Care este cea mai veche carte de bucate din lume? Atât timp cât bibliotecile au fost depozite de înțelepciune și cunoștințe, cărțile de bucate au avut un loc pe raft. De fapt, multe dintre primele cărți de bucate erau mai mult decât simple colecții de rețete.
Lucrările conțineau și instrucțiuni pentru prepararea medicamentelor. care se luptau adesea, pentru spațiul de pe pagină, cu ideile pentru cină.
Care este cea mai veche carte de bucate din lume? Printre rețete: struț fiert și limbă de flamingo
Cea mai veche carte de bucate care a supraviețuit până la noi este considerată „De re culinaria” („Arta culinară”), scrisă în secolul al IX-lea și care se află la Academia de Medicină din New York, scrie atlasobscura.com.
Strict cronologic, cele mai vechi lucrări din acest domeniu, ar putea fi, de fapt, cele înscrise pe trei tăblițe de lut babiloniene datând din anul 1700 î.Hr, deci de acum 3.700 de ani.
Cunoscute drept „tăblițele culinare de la Yale”, ele sunt a colecției babiloniene de la Universitatea Yale, și conțin rețete diverse, de la pâine, la tocană și prăjituri.
Citește și: Ce este dieta atlantică? Ce beneficii are? Poți mânca și carne și cartofi
Cercetătorii cred că aceste rețete erau echivalente cu „haute cuisine” („bucătărie de lux”), preparatele fiind potrivite numai pentru familiile regale.
Experții au descifrat scrierea cuneiformă pentru a descoperi, de exemplu, 25 de rețete de tocană, dintre care majoritatea sunt pe bază de carne.
Cu toate acestea, rețetele respective au un mare minus: ele enumerau doar ingredientele, dar nu conțineau și instrucțiuni concrete de preparare a acelor feluri de mâncare.
De aceea, mulți consideră că onoarea de a fi cea mai veche carte de bucate din lume, care conține nu doar rețetarul, ci și modul de preparare, revine, totuși, lucrării menționate deja, „„De re culinaria”.
Cartea îi este atribuită, de fapt, unui bogat negustor roman din secolul I d.Hr, Marcus Gavius Apicius, recunoscut în epocă și pentru banchetele opulente pe care le organiza. Ea conține peste 400 de rețete romane, dar și grecești, fiind împărțită în 10 secțiuni, potrivit theculturetrip.com.
De aceea, cartea este cunoscută și sub numele de „Apicius”, de la numele celui care a adunat și notat acele rețete.
Rețetele oferă cititorilor din zilele noastre o privire asupra modului în care mâncau și a felurilor de mâncare de pe mesele celor mai bogați romani din acea vreme, dar și de pe cele ale oamenilor mai simpli.
Citește și: Legumele din piețe au pesticide. Care sunt cele mai contaminate produse de pe tarabele din țară
De altfel, în ea se găsesc preparate ce ne sună absolut straniu, de la struț fiert și limbă de flamingo, la cocoș flambat și râs de câmp umplut.
Capitolul despre carne mai oferă rețete pentru animalele domestice, precum și pentru vânat, mistreț și chiar pentru dihor (un rozător mic), în timp ce secțiunea despre păsări mai include rețete pentru cocor și păun.
Ca precizare, în caz că v-ați întrebat deja, varietăți de struț și păsări flamingo existau și în zonele euro-africane aflate sub stăpânirea Imperiului Roman.
Titlurile acestor secțiuni includ „Epimeles” („Menajera grijulie”), „Pandecter” („Multe ingrediente”) și „Thalassa” („Marea”), pentru a numi doar câteva.
Manuscrisul cărții aflat în posesia Academiei de Medicină din New York este doar o transcriere a celei originale - care nu s-a mai păstrat - și a fost scris de mai multe mâini, într-un amestec de scrieri anglo-saxone și carolingiene, la mănăstirea din Fulda (Germania), în jurul anului 830 d.Hr.
Citește și: Ce mâncau dacii? Ei ar fi inventat pastrama. Rețetă de tochitură strămoșească
Un alt manuscris, redactat într-un mod mai îngrijit, scris în Tours, Franța, în secolul al IX-lea, este păstrat la Biblioteca Vaticanului.
Cât despre Apicius, acesta a făcut eforturi mari pentru a găsi ingredientele cele mai bune - de exemplu, se spune că a navigat odată până în Libia pentru a mânca niște creveți mult lăudați, doar pentru a se întoarce acasă fără să fi găsit vreunul care să îl satisfacă - iar banchetele sale colosale l-au condus în cele din urmă la faliment și apoi la sinucidere, conform britannica.com.
