De unde vine expresia „colac peste pupăză”? Sintagma a rămas destul de stranie, dacă e să căutăm o legătură între un colac și o pasăre pe care o știm foarte bine încă de la Ion Creangă și a lui întâmplare cu pupăza din tei, povestită în celebrele „Amintiri din copilărie”. Dar care este, în definitiv, treaba unei pupeze în acest context?
De unde vine expresia „colac peste pupăză”? Care e semnificația puțin știută a respectivei păsări?
Dacă ne uităm în DEX, vom găsi că expresia „colac peste pupăză” exprimă acea situație când peste un necaz deja existent vine altul, poate chiar mai mare.
De asemenea, ea este apropiată ca înțeles, ba chiar sinonimă, cu alte expresii și sintagme, precum „pe deasupra”, „ca şi cum n-ar fi fost de ajuns” sau „un necaz (un rău) nu vine niciodată singur”.
Expresia accentuează o situație nefericită, când unei situații neplăcute i se adaugă încă una, cel puțin la fel de nedorită și de serioasă.
Citește și: De unde vine expresia „ce-i în gușă, și-n căpușă”? Care sunt sensurile sale, de fapt?
Dar ce legătură are pupăza, pasărea care nu-l lăsa să se odihnească pe „Nică a lui Ștefan a Petrei” în „Amintiri din copilărie”, cu expresia și cu sensul acesteia?
În romanul „Dinţii ascuţiţi ai binelui”, autorul, Bogdan Răileanu, pune în gura unui personaj al său o explicaţie pe care o redăm mai jos.
„În Ardeal, pupăza este un colăcel mai mic, care se împarte la pomenirea morţilor, deci în urma unui necaz.
Denumirea colăcelului vine de la o altă expresie, „îi cântă pupăza”, care era folosită când cuiva îi mergea rău, asta pentru că pupăza era un simbol al morţii în practicile magice medievale.
Colacii, pe de altă parte, sunt şi asociaţi cu necazul, pentru că erau împărţiţi la pomeni. Deci colac peste pupăză vrea să spună că e vorba de un necaz care vine peste un necaz şi mai mare”, explică autorul, prin personajul său, citat de scriitorul Radu Paraschivescu, potrivit digi24.ro.
Citește și: De ce se crede că ziua de vineri 13 aduce ghinion? Ce reprezintă „blestemul templierilor”?
Tot Paraschivescu afirmă că, dacă Răileanu, în romanul său, susține că „pupăza” este un colăcel, există specialişti după care „pupăza” este un fel de pâine sau o împletitură de cocă de mărimea unui cuib de pasăre, care nu se împarte doar la pomenirea morţilor, ci are un anumit rol şi în ceremonialele de nuntă.
„Expresia se poate folosi, aşadar, şi când o înmormântare (simbolizată prin colac) urmează unei nunţi (simbolizate prin pupăză).
Asta, fireşte, în condiţiile în care fiecare dintre cele două evenimente este, în limbaj popular, o „grijă””, mai spune Radu Paraschivescu, citând-o, de data aceasta, pe cercetătoarea Emilia Laura Bolotă.
Dar golirea de sensurile religioase ale expresiei - care au dispărut aproape în totalitate, la ora actuală - a lăsat „în lumină” doar înțelesurile acesteia menționate la început.
Cu alte cuvinte, e vorba de o dublare a unui necaz, iar românii știu că un asemenea eveniment nedorit nu vine niciodată singur.
Citește și: De ce marțea sunt „trei ceasuri rele”? Tradiția populară dă și soluția pentru a scăpa de ele
