Cine a fost fratele de suflet al lui Gheorghe Dinică? Puțini actori români au lăsat în memoria publicului o amintire atât de puternică precum cel pe care Horațiu Mălăele l-a considerat, pe bună dreptate, „cel mai mare „rău” al cinematografiei românești”. Imensul artist ar fi împlinit 91 de ani.
Cine a fost fratele de suflet al lui Gheorghe Dinică? „A fost de departe prietenul său cel mai bun”
Nu știm exact ce ne va rezerva viitorul, dar am putea să pariem că încî mult timp de-acum înainte, numele lui Gheorghe Dinică va rămâne nu doar în istoria filmului și teatrului românesc, ci mai ales în „Galeria celebrităților” din memoria și sufletul a multe generații de români.
Este greu de imaginat un alt actor rostind faimoasa replică din „Columna”, unde a jucat rolul trădătorului Bastus: „În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit!”.
Sau cine ar fi putut rosti mai bine decât el: „Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lascărică! Dom' Semaca, vă rog să credeți că nu v-am trădat! Am fost adus aici cu forța!”, în „Cu mâinile curate”?
Ori deja legendara replică din „Filantropica”: „Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană!”.
Citește și: 90 ani de la nașterea lui Dinică, actor genial respins de 3 ori la „Teatru”. Se însoară la 60 de ani
Gheorghe Dinică a fost „vagabondul” vieții sale, un mare boem, un actor de geniu, care a apărut în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare „rău” al cinematografiei românești”.
Alții l-au „alintat” cu sintagma „ticălosul de serviciu din filmele românești”, iar această imagine pe care și-a creat-o l-a scăpat de convocările „artistice” pentru a recita cine știe ce versuri barbare făcute în onoarea lui Nicolae Ceaușescu.
Gheorghe Dinică în rolul ui Bastus din „Columna” (1968) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Cum ar fi sunat o odă dedicată „conducătorului iubit”, „eoului între eroi”, rostită de Dinică? Nici măcar comuniștii nu și-au putut imagina așa ceva, astfel că a scăpat de asemenea „îndatoriri artistice”.
Gheorghe Dinică este consemnat a fi avut ziua de naștere la 1 ianuarie 1934, în București. Dar, de fapt, a venit pe lume în ziua de Crăciun, 25 decembrie, a anului 1933, însă a fost declarat în prima zi a lui 1934, așa că aceea i-a rămas ziua de sărbătorire.
„M-am născut într-o iarnă, în Giuleşti. Un cartier de periferie, cu o viaţă ca atare. Nu aveam costumaţie contra frigului. Purtam pantofi cu talpa de lemn.
Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, crescut pe stradă şi de prieteni mai degrabă decât de familie. Ce imagini din copilărie îmi revin în minte? Imaginea bombardamentului din 4 aprilie (n.r. - 1944).
Războiul n-am să-l uit niciodată. Am scăpat printr-o minune. Bomba a căzut peste casă şi eu eram în pivniţă; m-a scos afară suflul”, povestea Dinică.
A fost băiat de cartier cunoscând vitregia soartei. A fost poștaș și a difuzat presa. A prins un rol de artist amator. alături de Ştefan Radof. în piesa “Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian.
„Mă simţeam aşa de bine pe scenă, ca şi cum eram acolo dintotdeauna. Nici eu nu ştiam exact de ce”, spunea el, ani mai târziu
Citește și: 7 ani fără Marin Moraru care a iubit o singură femeie 50 de ani. A cerut-o de soție când era elevă
A dat admitere de trei ori la Teatru, dar n-a povestit vreodată prin interviuri că ar fi fost marcat că n-a intrat din prima.
După absolvire a fost angajat la Teatrul de Comedie, apoi la Teatrul Național București, unde a jucat până în ultimele momente ale vieții.
În rolul Lăscărică din „Cu mâinile curate” (1972) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Prin sutele de roluri din filme și de personaje întruchipate pe scena teatrului, a devenit un „monstru sacru”, așa cum obișnuim să spunem.
A trăit liber, boem, cu filmări între două șprițuri la „Șarpele Roșu”, unde cânta cot la cot cu Nelu Ploieșteanu.
Dar pe platoul de filmare se schimba brusc, devenind un profesionist ce îi băga în sperieți mai ales pe actorii tineri.
„Când intra pe platourile de filmare, toţi actorii rămâneau încremeniţi: actorii tineri, figuraţia, echipa tehnică, toţi devin inhibaţi de prezenţa lui Dinică. Impunea prin prezenţă fără să facă nimic, unde apărea vibra aerul în jur. ”, declara regizorul Andrei Blaier într-un interviu, după ce l-a distribuit în filmul “Dulcea saună a morţii”.
S-a căsătorit abia la 60 de ani cu Gabriela Georgeta, alături de care „lupul neîmbânzit” de până atunci a găsit și tihna unei înțelegeri și liniști „în doi”.
„Am fost, întotdeauna, un om liber. Am avut libertatea absolută de a-mi alege bucuriile. (…) Am avut tot felul de slujbe, pânâ când am simţit că mă bântuie această nebunie cu actoria.
Pe la 16-17 ani am urcat pe scenă, la amatori, am gustat din bucuria succesului, am mers mai departe, am primit alte roluri…
Bucuria succesului e o bucurie imensă. Te face să uiţi toate mizeriile. E hrana meseriei noastre. Cine spune că nu-l interesează succesul, cred că minte.
Citește și: Cum îi testa Gheorghe Dinică pe partenerii de pahar. „Ce cauţi, boule, la masa mea?”
Am fost, întotdeauna, liber ca pasărea cerului. Liber, liber, liber. Fără nicio altă obligaţie, în afară de volumul imens de muncă. Obligaţia profesiei.
Sigur, nu fac din libertatea totală o virtute sau o necesitate, însă pe mine m-a ajutat, în profesie, în sensul ca am putut să elimin orice altă preocupare din afara ei şi să mă dăruiesc total acolo unde trebuia să mă dăruiesc”, mărturisea Gheorghe Dinică într-un interviu pentru România liberă, din ianuarie-martie 1999, potrivit dosaresecrete.ro.
Cu Marin Moraru, fratee său de suflet, în „Cuibul de viespi” (1987) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Deși a fost un „profesionist” al paharului, cel mai apropiat prieten al său a fost un alt actor uriaș, dar care nu bea deloc, Marin Moraru, cu trei ani mai mic. Se știau încă din copilăria petrecută de amândoi în Giulești, devenind fiecare „fratele de suflet” al celuilalt.
„Gheorghe Dinică a fost de departe prietenul lui cel mai bun. Asta chiar dacă Marin al meu a legat cu multă lume amiciții deosebite.
Dar în cazul lor a contat enorm faptul că au fost colegi de clasă și că se cunoșteau de la 16 ani. Gândiți-vă, aproape șase decenii petrecute împreună, și pe scenă și în film, dar și în viața de zi cu zi!”, afirma soția lui Marin Moraru, cunoscuta realizatoare de radio, Lucia Popescu Moraru.
Citește și: Recunoști personajele? Au fost gemenii lui Dinică în „Să-ți vorbesc despre mine”. Dispar fără urmă
„La moartea lui Dinică l-am simțit pe Marin al meu că se rupe ceva în el. Nu a vrut să ne împovăreze cu durerea sa, dar am simțit asta. Așa cum a și spus atunci, și mult după, îi murise fratele de suflet. L-a afectat foarte tare! ”, mai spunea ea.
Gheorghe Dinică a părăsit lumea și viața pe care le-a iubit cu pasiune pe data de 10 noiembrie 2009. la vârsta de 75 de ani. Dar amprenta sa a fost pusă deja, cu uriaș talent, asupra multor generații de actori și spectatori.
