De când datează cea mai veche locuință din România? Era construită din fildeș și oase de mamuți și constituia un fel de adăpost contra vânturilor puternice pentru vânătorii din epoca paleolitică.
De când datează cea mai veche locuință din România? Era construită din fildeș și oase de mamuți
Se știe deja că teritoriul de astăzi al României a fost locuit de hominizi încă de acum 1.2 milioane de ani. O parte au locuit în peșteri, alții în adăposturi improvizate care nu s-au mai păstrat până astăzi.
Concert, însă, se știu puține lucruri despre modul în care își organizau habitatul de locuire oamenii paleolitici din regiunea țării noastre.
Dar o locuintă cu totul aparte a fost descoperită în localitatea Ripiceni, județul Botoșani, pe malurile Prutului. Zona este foarte ofertantă din punct de vedere arheologic, cu urme de locuire din vremea Paleoliticului.
De altfel, încă din anul 1902, malurile Prutului, zona Ripiceni și mai apoi Mitoc, au stârnit un interes deosebit pentru pionierii arheologiei românești.
Citește și: Misterele Dunării: Fluviul pe malurile căruia trăiau celebrele amazoane din Antichitate
Au fost descoperite numeroase unelte din perioada paleolitică, lucrate în silex, resturi osteologice dar și o peșteră, care se află și astăzi pe un liman al Prutului, în punctul numit „La Izvor”.
Fiind cunoscută importanța regiunii, atât prin descoperiri paleolitice dar și neolitice, reputatul arheolog Alexandru Păunescu a venit la Ripiceni și a deschis, în anii '60, împreună cu un colectiv de cercetare șantierul de la Ripiceni-Izvor.
Reconstituirea taberei de vânătoare, în viziunea lui Alexandru Păunescu, autorul descoperirii - Foto: istoriacumari.wordpress.com
Cercetările s-au întins pe două decenii, din păcate decoperirile făcute acolo nefiind cunoscute decât în mediul științific.
La Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani, în sala dedicată Paleoliticului, se află unul dintre cele mai importante vestigii ale timpurilor străvechi din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Este vorba de cea mai veche aşezare umană descoperită până acum pe teritoriul României, un adăpost al vânătorilor de mamut care cutreierau luncile Prutului acum mai bine de 100.000 de ani.
„La Muzeul Judeţean din Botoşani poate fi văzută una dintre cele mai vechi locuinţe de pe teritoriul României care a fost prelevată „in situ”, în anii '70, de către cercetătorul Alexandru Păunescu. A fost luată de la Ripiceni, punctul numit Izvor.
Această locuinţă reprezintă, practic, unul dintre cele mai timpurii adăposturi construite de oameni, respectiv Omul de Neanderthal, undeva între 70.000 - 30.000 de ani în urmă”, a explicat istoricul Adela Kovacs, muzeograf la Muzeul de Istorie Judeţean Botoşani, conform botosaneanul.ro.
Locuinţa este de fapt un adăpost a cărui vechime este estimată a fi între 40.000 și 120.000 de ani, folosit de vânătorii de mamuţi.
Citește și: Cea mai mare tabără a vânătorilor de mamuți, pe malurile Prutului: Sute de schelete în Botoșani
Era, practic, o locuință-paravan, așa cum a fost numită de Alexandru Păunescu, o construcție paleolitică din fildeș și oase de mamut, peste care erau întinse piei de mamut, tocmai pentru a-i proteja pe cei care o locuiau de vânturile puternice.
Oamenii de Neanderthal erau iscusiți vânători de mamuți - Foto: historia.ro - cu rol ilustrativ
„Pereţii-paravan atingeau, se pare, o înălţime de circa 1,60-2,00 metri şi erau formaţi din oase mari, fildeşi de mamut şi, probabil, beţe groase de conifere fixate la bază cu pietre de calcar, pământ şi molari de mamut, peste care se aşterneau, bănuim, piei de animale.
Aceste simple adăposturi-paravan erau făcute cu scopul de a proteja omul contra vânturilor aspre care băteau de la est-nord-est”, preciza Alexandru Păunescu, în lucrarea ”Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic, studiu monografic”, din 1993.
Oamenii de Neanderthal erau temuţi ucigaşi de mamuți ai perioadei respective şi foloseau astfel de locuinţe pentru a se adăposti de vânturile reci ce băteau și pe-atunci pe malurile Prutului.
Mamuții erau vânați folosindu-se gropile capcană și apoi erau omorâți fără riscuri, preponderent cu sulițe grele cu vârfuri din silex.
Arheologii presupun că, deși vânat și folosit ca hrană, mamutul era venerat de vânătorii săi, potrivit istoriacumari.wordpress.com.
Aşezarea vânătorilor de mamut era destul de întinsă şi se pare că a fost, aşa cum preciza şi Alexandru Păunescu, un loc de întâlnire al acestor hominizi de Neanderthal, uii venind inclusiv de pe teritoriile îngheţate ale Siberiei, în căutare de pradă.
Citește și: Misterul tăblițelor de la Tărtăria, care ar conține cel mai vechi scris din lume. Schimbă istoria?
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât în această aşezare au fost găsiţi şi numeroşi fildeşi de mamut dar şi alte rămăşiţe ale acestor uriaşe creaturi. Se pare că au fost victimele vânătorii, întreprinsă masiv în aceste regiuni.
Fildeşii descoperiţi la Ripiceni sunt printre cei mai mai masivi şi impresionanţi din Europa. O parte s-au pierdut, iar o parte au ajuns la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani, dar şi la Muzeul de Arheologie din Săveni, judeţul Botoşani.
Din păcate, vechea tabără a vânătorilor de mamuți este, la ora actuală, acoperită de ape, în urma construirii barajului de la Stânca.
