Care este originea expresiei „de la Ana la Caiafa”? Sintagma cu pricina duce cu gândul la Biblie și, mai ales, la Evangheliile din Noul Testament, atunci când Iisus Hristos ete judecat de preoții evrei pentru „blasfemia” de a se fi pretins „fiul lui Dumnezeu”. Dar cum a ajutat ea integrată unor formulări al căror înțeles e valabil și astăzi?
Care este originea expresiei „de la Ana la Caiafa”? Ce legătura are cu Evangheliile din Biblie?
Expresiile de tipul „m-au trimis/m-au plimbat de la Ana la Caiafa” sunt foarte sugestive atunci când dorim să exprimăm cât mai clar un anumit lucru care ni s-a întâmplat.
Când auzim această sintagmă anume, înțelegem foarte rapid că persoana care o spune a fost „plimbat”, „pus pe drumuri”, fără nici un rezultat concret, mai ales între două instituții sau autorități publice.
Ea scoate în evidență tergiversarea rezolvării unei probleme de instituția au autoritatea respectivă, dar și lipsa asumării responsabilității de către aceasta.
Citește și: Unde se află Icoana Maicii Domnului cu Isus de mână. Te privește în ochi și prevestește dezastre
În limba română, ea a intrat prin influența religiei creștine și a textelor biblice, care au avut un impact profund asupra culturii noastre.
Predicile și textele liturgice din perioada medievală, dar și circulația ulterioară largă a Bibliei în limba română, au contribuit la fixarea acestei expresii în conștiința populară.
Dar cine sunt personajele pomenite în expresie: Ele apar în Evanghelii, având rol important în cadrul procesului la care este supus Iisus Hristos de către preoțimea evreiască pentru blasfemia de a susține că este „fiul lui Dumnezeu”.
Anna - în Biblie este întâlnit scris cu doi de „n” - a fost Marele Preot al Ierusalimului înaintea lui Caiafa, între anii 6 și 15 d.Hr.
Deși la momentul procesului lui Iisus nu mai deținea oficial această funcție, el era încă o figură influentă în ierarhia religioasă iudaică și avea un cuvânt greu de spus. În plus, Iisus a fost adus spre judecare chiar în casa în care Anna locuia alături de Caiafa, ginerele său.
Pe de altă parte, Caiafa, era Marele Preot al Ierusalimului în anul 33 d. Hr, în timpul procesului lui Iisus. El a îndeplinit această înaltă funcție în perioada 18-37 d.Hr.
Ana și Caiafa au fost Mari Preoți ai Ierusalimului
Acesta este cunoscut pentru implicarea sa directă în condamnarea Mântuitorului, fiind cel care a prezentat cazul în fața Sinedriului, adică cea mai înaltă adunare a iudeilor, ce decidea atât în chestiuni civile, cât şi teologice.
Este drept, o singură Evanghelie, cea a lui Ioan, îi pomenește pe ambii înalți preoți, Anna nefiind menționat în celelalte trei, ale lui Matei, Marcu și Luca.
Dar în aceasta este relatat faptul că, după arestarea lui Iisus în Grădina Ghetsimani, acesta a fost dus mai întâi la Anna, pentru o interogare preliminară.
Acesta, nefiind în măsură să ia o decizie finală, l-a trimis pe Iisus la ginerele său, Caiafa, Marele Preot în exercițiu, pentru continuarea procesului. Dar iată ce stă scris în Evanghelia după Ioan, Capitolul 18, versetele 12-14 și 24, conform bibliaortodoxă.ro
„12. Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat.
13. Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.
14. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor (...). 24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul”.
De aici, se știe că Iisus a fost trimis la guvernatorul/prefectul roman al Iudeii, Pilat din Pont (Pontius Pilat) care nu i-a găsit nicio vină și l-a retrimis pe Iisus evreilor.
Citește și: Descoperire epocală despre Giulgiul din Torino. Analiza cu raze X a confirmat vechimea pânzei
Până la urmă, cum Sinedriul nu putea condamna la moarte un evreu, dar dorea foarte mult execușia lui Iisus, Pilat alege calea punerii în libertate a unuia dintre cei doi prizonieri ai momentului, Iisus și zelotul Barabas, chiar prin decizia mulțimii de evrei adunați în fața sediului prefecturii romane a provinciei.
Rezultatul e binecunoscut, mulțime preferând, prin strigăte și aclamații, să solicite eliberarea lui Barabas, iar Hristos a fost executat prin crucificare, însă doar pentru a învia în a treia zi.
De-a lungul timpului, expresia a fost preluată de vorbirea cotidiană, pierzându-și contextul strict religios și devenind o metaforă pentru orice situație în care cineva este plimbat fără rezultat.
În engleză, se folosește expresia „to be sent from pillar to post”, care înseamnă „a fi trimis de la un stâlp la altul”.
De asemenea, în limba franceză se întâlnește expresia „envoyer de Pontius à Pilate” („a fi trimis de la Pontiu la Pilat”), care are o semnificație similară, făcând referire, firește, la guvernatorul roman al Iudeii din perioada 26-36 d.Hr.
Aceste paralele arată că problema tergiversării și a lipsei de asumare a responsabilității este universală, fiind resimțită în majoritatea culturilor.
