dat seama curând că povestea pe care am creat-o ar putea fi de mare ajutor studenților la fizică”, a declarat Biasi.
Momentul în care pisica toarce prezintă o oportunitate de a demonstra fizica unui sistem care se autoîntărește.
„Se propune că atunci când o pisică este mângâiată și începe să toarcă, oamenii tind să simtă impulsul de a continua să o mângâie, consolidând astfel stabilitatea procesului”, mai spune el.
Biasi consideră că ștatul felinei în poala noastră și alte cinci modele comportamentale - inclusiv lipsa de reacție la apeluri, distragerea atenției și oscilația la mângâiere - se încadrează în limita de energie scăzută.
Citește și: Cât de deștepte sunt pisicile, de fapt? Micile feline pot învăța cuvinte mai repede decât bebelușii
Cu toate acestea, zoomies-urile (cunoscute și sub denumirea de perioade de activitate frenetică aleatorie sau FRAP) implică o stare energetică mai ridicată.
FRAP poate fi modelată doar prin introducerea unei funcții aleatorii, deoarece nici măcar pisica nu știe unde va merge în continuare.
Biasi adaugă un termen suplimentar, σf(t), pentru a reflecta acest lucru, tratând mișcările unei pisici cu zoomies ca un proces întâmplător, folosind metoda Euler-Maruyama utilizată pentru a modela mișcarea browniană.
Totuși, Biasi mai notează că modelarea sa este în întregime mecanică clasică, pisica fiind tratată ca „o particulă punctuală care se supune mecanicii lui Newton”.
Având în vedere comportamentul cuantic stabilit al pisicilor, acest lucru pare o simplificare excesivă, chiar și în cazul puțin probabil în care o pisică s-ar supune legilor oricui, inclusiv lui Newton.
Citește și: Cum știi că pisica ta a îmbătrânit? Care sunt semnele și ce afecțiuni medicale pot să apară?
Pentru a fi corect, Biasi recunoaște că ecuațiile sale „nu sunt universale, iar unele pisici pot prezenta o versiune mai slabă a unora dintre ele”.
El susține, de asemenea, că munca sa poate „reproduce comportamentele caracteristice pisicilor”, astfel încât cei capabili să înțeleagă ecuațiile sale și care au o pisică pe care să o observe, să poată evalua ei înșiși acuratețea formulelor.
