Am mers la bunica logodnicei, am găsit o poză veche cu mine. Mi s-a făcut rău, relația s-a încheiat.
Un tânăr merge la cină la bunica logodnicei sale și este șocat să vadă o fotografie cu el în casa acesteia și își dă seama că nu se poate căsători cu fata pe care o iubește.
Am mers la bunica logodnicei, am găsit o poză veche cu mine. Mi s-a făcut rău, relația s-a încheiat
Virgil nu și-a imaginat niciodată că cina cu bunica lui Carmen va însemna sfârșitul relației lor. Virgil Georgescu a cunoscut-o pe Carmen Ardeleanu în facultate și au fost împreună timp de trei ani înainte ca el să o ceară în căsătorie.
Virgil îi cunoscuse deja pe părinții lui Carmen și îi plăcuse foarte mult. Iar sentimentul era unul reciproc. Ce mai lipsea acum era doar aprobarea capului familiei - însăși bunica.
Carmen i-a zâmbit logodnicului ei, care se agita ca un leu în cușcă lângă ea.
„Relaxează-te, dragule! Bunica este o scumpă! O să fie floare la ureche!” Dar nu a fost așa. Avea să se dovedească a fi dezastruoasă întâlnirea lor.
Citește și: A izbucnit în lacrimi amare când a văzut ce făcea tatăl la ușa mamei. Mai rar așa ceva, Doamne!
Părinții lui Carmen îi spuseseră bunicii Valeria că fiica lor va aduce pe cineva special la cină, dar lăsaseră anunțul logodnei pe seama tânărului cuplu. Virgil, care crescuse într-un orfelinat, era foarte emoționat pentru că urma să o cunoască pe aceasta.
„Oh, dragă”, a râs Carmen. „Îți promit că va fi bine! Bunicii Valeria îi plac bărbații înalți, bronzați și frumoși! Cum ești tu!”
Au ajuns la casa bunicii Valeria și au sunat la ușă, dar o voce veselă le-a strigat, spunându-le să vină în grădină. Acolo, sub un copac bătrân și frumos, bunica Valeria așezase masa pentru cină cu cele mai bune porțelanuri și lumânări.
„Bunico!” a strigat Carmen, alergând la bunica ei și îmbrățișând-o. „Mi-a fost dor de tine!” Bunica ei a îmbrățișat-o și ea și s-a uitat peste umăr la Virgil, care stătea un pic mai în spate, pierdut și ușor confuz.
„Vino încoace, tinere”, a râs bunica Valeria. „Eu nu mușc!” Și l-a îmbrățișat și l-a pupat cu foc pe amandoiobrajii și pe Virgil. „Voi doi stați jos! Ți-am pregătit toate preferatele tale, Carmen, scumpa mea!”
Cei trei au stat ore în șir savurând mâncărurile delicioase făcute de mâinile pricepute ale bunicii și discutând câte în lună și în stele. Virgil era pe punctul de a-i servi bunicii Valeria încă un pahar de vin când a observat că sticla era goală.
„Doamnă Ardeleanu”, a spus Virgil. „Mai este vin? Carmen și cu mine am vrut să propunem un toast special și să facem un anunț...”
Citește și: Piersic Jr., în sfârșit, împlinit și la casa lui! Cum arată iubirea vieții lui, Andreea? E superbă!
„Desigur, Virgil!” a spus bunica Valeria. „Intră prin bucătărie și vei vedea camera de zi. Este un raft pentru vinuri lângă ușă! Grăbește-te că vreau să aud ce aveți de spus, copii!”
Virgil a intrat în bucătăria bunicii și a găsit repede salonul și rafturile cu vinuri. Era pe cale să iasă înapoi cu sticla de vin sub braț când ceva i-a atras atenția. Înainte să vină tinerii, bunica se uitase la vechile fotografii de familie, plină de nostalgie, și le lăsase împrăștiate pe masă. Printre acestea, la suprafață, era o fotografie care i-a atras atenția lui Virgil. Ceva la ea îi părea familiar în ea.
Virgil a ridicat, curios, poza. Fotografia înfățișa un cuplu tânăr ținând în brațe un copil mic în fața casei bunicii Valeria. Băiețelul purta o cămașă cu mânecă scurtă, iar pe brațul lui avea un semn din naștere distinctiv.
Virgil a început să tremure. A dat jos fotografia și s-a uitat atent la ea. Nu putea fi adevărat!
Și-a descheiat manșeta cu degetele tremurânde și s-a uitat la semnul din naștere de pe propriul braț. Era exact la fel ca al băiatului din fotografie. Era...era el.
Virgil a dus fotografia afară și s-a așezat lângă bunica Valeria. „Vă rog, doamnă Ardeleanu”, a spus el. „Cine este acesta?”
Bunica Valeria a luat fotografia din mâinile lui Virgil. „Nu trebuia să atingi asta”, a spus ea. „Este foarte prețioasă pentru mine. Este singura fotografie pe care o am cu nepotul meu Victor.”
„Nepotul tău?” a întrebat Virgil. „Ce s-a întâmplat cu el?”
„Eu nu vorbesc despre asta!” a spus bunica Valeria. „Te rog să încheiem subiectul!”
„Virgil”, a spus Carmen nervoasă. „E o chestie sensibilă, de familie...”
„Trebuie să știu”, a strigat Virgil. „Te rog! Este extrem de important pentru mine!”
Bunica Valeria s-a ridicat în picioare. Părea furioasă. „De ce?”, a întrebat ea. „Nu e treaba ta!”
Virgil și-a suflecat mâneca și și-a dezgolit brațul. „Cred că ar putea fi, doamnă Ardeleanu! Cred că eu sunt băiatul din fotografie”.
Bunica Valeria a rămas ca lovită de fulger și a trebuit să se așeze, la fel și Carmen. „Nepotul meu Victor a fost răpit când avea trei ani”, a șoptit ea. „L-am căutat ani de zile...”
„Am fost abandonat la un spital când aveam cinci ani”, a spus Virgil. „Tot ce mi -a spus era că numele meu era Virgil. Am crescut în orfelinate, dar nu mi-am imaginat niciodată... Trebuie să facem un test ADN.”
Bunica Valeria dădu din cap. „Da, și trebuie să-ți sunăm părinții!”
„Părinții mei?” Virgil a arătat spre cuplul tânăr din fotografie. „Aceștia sunt părinții mei?”
„O, nu!” a spus Carmen zâmbind. „Aceia sunt părinții MEI, ceea ce înseamnă că sunt unchiul și mătușa ta. Nu i-ai recunoscut?”
Virgil s-a uitat la Carmen, abia atunci realizând grozăvia. „Noi suntem o familie? Tu și cu mine? Verișori de gradul întâi?”
Bunica Valeria a zâmbit. „Dacă tu ești Victor, atunci da, tu și Carmen sunteți veri primari!”
„Oh!”, a gemut Carmen, s-a ridicat și a fugit în casă în lacrimi.
„Ce?”, a întrebat bunica Valeria. „Ce am spus eu...”
„Suntem logodiți”, a spus Virgil. „Urma să ne căsătorim...”
„Oh, Doamne”, a spus bunica cu tristețe. „Ei bine, Virgil, dacă sunteți veri primari, mă tem că este imposibil!”
Virgil a dat din cap a deznădejde și a simțit cum lacrimile îi umplu ochii. „Dar o iubesc pe Carmen”, a șoptit el. „Ea este dragostea vieții mele!” Și în acel moment, Virgil a știut că împlinirea visului de a avea o familie ar însemna să o piardă pe Carmen ca viitoare parteneră, soție.
S-a întors spre bunica Valeria: „Cum rămâne cu părinții mei?”, a întrebat el, ”De ce nu sunt ȘI EI în poză?”
Valeria a zâmbit. „Oh, a fost ziua ta și părinții lui Carmen sunt nașii tăi, precum și unchiul și mătușa ta! Părinții tăi locuiesc în Iași. Acum ai trei surori și un frate, dar ei nu au încetat niciodată să te jelească, să îți ducă dorul niciodată!”
Testul ADN a confirmat că Virgil era într-adevăr Victor Ardeleanu, băiețelul pierdut de mult timp care fusese răpit.
Cum era de așteptat, a fost primit cu brațele deschise de părinții și frații săi.
Trei ani mai târziu, Virgil a participat la nunta lui Carmen, verișoara lui, cu un alt bărbat. O pierduse pe ea și viitorul la care se gândiseră împreună.
Dar câștigase ceea ce căutase o viață întreagă, lucrul la care tânjise de mic copil, plimbat dintr-un orfelinat în altul... O familie. Mare, frumoasă, iubitoare și unită.
