Înainte de Crăciun, în mijlocul unei aglomerații de oameni care se îmbulzeau prin supermarketuri, plini de bucuria sărbătorilor dar agitați, cu coșurile încărcate de produse, o bătrână cu o pensie foarte mică pășea, ușor stângaci, spre raionul de legume.
Crăciunul unei bătrâne sărace, salvat de străini. ”Iau doar 3 felii de salam, să am carne pe masă”
Pe fața ei se observa cu ușurință amprenta unei vieți grele, trăite fără multe clipe de liniște.
Iar în mâinile sale, cuvântul „sărăcie” era mai evident ca niciodată - un portofel rupt, plin cu câteva bancnote de un leu și câteva monede rătăcite. Nu își permitea luxul de a cumpăra prea multe.
Nici măcar nu se putea bucura de preparatele tradiționale pe care fiecare român le aștepta cu nerăbdare în Ajunul Crăciunului.
Avea doar suficienți bani pentru o pâine, câțiva cartofi și trei felii de salam. Atât.
Cât să aibă și ea, în iluzia sărbătorii, o masă cu carne, chiar dacă era o fantezie mică, neînsemnată în fața celor care cumpărau bradul, ornamentele, sarmalele, cozonacii sau șampania.
În timp ce stătea la casă, cu mâinile tremurând, încercând să numere banii pe care îi avea cu greu în portofelul sfâșiat, casiera, o tânără cu un ton rece și impersonal, a început să o grăbească.
Citește și: O casieriță agresivă m-a jignit pentru că sunt bătrână și săracă. O clipă mai târziu, karma a lovit
„Vă rog, grăbiți-vă, avem mult de lucru!”, i-a spus, făcându-i observație că nu numără banii destul de repede.
Fiecare bancnotă de 1 leu părea o povară pentru bătrâna care nu voia decât să își plătească produsele și să ajungă acasă în liniște.
În acel moment, cu o voce tremurândă și cu o tristețe adâncă în privire, bătrâna i-a spus casierei: „Știți, eu nu am mai mâncat carne de mult timp.
Anul ăsta am reușit să am bani doar pentru trei felii de salam pentru Crăciun, ca să mă simt și eu ca toți ceilalți... să am și eu un pic de carne pe masă.”
Cu ochii umezi și cu o voce care trăda o viață de sacrificii, cuvintele ei au umplut aerul de o tristețe apăsătoare.
Citește și: Fiul meu m-a lăsat singură, bolnavă și cu datorii în urmă cu 13 ani. Ieri a bătut la ușa mea
Ceva însă... s-a schimbat în acel moment. Cuvintele bătrânei nu au rămas fără ecou.
Oamenii din jur, care au auzit povestea ei, s-au oprit și au început să adune câte ceva din coșurile lor.
Unul dintre clienți a venit cu un cozonac mare și aburind, altul cu un borcan de murături asortate, altul cu un kilogram de mălai și niște cârnați, iar o femeie i-a dat chiar sarmale pe care le cumpărase mai devreme, gata făcute.
Fiecare, în felul său, a adus ceva pentru a o ajuta pe bătrâna care își dorea doar o iluzie a sărbătorii.
Casiera, când a realizat ce s-a întâmplat, și-a lăsat privirea în jos, uimită și rușinată, neștiind ce să spună.
În acea clipă, managerul magazinului, care privise toată scena de la distanță a venit și el cu un coș plin cu bunătăți din partea casei, și i-a promis bătrânei că un angajat o va ajuta să care totul până la ea acasă.
La final, bătrâna a părăsit magazinul cu brațele încărcate nu doar cu alimentele pe care voia să le cumpere, dar și cu darurile primite de la cei din jur.
În Ajunul Crăciunului, nu doar că avea o masă îmbelșugată, dar mai ales simțea că, în fața unei lumi care părea indiferentă, există încă oameni care nu uită să facă bine.
Aceasta este magia Crăciunului: o poveste despre generozitate, despre oameni care, dintr-un impuls de bunătate, transformă o sărăcie cruntă într-o sărbătoare a iubirii și solidarității.
Un Crăciun pe care bătrâna nu îl va uita niciodată, pentru că, într-un moment de nevoie, i s-a arătat adevărata valoare a spiritului sărbătorii: nu darurile scumpe sau mesele pline, ci gesturile simple, dar pline de inima.
