De ce se mănâncă miel de Paști? Sărbătorile Pascale sunt, pentru români, și un prilej e a se înfrupta din bucate specifice mai ales celei mai mari sărbători a creștinătății. Iar mielul este în fruntea listei de animale sacrificate în acest scop.
O tradiție ce vine din străfundurile istoriei, și care, deși nu-și mai are o justificare obigatorie în ziua e azi, continuă să fie practicată.
De ce se mănâncă miel de Paști? Câte animale sunt sacrificate în România cu acest prilej?
În România se sacrifică de Paști milioane de miei. Ei ajuns pe mesele oamenilor sub forma bucatelor deja tradicționale, de la friptură, la drob sau de la stufat, la ciorbă.
În plus, țara noastră este și o mare exportatoare de ovine, conform declarațiilor ministrului Agriculturii, Florin Barbu.
Citește și: Când intră pensia pe card luna aceasta? Pensionarii vor avea banii până de Paște
„17% din consumul din UE este asigurat de către ovinele din România. Exportăm între cinci şi şase milioane de capete pe an. Suntem o forţă în sectorul ovin. În ţările arabe, 90% din import se face din România”, a explicat Barbu, conform agrointel.ro.
Dar de unde vine acest sângeros obicei, similar cu cel al sacrificării porcilor de Crăciun? E bine tiut că dacii erau mari crescători de ovine, dar consumul de carne de miel nu avea, în cazul lor, nicio legătură cu sărbătoarea creștină a Învierii Domnului.
Totul pornește de la evrei și de la instrucțiunile date lor de Dumnezeu, cuprinse în Vechiul Testament.
Astfel, în „Ieșirea”, capitolul XII, evreilor li se spune ce să facă pentru ca primii lor născuți să rămână în viață, atunci când ultima dintre cele 10 plăgi îi va lovi pe egipteni, inclusiv familia Faraonului.
În creștinism, imaginea lui Iisus Hristos a fost asociată cu cea a unui miel sacrificat pentru mântuirea omenirii - Foto: armoniamagazineusa.com
„3. În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare.
4. Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât pot să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied,
6. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce.
8. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare”, după cum consemnează bibliaortodoxa.ro.
Așa a apărut sărbătoarea de Pesah, Paștele evreiesc, ce celebrează acest eveniment și ieșirea lor, după sute de ani, din robia egipteană, sub conducerea lui Moise.
Citește și: Protecția Consumatorului, recomandări înainte de Paște. „Atenție la produsele din pește”
Apoi, Dumnezeul evreilor îi dă și lui Moise indicații despre sacrificarea mieilor, ca ofrandă adusă divinității, pe parcursul aceleiași cărți din Vechiul Testament.
Tot în Vechiul Testament, mielul îl prefigurează pe însuși Iisus. Astfel, profetul Isaia, referindu-se la jertfa lui Hristos, îl aseamănă cu un miel: „ca un Miel nevinovat spre junghiere s-a adus”, conform doxologia.ro.
Ulterior, în Noul Testament, în Evanghelia după Ioan, în episodul cu privire la botezul lui Iisus în Iordan de către Ioan Botezătorul, acesta din urmă îl numeşte „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29; 1, 36).
De asemenea, În Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, Hristos înviat este prezentat sub imaginea unui miel înjunghiat, dar viu şi slăvit.
Toate aceste lucruri au dus la creștini la crearea unei imagini de „miel sacrificat” întru mântuirea omenirii a Domnului Hristos.
Și cum tradiția iudaică avea rezonanțe puternice în memoria primilor creștini - care erau, la rândul lor, tot evrei sau, în unele cazuri, romani, mai ales soldați - obiceiul sacrificătii ritualice a mielului de Paște a continuat și în creștinism.
În Țările Române, prezența evreilor datează de multe sute de an, probabil încă din perioada formării poporului român. Era vorba mai degrabă de evrei creștinați, dar care au adus cu ei și tradițiile pe care le aveau în legătură cu sărbătorile creștinei.
În Evul Mediu, evreii sunt pomeniți în multe documente emise de domni. De exemplu, domnitorul Moldovei, Roman I Mușat (1391-1394), a emis un decret prin care acorda scutiri de la serviciul militar tinerilor evrei ce locuiau în orașul Roman, ctitorit de domn, în schimbul unui impozit.
Probabil că numărul acestora era destul de mare, de vreme ce s-a întocmit un hrisov domnesc în acest sens.
Citește și: Cum va fi vremea de Florii și de Paște? Ce ne așteaptă în vacanța de 1 mai? Prognoza specialiștilor
Dar, în sine, practica sacrificării și consumării cărnii de miel nu este consemnată de nicio Evanghelie și în nicio altă carte din cuprinsul Noului Testament.
Însă, ițele istoriilor și ale tradițiilor, s-au amestecat de-a lungul secolelor și mileniilor, încât a ajuns să fie considerat un element de tradiție creștină ce nu mai este pus la îndoială de majoritatea oamenilor.
În fapt, a devenit mai degrabă o tradiție gastronomică, la fel ca ouăle roșii, prilej însă pentru un adevărat masacru al mieilor în această perioadă.
