Cele trei pelicule din seria „Ardelenilor”, singurele filme western românești, ar fi trebuit să aibă încă două continuări. Dar timpurile n-au mai fost prielnice pentru așa ceva. Motivul l-a dezvăluit, acum câțiva ani, acum regretatul Mircea Diaconu.
Dezvăluirile lui Mircea Diaconu: Motivul dureros pentru care a fost interzisă seria „Ardelenilor”
Povestea „Ardelenilor” arată aventurile prin are trec fraţii Traian (Ilarion Ciobanu) şi Romulus (Mircea Diaconu) din Poplaca, ce vin în America să îl caute pe fratele lor, Johnny (Ovidiu Iuliu Moldovan), ca să îl aducă înapoi acasă.
Dan Piţa a regizat „Profetul, aurul şi ardelenii” (1978), „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981) în timp ce Mircea Veroiu s-a ocupat de „Artista, dolarii şi ardelenii” (1980).
Citește și: A murit Mircea Diaconu. Cum a ajuns să joace în westernurile românești cu ardeleni. Ce boală avea?
Cele trei filme au adunat nu mai puțin de 15 milioane de spectatori și au reprezentat un uriaș succes de casă.
„A fost o joacă, până la urmă, e singurul exemplu de acest tip din cinematografia română. Ne jucam cu toţii ca într-un basm, o poveste frumoasă: un western e, până la urmă, o poveste.
Povestea celor trei fraţi în Vestul sălbatic a avut un succes năprasnic şi la vremea aceea şi, absolut miraculos, face şi astăzi, ceea ce ne bucură enorm! Din păcate, dintre cei trei fraţi, numai eu mai sunt în viaţă...“, a povestit actorul Mircea Diaconu, conform adevarul.ro.
Citește și: Recunoașteți personajul? A ajuns actor contra dorinței tatălui și a candidat la președinție
Dar, spre mirarea și întristarea publicului larg, seria nu a mai continuat, deși deja existau planuri pentru încă două producții, după cum a adăugat Diaconu, mezinul fraților Brad din filme.
Ultima peliculă ar fi trebuit să se încheie prin revenirea în siguranță acasă, la Poplaca, a celor trei frați.
Deși scenariile erau schițate, autorităție comuniste au avut alte planuri, mai ales că, deja, atmosfera culturală și nu numai, se deteriorase mult la începutul anilor '80.
„În vremea aceea, erau gândite aceste trei filme pe care le ştiţi, care s-au făcut, şi mai erau, poate chiar şi scrise sau schiţate, încă două poveşti. Şi anume, ei, cei trei fraţi plecau, se înscriau în legiunea străină, iar în ultimul film întoarcerea acasă, în Poplaca.
Din păcate, vremurile s-au stricat în România (oricum, mai rău decât erau stricate) şi au fost tăiate din bugetele anuale comediile, ceea ce era şi acest film, tocmai ca să rămână spatiu şi finanţare pentru filme de linie, filmele de ideologie şi de propagandă, (erau anii '80) şi, prin urmare, nu s-au mai făcut la vremea aceea.
Se râdea chiar pe vremea aceea cum că cei trei fraţi au rămas în America şi nu s-au mai întors acasă, ceva de genul acesta“.
Diaconu era cel mai mic dintre frații Brad care se și însoară în SUA.
Ideea de a face un western urmărind aventurile a trei fraţi din Ardeal, emigraţi în America la sfârşitul secolului al XIX-lea, aparţine lui Titus Popovici, el însuşi ardelean.
Nu întâmplător, cei trei eroi – Traian, Ion şi Romulus – se numesc Brad, copacul-simbol al rectitudinii morale, fălniciei şi anduranţei.
Titus Popovici a reușit să treacă cel trei filme de cenzură, el fiind membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din România în perioada 1969-1989 și membru al Academiei Române.
„Elocvent pentru această dualitate este chiar şi felul în care abordează şi rezolvă în trilogia de faţă anume teme spinoase precum emigraţia sau animozităţile etnice. De regulă, cinematograful românesc anterior anului 1989 era obligat să privescă emigraţia ca pe o rătăcire răscumparabilă prin căinţă şi revenire în ţară. Deşi e vorba despre nişte filme de epocă, nici fraţii Brad nu fac excepţie atâta vreme cât pe parcursul trilogiei ei tânjesc de dor de patrie şi se tot pregătesc să se întoarcă, dar... pe drum sunt reţinuţi de diverse aventuri”.
