Cine a introdus fast-food în România? Acest tip de preparare rapidă a mâncării, a acaparat și România prin câteva lanțuri celebre de asemenea restaurante, după 1990. Asta nu înseamnă că românii, mai ales bucureștenii, nu mai văzuseră așa ceva. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem cu 90 de ani în urmă, în Bucureștiul interbelic.
Cine a introdus fast-food în România? Ce puteai să mănânci în 1932 cu doar 7 lei?
Deși trăim cu impresia că restaurantele de tip fast-food au apărut în România abia după 1990, acestea au fost, cândva, prezente în București.
Mai precis acum aproape 90 de ani și sub o formă specifică, dar îndeplinind cam aceeași misiune: oferirea pentru clienți a unui meniu simplu, rapid și cu un preț absolut suportabil
Ideea le-a aparținut fraților Sever şi Max Herdan, care clădiseră un imperiu al panificației, călcând pe urmele tatălui lor, Jacques Herdan.
Acesta a înființat în 1848 o moară de apă - moara Herdan - și o fabrică ce era furnizoarea de pâine, făină și biscuiți a Curții Regale.
Citește și: Ce produs au comandat românii cel mai mult din online? Au cheltuit peste 8 miliarde de euro în 2023
De asemenea, în 1865, Herdan senior a început contrucția Hotelului Herdan, care avea ă fie inaugurat în 1871, pe care-l va vinde foarte repede.
Dar, probabil că îl cunoașteți după numele primit din 1877 și pe care-l are și acum, Grand Hôtel du Boulevard, aflat la intersecția Căii Victoriei cu Bd. Regina Elisabeta, vis-à-vis de Cercul Militar.
Revenind la frații Herdan, aceștia au adus primul fast-food în România, pe la 1932. Era vorba de „Automatul Herdan”, ei preluând ideea de la un american.
De la macaroane la mititei, de la felii de tort la amandine, toate erau servite din vitrină de doamne și domnișoare în uniformă, iar locul a devenit repede un magnet pentru „boemii” vremurilor, mai ales datorită prețului foarte accesibil aproape oricărui buzunar.
De altfel, prețul pentru o porție era de 7 lei, indiferent ce îți comandai. Măsura fraților Herdan venea și pe fondul Marii Crize Economice, ce forțase guvernele României să adopte, succesiv, mai multe „curbe de sacrificiu”, în perioada 1931-1933.
Măsura însemna, practic, la fel ca în 2010, tăierea salariilor cu 10-25 de procente. Iar asemenea scăderi au avut loc în trei-patru valuri.
Așa că fast-food Herdan era o soluție onorabilă pentru mulți bucureșteni, de la elevi și tudenți, până la artiști și funcționari.
Cutie de biscuiți Herdan, faimoși în perioada interbelică - Foto: okazii.ro
„Cea dintâi pe care aș fi menționat-o între casele de comerț ale Bucureștilor ar fi cea pe care o vizitasem prima oară cu amici și cunoscuți din boema anilor `32-`33, automatul Herdan. În spatele unei mese protejate de o vitrină care acoperea tăvi cu feluri de mâncare, niște fete tinere, într-o uniformă verde, se grăbeau să te servească.
Gagel și Herdan erau numele celor două mari fabrici de pâine care alimentau Capitala, iar automatul era o anexă a celei de-a doua, recomandat în textele de reclamă cu calificativele bun, curat, ieftin, bătea orice concurență în materie, atât prin calitate, cât și prin moderația prețului” spune Vlaicu Bârna, în cunoscuta lui carte, „Între Capșa și Corso” (Editura Albatros, 2005), conform eisberg.ro.
Se pare cǎ la casieria localului Herdan a lucrat chiar și Maria Tǎnase, pe vremea când doar visa sǎ ajungǎ o mare cântǎreațǎ şi sǎ cucereascǎ lumea cu vocea ei.
Citește și: Un român a cheltuit 55.000 de lei, în 2023, numai pe mâncare. Cum a ajuns la această sumă
Dar iată, mai precis, ce se putea mânca la fast-food Herdan, unde orice porție avea prețul de 7 lei.
„Se serveau acolo câteva feluri de mâncare: friptură, pârjoale, musaca, mititei, macaroane cu brânză și pilaf de pasăre, cu garnituri de piure și cu pâine, iar ca desert o amandină sau o prăjitură cu fructe. Prețul unei porții, din oricare, invariabil, 7 lei”, mai scria Vlaicu Bârna.
Locurile unde erau amplasate aceste „automate” erau alese strategic, în puncte centrale ale Capitalei.
„Primele două automate Herdan au fost în Blocul ARO (n.r. - unde ulterior a funcționat Cinematograful Patria) și în Bulevardul Academiei, vis-à-vis de librăria Cartea Românească. Clientul își lua frugala hrană lângă niște măsuțe dimensionate pentru înălțimea statului în picioare.
Ceva mai târziu, automatul Herdan își avea în Calea Victoriei, în fața Palatului Telefoanelor, o clădire cu trei nivele. La parter clientela stătea și consuma în picioare, la cele două etaje erau mese cu scaune, iar fetele în uniformă luau aici comenzi și serveau ca la restaurant”, preciza Vlaicu Bârna, în aceeași lucrare.
Sigur că denumirea de „automat” era improprie, dar avea o eplicație. Numele fuee inpirat, conform aceluiași Bârna, de o afacere mai veche, un automat după model american instalat în clădirea de sub terasa Cercului Militar.
„Acolo se proceda cu introducerea unei fise într-un aparat și apăsând pe buton se declanșa servirea mecanică a gustărilor și băuturilor afișate”, pune același autor, potrivit sursei citate.
Mulți bucureșteni, incluiv personalități ale vieții artistice, precum Eugen Ionecu si Eugen Jebeleanu. e îngheusiau să mănânce la acel „bunic” interbelic al fast-food-ului.
Citește și: Ce va dispărea din meniul McDonald's de anul viitor? De ce s-a luat această decizie radicală ?
Soarta fraților Herdan nu a fost, însă, una fericită. După venirea comuniștilor la putere le-au fot naționalizate toate afacerile - moara Herdan, de exemplu, devenind fabrica Spicul - iar eu fost arestați și condamnați. Evenimentul este relatat, cu „mândrie proletară”, de Scânteia.
„Sever şi Max Herdan, proprietarii morii Herdan au fost condamnaţi la câte cinci ani de închisoare şi câte 40.000 lei amendă pentru nedeclararea de stoc şi vânzarea de mărfuri fără factură”, anunța ziarul, la acea vreme, potrivit jurnalul.ro.
Din acel moment nu se mai știe nimic depre frații Herdan, dar, cu aiguranță ca, din potura de „dușmani ai poporului”, cei care au adus fast-food în România, n-au avut o soartă prea bună.
