Cine a fost primul om ce a încercat să zboare? La 17 decembrie 1903, frații Wright au realizat primul zbor uman controlat, susținut și autopropulsat al unui aparat mai greu ca aerul, pilotând primul avion deasupra orașului Kitty Hawk, Carolina de Nord, timp de 12 secunde. Dar, înaintea lor, a existat un alt personaj, foarte puțin cunoscut, care a încercat același lucru.
Cine a fost primul om ce a încercat să zboare? S-a petrecut acum 1.000 de ani. Cum s-a sfârșit totul
Din zorii umanității, oamenii au fost fascinați de zborul păsărilor și ideea de a se înălța în văzduh, deasupra solului. Așa s-a născut și legenda antică a lui Dedal și Icar, tată și fiu, cei care au scăpat din labirintul creat chiar de Dedal pentru a-l ține pe Minotaur, confecționându-și aripi artificiale.
Dar Icar, „îmbătat” de senzația dată de zbor, s-a apropiat prea mult de Soare, căldura acestuia topindu-i ceara folosită la construcția aripilor, moare prăbușindu-se, într-o metaforă a aspirațiilor umane prea înalte, dar ce nu pot fi înăbușite, în ciuda riscurilor.
Citește și: VIDEO Cum a ajuns un Boeing al lui Ceaușescu să alimenteze armata SUA? Unde a dispărut al doilea?
Oricum, fără a fi mitologie, înainte de frații Wright, la 21 noiembrie 1783, în Paris, Franța, avusese loc deja prima plimbare cu balonul cu aer cald construit de frații Mongolfier, avându-i la bord pe fizicianul Pilâtre de Rozier și ofițerul Marquis d'Arlandes.
Dar au existat și alte încercări de a zbura - chiar cu mult înainte de cele două perechi de frați, Montgolfier și Wright - și având în vedere că nu sunt onorate ca primele zboruri umane, ar fi bine să credeți că nu au fost ceea ce ați numi un „succes”.
Unele dintre acestea sunt probabil doar legende, însă una dintre ele, după cu o cercetare istorcă semnificativă, a avut loc și-n realitate, în secolul al XI-lea d.Hr., dar nu s-a terminat prea bine pentru curajosul și inventivul călugăr care a încercat.
Acum puțin peste un mileniu, în jurul anilor 1000 - 1010 d.Hr., după cum estimează istoricul Lynn White Jr. pe baza relatărilor istorice, Eilmer din Malmesbury, Anglia, și-a făcut zborul istoric, scrie IFL Science.
Istoricul William de Malmesbury din secolul al XII-lea d.Hr. a furnizat o relatare în care îl menționează pe Eilmer, în legătură cu apariția cometei Halley, în aprilie 1066.
Curajosul și inventivul călugăr Eilmer este reprezentat pe un vitraliu al abației din Malmesbury - Foto: arhiva
„O cometă, o stea care prevestește, spun ei, schimbarea regatelor, a apărut trăgându-și coada lungă și înflăcărată pe cer.
Unde un anumit călugăr al mănăstirii noastre, Eilmer pe numele său, îngenuncheat de teroare la vederea stelei strălucitoare, a strigat cu înțelepciune: „Ai venit! O cauză de durere pentru multe mame ai venit; te-am mai văzut înainte; dar acum te văd mult mai teribil, amenințând să arunci distrugerea asupra acestui pământ””, scria William.
Cine a fost primul om ce a încercat să zboare?
În timp ce îl menționa pe Eilmer, William, în general informat, a considerat că este momentul potrivit pentru a relata o anecdotă despre acesta, probabil culesă atunci când a intrat în abația Malmesbury în tinerețe.
„Era un om învățat pentru acele timpuri, de o vârstă înaintată, și în tinerețea sa timpurie a riscat o faptă de o îndrăzneală remarcabilă.
Într-un fel sau altul, nu știu cum, își fixase aripi la mâini și la picioare, astfel încât, confundând mitologia cu adevărul, să poată zbura ca Dedal și Icar și, adunând briza de pe vârful unui turn, a zburat pe o distanță mai mare de un furlong (echivalentul a 201 metri)”, scria el despre acel zbor.
Deși nu avem nicio reprezentare bună a echipamentului folosit pentru acest zbor, relatarea menționează „pennae”, referindu-se la pene sau aripi.
Citește și: Acum 40 de ani, România producea un avion de pasageri cu reacție. Acum, Romaero nici nu mai repară
„Trebuie să concluzionăm că Eilmer a zburat cu aripi rigide de dimensiuni considerabile, din moment ce acestea erau atașate atât de brațe, cât și de picioare.
Probabil că erau destinate să bată ca cele ale unei păsări, dar erau articulate în așa fel încât să nu se plieze în sus, ci să planeze ca un planor”, a scris istoricul Lynn White Jr. despre povestea relatată de William de Malmesbury.
Dar, în cele din urmă, gravitația și-a făcut treaba, iar zborul a avut consecințe dureroase pentru Eilmer.
„Agitat de violența vântului și de un curent de aer, precum și de conștiința încercării sale nesăbuite, a căzut și și-a rupt ambele picioare, rămânând șchiop toată viața.
Obișnuia să povestească drept cauză a eșecului faptul că uitase să își asigure o coadă”, mai relata William.
Deși Eilmer a dobândit notorietate în cea mai mare parte a Evului Mediu, locul său în istoria zborului a fost în mare parte uitat mai târziu.
Poate că, dacă n-ar fi omis să-și adauge acea coadă, ar fi fost recunoscut de posteritate drept primul om care a zburat pentru prima oară, cu mijloace proprii.
