Care a fost domnitorul Țării Românești cu cea mai ciudată poreclă? În furtunoasa istorie a statului medieval, domnitorii s-au distins prin fapte de vitejie, prin domnii sângeroase sau, adesea, prin treceri scurte pe tronul Basarabilor, iar unii prin poreclele pe care le-au primit și cu care au intrat, de fapt, în memoria posterității. Este și cazul unuia dintre fiii lui Mircea cel Bătrân.
Care a fost domnitorul Țării Românești cu cea mai ciudată poreclă? Era fiul lui Mircea cel Bătrân.
În zbuciumata și complicata istorie a celor două țări române, de regulă, după moartea unui voievod puternic a urmat o perioadă de haos, cu lupte pentru putere chiar între frați, veri și alte rude „de os domnesc”.
În mijlocul unor asemenea conflicte s-a aflat și Radu al II-lea, fiu „din flori” al lui Mircea cel Bătrân, detaliu suficient în acea vreme pentru a fi considerat „de os domnesc” și a avea pretenții la tron.
După dispariția marelui său părinte, în 1418, scenariul respectiv a intrat în funcțiune.
Radu al II- lea, supranumit Prasnaglava (sau Praznaglava) i-a urmat la domnie fratelui său vitreg Mihail I, continuând moștenirea Basarabilor. Prasnaglava era fiul nelegitim al lui Mircea cel Bătrân.
Citește și: Care a fost domnitorul cu cea mai scurtă domnie din Țările Române? De ce a sfârșit la mănăstire?
De altfel, fratele său vitreg moare în confruntarea directă dintre cei doi, fiind ucis de trupele otomane care îl serveau pe Radu.
Porecla „Prasnaglava”, de origine turcească, înseamnă „cap gol”, „fără minte”, dar şi „chelul” sau „pleșuvul”.
Radu Prasnaglava a avut o domnie zbuciumată, marcată de episoade scurte la domnie, alternate cu cele ale lui Dan al II-lea cel Viteaz, vărul său, cu care a jucat un fel de „ping-pong” al ocupării tronului țării.
Prasnaglava fost impus și ajutat la domnie de sultanul Mahomed Celebi, bunicul viitorului Mahomed al III-lea Cuceritorul, până în 1421, când padișahul a fost rănit într-o ambuscadă organizată chiar de Dan al II-lea.
Potrivit Enciclopediei Oraşului Târgovişte, Radu a pierdut domnia de mai multe ori, în urma conflictelor cu vărul său, Dan II, sprijinit de regele Ungariei.
De fiecare dată, Radu Praznaglava se refugia peste Dunăre, de unde revenea cu oaste turcească, recucerindu-și tronul.
A condus ţara de la Târgovişte, fiind unul dintre cei 32 de domni ai Țării Românești care și-au avut Cetatea de Scaun în această localitate.
Radu a domnit în patru scurte etape : mai 1420-octombrie 1422, vara anului 1423, toamna anului 1424, înainte de 24 ianuarie 1427-înainte de 6 aprilie 1427.
Citește și: Care a fost cel mai bețiv domnitor al Moldovei? De ce l-a plâns poporul când a murit?
A fost probabil ultimul voievod al Țării Românești care a mai deținut controlul asupra Banatului, teritoriilor tătărești (sudul Basarabiei) și al teritoriului de ieșire la Marea Neagră, așa cum reiese din titulatura oficială dintr-un act din 1 iunie 1421.
„Io, Radu mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și de către Părțile Tătărăști și Almașului și Făgărașului herțeg și domn al Banatului Severinului și al Podunaviei, până la Marea cea Mare.)”, conform vlaros2.blogspot.com.
Aceeași presupunere privind posesiunile se poate aplica și lui Dan al II-lea cel Viteaz, cu care s-a războit și cu care și-a împletit domnile timp de șase ani (1422-1427).
Domnia sa a fost caracterizată de lupte frecvente și violente cu vărul său, Dan al II-lea, în intervalul dintre acestea găsindu-și adăpost și sprijin peste Dunăre la otomani de unde, de câte ori avea prilejul, revenea cu trupe noi în încercarea de a-și relua tronul.
Citește și: Cine a fost „Papură Vodă”, domnitor la numai 16 ani ? De ce a fost supranumit așa? Cum a sfârșit?
Ultima menționare documentară a lui Radu al II-lea Prasnaglava provine din primăvara anului 1427, când Dan al II-lea revine în țară cu armată din Transilvania, reluând tronul și, probabil, ucigându-l pe Prasnaglava și pe moștenitorii acestuia, conform historia.ro.
„Nu există alte informații ale vremii despre el, și nici măcar nu se știe de unde i se trage ciudata poreclă, evident cultă, fiind proprie limbii slavone de cancelarie, Praznaglava, care înseamna „cap gol”.
Sensul acestei porecle nu poate fi cel de „fără minte”, cum se interpretează uneori, ci acela de „pleșuvul”, deoarece poreclele medievale ale capetelor încoronate, în general in Europa, nu numai la romani, vizau numai aspecte sau defecte fizice, nu aprecieri asupra intelectului personajelor, cu excepția cazurilor de nebunie vădită, care însă nu se întâlnesc la domnii din spațiul românesc”, arăta Constantin Rezachevici, în volumul „Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova a. 1324 - 1881”.
