Crucificarea lui Iisus Hristos este unul dintre momentele majore ale istoriei lumii, dat fiind că execuția a fost urmată, în a treia zi, de Învierea Mântuitorului, eveniment pe care creștinii îl celebrează, an de an, de Paște.
Însă, petrecându-se acum două milenii, pare de la sine înțeles că nimeni n-ar fi putut filma ori fotografia momentul, neexistând mijloacele tehnice pentru așa ceva.
Dar dacă un aparat construit în zilele noastre ar putea capta imagini din trecut, inclusiv din acea zi a execuției Mântuitorului?
În anii 70, un preot italian a susținut că a reușit acest lucru, fiind publicate chiar și imagini de la acel moment.
Cum arăta Iisus Hristos pe cruce? Ce este cronovizorul, aparatul cu care a fost văzută Crucificarea?
Pe 2 mai 1972, în ediția de duminică a săptămânalului italian „La Domenica del Corriere” era publicată un amplu articol însoțit inclusiv de o fotografie de domeniul incredibilului.
Era vorba de o imagine despre care se s-a spus că îl reprezintă pe Hristos chiar pe Crucea, în momentele Răstignirii sale.
Iar cel care spunea că a reușit să capteze acea imagine și nu numai era părintele Marcello Pellegrino Ernetti, născut în 1925, profesor de muzică, dar și specialist în fizică cuantică. În plus, el era deja cunoscut prin exorcizările pe care le făcea în zona Veneției.
Imaginea fusese luată, conform celor consemnate de ziar, cu ajutorul cronovizorului, aparatul inventat și perfecționat de Ernetti, se scria în articol, citat de puntodicontro.mx.
Era vorba de aparat aproape miraculos, cu ajutorul căruia se puteau vizualiza imagini ale unor evenimente petrecute cu mult timp în urmă.
Citește și: Care a fost bătălia ce a schimbat istoria creștinismului? Semnul care a ajutat un împărat să învingă
Astfel, istoria, trecutul, puteau fi filmate, văzute, dar şi auzite, ca şi când s-ar fi întâmplat sub ochii noştri, în timp real.
Articolul din 2 mai 1972, din publicația „La Domenica del Corriere”, în care apare și imaginea lui Hristos pe cruce, pe care Ernetti a spus că a captat-o cu ajutorul cronovizorului - Foto: arhiva
Ernetti lucrase iniţial, încă din anii '50, împreună cu părintele Agostino Gernelli, în cadrul Universităţii Catolice din Milano, la un aparat pentru studiul muzicii bisericeşti, când a auzit vocea tatălui decedat al părintelui Gernelli captată de acea maşinărie.
Din acel moment, Ernetti s-a pus pe treabă. Nu singur, ci împreună cu un colectiv de 12 mari oameni de ştiinţă, printre care s-au numărat, în timp, inclusiv doi dintre cei mai renumiți savanți ai timpului.
A fost vorba Enrico Fermi, unul dintre „părinții” programului atomic american şi de Wernher von Braun, creatorul temutelor rachete V2 naziste, dar, după aceea, și șeful programului spațial NASA al Statelor Unite, el conducând inclusiv misiunea care a dus primii oameni pe Lună, în iulie 1969.
Rezultatul muncii lor, conform mărturisirilor lui Ernetti, a fost incredibil. Cu ajutorul aparatului, botezat cronovizor, el a putut fi martorul uluit al unor întâmplări petrecute cu mii de ani înainte.
Citește și: Cum e corect: Paște sau Paști? De ce Învierea Domnului este sărbătorită mereu într-o duminică?
Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar ele au fost trecute cu vederea. În schimb, apariția materialului din 2 mai 1972 ăn săptămânalul „La Domenica del Corriere”, inclusiv a fotografiei care îl înfăţişa pe Iisus agonizând pe cruce, n-a mai putut fi neglijat, el producând o imensă emoție și rumoare în opinia publică.
În interviu, Ernetti declara că imaginea respectivă fusese captată cu ajutorul cronovizorului.
„Când am încercat să prindem imagini din ziua Crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.
Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, explica el în interviu.
Părintele Ernetti și o imagine a cronovizorului - Foto: arhiva
Ernetti a mai povestit cum el și colaboratorii săi au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu câteva zile, în seara Cinei cea de Taină.
„Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“, declara Padre Ernetti, la acea vreme.
Mai mult, el a detaliat felul în care s-a asigurat că ceea ce văzuse era real. Iar una dintre referințe a fost un discurs binecunoscut publicului și lui Ernetti însuși al fostului dictator italian, Benito Mussolini,
„Mai întâi am verificat dacă ceea ce am văzut e autentic. Aşa că am început cu o scenă recentă, pe care o ştiam cu toţii şi despre care aveam o documentaţie bogată. Am reglat maşina pe discursul lui Mussolini.
Apoi am ajuns la discursul lui Napoleon de la proclamarea Italiei ca republică. Am călătorit şi mai mult în trecut, până în Roma antică, într-o piaţă de legume din timpul Împăratului Traian. Apoi am văzut un discurs al lui Cicero“, a mărturisit Ernetti.
El a notat chiar diferenţele de pronunţie din discursul lui Cicero, care trăise în perioada 106-43 înainte de Hristos, faţă de cele din limba latină ce era predată în contemporaneitate în şcoli.
Următoarea călătorie a fost în anul 169 î.Hr. unde a văzut o premiera piesei „Thyestes”, scrisă de „părintele” poeziei latine, Quintus Ennius. E vorba de o tragedie din care până la noi au mai ajuns doar 21 de fragmente scrise.
Citește și: Obiceiuri pentru ziua de Paște. De ce trebuie să îmbraci haine noi și ce simbolizează ouăle roșii?
O altă imagine care a stârnit mari pasiuni, dar și polemici, a fost cea în care se presupune că e „fotografiat” Hristos mergând împreună cu alte două personaje, despre cea care se află în urma lui speculându-se că ar fi însăși Maria Magdalena.
Interviul, dar şi fotografiile, au fost subiect de mari controverse, o perioadă, în lumea academică, dar şi teologică italiană, mai ales cea care l-ar fi înfățișat pe însuși Hristos pe cruce.
Unii au spus că e doar un truc, o înșelătorie, fotografia cu reprzentarea respectivă putând fi cumpărată dintr-un magazin din localitatea Collevalenza. Ea ar fi fost realizată pe baza imaginii lui Iisus sculptată în lemn de către artistul spaniol Cullot Valera.
Problema acestei teorii a fost că sculptura respectivă fusesea ea însăși făcută după viziunea unei călugăriţe care purta stigmatele Crucificării și care pretinsese că l-a văzut pe Mântuitor.
Imaginea captată tot de cronovizor în care se presupune că apare Iisus urmat de un personaj despre care unii spun că ar fi Maria Magdalena - Foto: arhiva
Conform spuselor lui Ernetti, cât timp cronovizorul a fost funcţional, au fost văzute „live”, cum am spune astăzi, următoarele scene istorice:
- Discursul lui Mussolini;
- Discursul lui Napoleon când a proclamat Republica Italia;
- O piaţă de zarzavaturi din Roma, de pe vremea Împăratului Traian;
- Discursul lui Cicero;
- Tragedia „Thyeste” a poetului roman Quintus Ennius, în 169 î. Hr.;
- Cina cea de Taină, în anul 36, conform datării lui Ernetti;
- Răstignirea şi apariţiile lui Iisus după Înviere;
- Distrugerea Sodomei şi Gomorei;
- Primirea celor 10 porunci de către Moise
Dar agitația din jurul cronovizorului și a dezvăluirilor lui Ernetti s-au potolit la fel de brusc cum au apărut. Iar toată lumea a privit spre Vatican, acesta fiind bănuit că a ordonat părintelui predarea aparatului și a echipamentelor, pe care le-a ascuns, ulterior, în vasta sa arhivă „strict secretă”.
Concluzia unor articole şi studii apărute ulterior, semnate de apărătorii existenței cronovizorului, a fost că însuşi Papa Pius al XII-lea a cerut ca aparatul să fie predat Vaticanului, cronovizorul fiind clasificat, de atunci, printre cel mai bine păzite secrete ale Sfântului Scaun.
Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte, pe patul de moarte, de o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja dezmembrat, se pare.
Citește și: Preot Dan Bădulescu, chitaristul convertit de la rock, la imnuri și rugi. A cântat cu Iris și Sfinx
„Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfârşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.
Se pare că, în același an, s-at fi hotărât dezasamblarea aparatului în 16 bucăţi şi depozitarea acestora în 16 locuri diferite.
Dar, dacă acestea încă există, ar putea fi reasamblat cu relativă ușurință și ar deveni, probabil, una dinte cele mai importante inveții din istoria umanității.
Iar cei de acum, dar și generațiile viitoare, ar putea deveni contemporane, prin intermediul aparatului-minune, cu toate personalitățile și momentele majore ale istoriei. Inclusiv cu Iisus Hristos, cu viața, moartea și Învierea sa.
