Cum arătau mărțișoarele dacilor? Cele mai vechi simboluri sunt de acum 8.000 de ani, din perioada mezolitică și au fost găsite într-un sit arheologic din județul Mehedinți. Originea sărbătorii se pierde în negura timpului, dar specialiștii consideră că își are sorgintea încă de pe vremea daco-geților.
Cum arătau mărțișoarele dacilor? Cele mai vechi simboluri sunt de acum 8.000 de ani
Mărțișorul oferit de 1 martie are o istorie ce se pierde în negura timpului. În principiu, se spune despre el că este un obicei specific românesc, dar aria lui de întâlnire, în ziua de azi, se suprapune cumva peste tot teritoriul stăpânit cândva de marele rge dac Burebista, din Maramureș, până spre adâncul Peninsulei Balcanice.
Este și motivul pentru care sărbătoarea de 1 martie este regăsită la români, dar și la aromâni, megleno-români și bulgari (la cei din urmă sub numele de Martenița și cu legende diferite).
De altfel, în 2017, aceasta a fost înregistrat de către UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, în urma candidaturii unui dosar multinaţional („Cultural Practices Associated to the 1st of March” – România, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova), conform sabion.ro.
Citește și: Cine a fost strănepotul lui Decebal care a ajuns împărat roman? A vrut să creeze Imperiul Dacic
Conform studiilor etnologice, Mărţişorul este strâns legat de tradiţiile Anului Nou, sărbătorit în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative (germinative) şi astronomice (lunare).
„Mărţişorul este şnurul bicolor, alb-roşu, de care se agaţă diferite figurine, simbolizând lupta dintre bine şi rău, dualitatea contrastelor – noaptea cu ziua, viaţa cu moartea, boala cu sănătatea, iarna cu primăvara”, scrie crestinortodox.ro.
Conform studiilor etnologice, Mărţişorul este strâns legat de tradiţiile Anului Nou, sărbătorit în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative (germinative) şi astronomice (lunare).
La români, mărţişorul, ca obiect simbolic, este corelat şi cu Dochia, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită la 1 Martie
Legenda Babei Dochia
„Dochia e cea dintâi zi de primăvară. În ziua de Dochia se face mărţişor: un fir de matasă sau lână roşă, împletucit cu alt fir alb, care apoi se pune la gât, pentru ca purtătoarea să fie rumenă şi albă peste an”, arată Elena Niculiţă-Voronca, în lucrarea „Datinile şi credinţele poporului român”.
De asemenea, cercetătorul Ion Ghinoiu se pronunţă asupra Mărţişorului ca denumire din calendarul popular, corelând-o cu divinităţi din panteonul roman şi autohton.
Citește și: De unde vine numele Munților Bucegi? Care este legătura cu dacii?
„Mărţişorul este denumirea populară a lunii martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată zeului Mars şi a planetei Marte (Transilvania, Banat, Maramureş, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei)”, afirmă Ghinoiu în cartea „Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar”, potrivit enciclopedia-dacica.ro.
Dacii ofereau mărțișoare sub forma unor fire de lână împletite, albe și roșii - Foto: twinkl.ro
Sunt mai multe legende care pomenesc despre crearea acestui simbol al renașterii naturii și al venirii primăverii, dar cea mai cunoscută este cea a Babei Dochia. un personaj extrem de important în mitologia românească, moștenit din vremea dacică.
Citește și: Cine a fost Dragobete, conform legendelor? Trei rețete de prăjituri special pentru această zi
Baba Dochia pornea pe munte cu oile, de 1 martie, în fiecare an, în căutarea Mărțișorului, vestitorul Primăverii. Dacă îl găsea, Primăvara începea, iar Dochia rămânea sus, pe munte, împreună cu turma sa, până la venirea Iernii.
Legenda spune că într-o iarnă geroasă, și-a trimis nora la râu să spele un ghem de lână neagră până ce acesta devenea alb. După mult chin, un ajutor i-a venit în cale fetei și i-a dat o floare care a înălbit ghemul.
Văzând floarea, Baba Dochia a crezut că i-a fost dăruită norei de către Mărțișor, așa că a plecat în căutarea luI. Urcând pe munte, Soarele topise zăpada și Baba Dochia își dăduse jos cele nouă cojoace, dar cum încă nu era 1 martie, vremea era schimbătoare. Curând, ninsoarea și gerul au transformat-o pe Dochia în stâncă.
De altfel, perioada ce urmează sărbătorii Mărțișorului - 1-9 martie - este cunoscută ca „zilele Babelor”, fiind la fel de numeroase cu numărul de cojoace lepădate de Dochia.
Deși originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, specialiștii spun că acest simbol are origini daco-tracice, însă prezintă și influențe romane.
Dar cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României, precum cele de la Schela Cladovei, din judeţul Mehedinţi, (localitate unde a fost descoperită una dintre cele mai vechi aşezări umane din Europa, datând din mezoliticul timpuriu), au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul.
Ele au fost datate ca fiind de acum aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezintă nişte pietricele perforate şi purtate la gât sub formă de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb şi roşu, aranjate alternativ.
Se presupune că albul şi roşul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primăverii era întâmpinată cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, roşul sângelui era asociat cu viaţa, fertilitatea, adoraţia şi sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zăpezii, a gheţii şi a norilor.
Astfel, albul şi roşul, puse laolaltă, ar semnifica dorinţa despărţirii de iarnă, de încremenirea sa rece, pentru a intra într-o etapă a trezirii la viaţă cu ajutorul căldurii, provenită din sângele sacrificial.
Citește și: Ce nume purtau dacii, de fapt? De la Daos la Geta, de la Biciclis la Dida. Care era cel mai comun?
Mai târziu, la traci, începutul primăverii era anunţat de sărbătoarea zeului Marsyas Silen, făuritorul fluierului, stăpân al gliei roditoare şi al vegetaţiei.
Lui îi erau dedicate sărbătorile primăverii, ale florilor şi ale naturii fecunde. Sosirea noului anotimp era marcată tot de o amuletă alb-roşie, dar, de data aceasta, sub forma unui fir răsucit, care avea darul de a proteja copiii şi animalele în noul an.
Urbanizarea obiceiului în perioada conteporană a transformat sărbătoarea ărțișorului într-o ocazie de a oferi cadouri mult mai scumpe decât un simplu fir alb-roșu răsucit, de care este prins un mic obiect simbolic.
