Cum a moștenit I.L. Caragiale 2 milioane de euro, în banii de azi? Marele dramaturg a fost, multă vreme, un om cu venituri modeste. Dar un eveniment petrecut în 1885 i-a tranformat complet viața, „nenea Iancu” devenind, la un moment dat, ceea ce azi am numi „milionar în euro”.
Cum a moștenit I.L. Caragiale 2 milioane de euro, în banii de azi? Cine a fost binefăcătorul?
I.L. Caragiale s-a născut pe 30 ianuarie 1852, în localitatea Haimanele din județul Prahova, astăzi purtând numele marelui dramaturg și aparținând de județul Dâmbovița.
Era fiul lui Ion Luca Caragiale, aromân născut la Constantinopol (Istanbul) și al Ecaterinei Chiriac Karaboas, fiica negustorului grec Luca Chiriac Karaboas.
Talentul lui Caragiale a izbucnit precum erupția uriașă a unui vulcan, încă din tinerețe. De altfel, cele mai cunoscute piese ale sale au fost scrise, în textul original, până la 33 de ani: „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884) și „D-ale carnavalului” (1885).
Cu toate acestea, veniturile sale nu erau prea mari, trăind mai mult din mici împrumuturi sau avansuri din leafa pe care o lua în diversele locuri de muncă avute.
În plus, deși astăzi le considerăm geniale și clasice, piesele de teatru încă nu ajunseseră la succesul de mai târziu.
Citește și: „Milionarul” Caragiale sărăcește din afaceri cu bere. Un cămătar îl cheamă la tribunal pentru 70 lei
Dar, în anul 1885, chiar cel în care lui Caragiale i s-a născut primul copil, Mateiu, viitorul autor al nemuritoarei cărți „Craii de Curtea Veche”, lucrurile aveau să se schimbe.
Caragiale moștenește o șesime din averea Ecaterinei Momolo Cardini, verişoara primară a mamei lui Caragiale, căreia dramaturgul îi spunea Momuloaia.
Cine a fost Ecaterina Momolo Cardini
Aceasta a murit pe 7 noiembrie 1885 fără a avea copii, dar și fără să lase un testament, așa cum făcuse soțul său, Momulo Cardini.
De fapt, acesta era sursa și „binefăcătorul” - fără voie - averii ce l-a scos pe Caragiale din stilul de trai „tras mâța de coadă”.
Bucătarul italian, Momolo Cardini, soțul mătușii lui Caragiale, care a înființat al doilea teatru din București, a fost adevărata sursă a moștenirii primite de dramaturg - Foto: colaj doaresecrete.ro
Acest Momolo (sau Momulo) Cardini era un bucătar italian care a ridicat în 1828 al doilea teatru din București, potrivit dosaresecrete.ro.
Primul fusese cel făcut de Domnița Ralu, fiica lui Caragea Vodă, în 1817, distrus de un incendiu în 1825. Cel al lui Momolo era situat la intersecția străzii Academiei cu Calea Victoriei, Podul Mogoșoaiei, pe atunci.
Geronimo Cardini, poreclit de bucureșteni Momolo, era fostul bucătar al lui Grigore Ghica Vodă și devenise un negustor vestit. De altfel, deţinea un birt şi o cofetărie în locul unde astăzi se afla Casa Capşa.
La începutul secolului al XIX-lea, toată boierimea își dădea întâlnire la cofetăria lui Momolo, unde se făceau baclavale și îngheţate neîntrecute, mai scrie sursa citată.
Contemporanii povesteau că restaurantul pe care îl deținea italianul era căutat pentru specialități precum curcanul umplut numit „țințirom” (gentilhomme) și răciturile speciale.
După moartea sa, prin testament, averea a rămas soției sale, Ecaterinei Momolo Cardini. Cum spuneam, aceasta a murit în 1885, fără copii, dar și fără să lase vreun testament.
Astfel, s-a deschis o adevărată bătălie juridică între prezumtivii moștenitori printre care s-a numărat și Caragiale, nepotul bogatei defuncte.
Citește și: Iubirile interzise ale lui Caragiale. Notarra: Coane, mi-ai luat nevasta, dar și halatul și papucii?
Averea Momuloaiei era una însemnată: moşia Frăteşti (care face parte astăzi din comuna Frăteşti, Giurgiu), din Vlaşca, avea 4.650 de hectare de pământ, iar obligaţiunile din casa de fier însumau 680.000 de lei.
La vremea respectivă, bunurile Ecaterinei Momolo au fost evaluate la aproape trei milioane lei. Conform calculelor făcute de historia.ro, în banii de astăzi, suma ar reprezenta aproximativ 12,5 milioane de euro.
Și-a permis voiaj de nuntă în Italia
Procesele dintre moștenitori s-au întins pe o durată de peste două decenii., ultimul finalizându-se abia prin 1909.
Dar Caragiale a primit în acest timp o sumă anuală care i-a permis să-și schimbe decorul modest al vieții.
În plus, s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, care provenea dintr-o familie înstărită, așa că „nenea Iancu” a putut să respire eliberat de presiunile financiare de până atunci.
Așa se face că, în 1889, el pleacă chiar în voiaj de nuntă în Italia, într-o epocă în care astfel de călătorii erau un lux, nefiind la îndemâna omului de rând.
Caragiale în 1901, cu trei ani înainte de mutarea în Berlin - Foto: Arhiva
Caragiale prinde mai mult chef de viață. Îi plac odăile largi și numeroase, „unde nu miroase a sărăcie”, iar când călătorește se răsfață în vagoane de dormit inaccesibile altora, ca preț.
Dă multe mese în cinstea memoriei Momuloaiei, unde petrece cu prietenii la vesele parastasuri.
Mai mult, din 1895, piesele sale au succes şi încep să fie jucate cu o frecvenţă mai mare, Caragiale dominând deja scena literaturii române.
În 1904 se va vinde „grosul” averii Momuloaiei, moşia Frăteşti şi casele din Bucureşti ale Momuloaiei, iar dramaturgul va deveni un om realmente bogat.
Deși n-a primit banii moșteniți într-o singură tranșă, ci în timp, de-a lungul multor ani, este clar că viața sa a fost schimbată total de calitatea de „moștenitor” al Momuloaiei.
Citește și: Maria Cella Delavrancea, „copilul minune” al lui Caragiale. A cântat de alături de Enescu în Europa
De altfel, conform calculelor făcute tot de Historia, suma care a ajuns în posesia lui Caragiale, din averea acesteia, s-a ridicat la cel puțin 415.000 de lei, la acea vreme.
În banii de astăzi, aceștia ar reprezenta frumoasa sumă de 2,1 milioane de euro.
Prin urmare, Caragiale a devenit milionar în euro, cum i-am spune în ziua de azi, datorită acelei rude, mult înainte ca „mătușa Tamara” să fie inventată.
Situația financiară prosperă i-a permis și mutarea în Berlin, cu toată familia, tot în 1904, unde avea să-și trăiască restul vieții.
I.L. Caragiale a murit la 9 iunie 1912, în marele oraș german, la doar 60 de ani.
