Gabriela Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate scriitoare din România, a murit marți, 15 octombrie, a anunţat Institutul Cultural Român. Aceasta era stabilită în Suedia din anul 1975.
A murit marea iubire a lui Nichita Stănescu. Muza marelui poet trăia în exil din anul 1975
Poetă, prozatoare, traducătoare şi graficiană, Gabriela Melinescu s-a stabilit în Suedia, la vârsta de 33 de ani şi s-a impus rapid în elita literară a acestei ţări.
Gabriela Melinescu, una dintre cele mai renumite și apreciate scriitoare din România, a încetat din viață marți, 15 octombrie, conform unui anunț al Institutului Cultural Român.
Stabilită în Suedia din anul 1975, Melinescu a reușit să își construiască o carieră literară impresionantă, impunându-se rapid în elita culturală suedeză.
Citește și: Marea iubire a lui Nichita Stănescu: S-a supărat când m-am căsătorit. Era gelos. Nu ne-am revăzut
Vestea a fost făcută publică de Institutul Cultural Român, pe Facebook:
„Institutul Cultural Român a aflat cu mare întristare vestea trecerii în neființă a Gabrielei Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate scriitoare din România, stabilită în Suedia din anul 1975.
Scriitoarea a decedat, pe data de 15 octombrie 2024, la vârsta de 82 de ani, la Stockholm.”
„Gabriela Melinescu a fost o neobosită promotoare a literaturii române în Suedia timp de aproape cinci decenii, precum şi o adevarătă ambasadoare culturală a Suediei în România, după căderea comunismului, când a putut să călătorească în România, să publice din nou şi să restabilească legătura cu ţara natală.
Îi suntem profund recunoscători pentru moştenirea sa literară şi pentru totefortul pe care l-a făcut, pentru a crea legături culturale trainice între România şi Suedia”, a adăugat Bogdan Popescu, directorul Rumänska kulturinstitutet.
Gabriela Melinescu a vorbit mereu cu drag și admirație despre Nichita Stănescu. ”Dacă n-aș fi fost scriitoare, nu aș fi avut șansa să-i cunosc pe cei doi iubiți ai vieții mele.
Eram foarte tânără și mergeam la cenaclul lui Eugen Barbu, la Casa Scriitorilor. Ne-am întâlnit într-o zi pe scări și am intrat în vorbă.
Știți, probabil, cum Dante s-a îndrăgostit de Beatrice sau Petrarca de Laura: te îndrăgostești fără motiv, dintr-o privire.
Nu ca astăzi, fiindcă vrei să faci amor cu cineva.
Apoi am început să ne vedem. Eu eram foarte flatată că Nichita era îndrăgostit de mine. De fapt, am aflat asta ulterior, fiindcă el mi-a mărturisit dragostea printr-o scrisoare.”
În memoriile și interviurile sale, Gabriela Melinescu a subliniat impactul pe care Nichita Stănescu l-a avut asupra scrisului ei și a modului în care a înțeles poeziile.
M-a influențat în toate felurile. Cum bine spune prietena mea, Ileana Mălăncioiu, care a fost iubita lui Eugen Jebeleanu: “Am avut noroc să nu ne pierdem timpul cu alți bărbați, numai cu bărbați extraordinari.”
”Lucru foarte adevărat. Nichita era un fenomen, era o lume întreagă, se născuse cu poezia în el. Am înțeles mai bine de la el ce înseamnă să scrii, fiindcă nu e vorba doar de nevoia de confesiune, ci mai ales de creație.
Datorită lui am aflat că purtam o lume în mine și că trebuia s-o exprim; și că a scrie înseamnă să fii conștient de tot ce există.
Fiindcă și eu și Nichita, cunoscându-ne prin scris, nu voiam să trăim într-un mod inconștient – e foarte important pentru un scriitor să exprime viața.
Tot de la el am înțeles că nu există lucru mai greu decât a trăi. Iar noi trăiam ca să dăm formă lucrurilor care nu aveau formă. Sentimentelor.
Arta ne ia cu ea într-o călătorie orfică în adâncul psihicului omenesc. Ne ajută să înțelegem mai bine care e rostul nostru pe lume.
La întâlniri, ne citeam unul altuia poemele pe care le scriam și, cu timpul, Nichita ajunsese să-mi dicteze mie poemele lui.
El era mai puțin interesat să publice, nu-l interesa să-și adune toate hârtiile, nu era egoist cum sunt de obicei scriitorii.
Dar eu le-am strâns și le-am dat unei dactilografe de la “România Literară”, să le bată la mașină. După aceea i le-am dat lui Nichita. Și așa au apărut cărțile lui.
Eu l-am ajutat să nu se împrăștie, să nu risipească sau să arunce la gunoi improvizațiile pe care le făcea. Unele erau poeme extraordinare.”
În ce relații au rămas cei doi după despărțire? S-a confesat chiar ea, cu ceva ani în urmă.
Cine a fost Gabriela Melinescu, marea iubire a lui Nichita Stănescu
Gabriela Melinescu a avut un rol esențial în promovarea literaturii române în Suedia, facilitând traducerea și publicarea operelor unor autori români de marcă.
Datorită eforturilor sale, lucrările acestora au ajuns în limba suedeză, extinzând astfel influența literaturii române în spațiul scandinav.
Născută în România, Melinescu a fost o poetă talentată, prozatoare, traducătoare și graficiană. La 33 de ani, a decis să emigreze în Suedia, iar această alegere i-a deschis perspective noi în cariera sa literară.
A publicat numeroase volume de poezie și proză în suedeză, devenind astfel un veritabil ambasador al culturii române în această țară.
Pe lângă contribuțiile sale în promovarea autorilor români, Melinescu a tradus lucrări ale unor clasici suedezi precum Emanuel Swedenborg, Sfânta Birgitta de Vadstena și August Strindberg.
De asemenea, a realizat traduceri din operele scriitorilor contemporani, cum ar fi Katarina Frostenson, Göran Sonnevi și Agneta Pleijel.
Prin activitatea sa, Gabriela Melinescu a lăsat o moștenire literară valoroasă și va fi amintită nu doar pentru contribuțiile sale în domeniul literaturii, ci și pentru puntea culturală pe care a creat-o între România și Suedia.
