„Felix și Otilia”, singurul film făcut în casa actriței principale. Pelicula regizată de Iulian Mihu și realizată după romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu, a fascinat spectatorii încă de la apariția sa, în 1972. Dincolo de actori, impresiona imobilul în care fuseseră filmate interioarele producției.
„Felix și Otilia”, singurul film făcut în casa actriței principale. Ce s-a ales de luxosul imobil?
Casa Miclescu de pe exclusivistul bulevard Kiseleff a devenit ea însăși personaj de film în „Felix și Otilia”. Aici au fost „trase” interioarele peliculei, în atmosfera boierească pe care imobilul o degaja prin eleganța somptuoasă specifică începutului de secol XX, perioada în care era plasată acțiunea romanului scris de George Călinescu și apărut în 1938.
Dar, la acea vreme, foarte puțină lume știa că, exact în acea casă locuia interpreta rolului feminin din film, frumoasa Julieta Szöny, iubită de public pentru acest rol, dar, mai ales, pentru cel al Adnanei din seria tv „Toate panzele sus” (1976).
În plus, cel care l-a întruchipat pe Felix, Radu Boruzescu, a fost responsabil și pentru scenografia peliculei, în colaborare cu Liviu Popa.
Citește și: Julieta Szönyi, actrița din „Toate pânzele sus”: „Frumusețea m-a încurcat”. Se retrage la 40 de ani
Cum a ajuns Julieta Szöny să locuiască în acea casă de mare prestigiu în epoca ante și interbelică? Pentru asta, trebuie să ne întoarcem în timp, acum mai bine de o sută de ani.
Magnificul imobil a fost proiectat, la începutul secolului XX, de marele arhitect român Ion Mincu pentru pictorul George Demetrescu Mirea dar acesta, din lipsă de fonduri, a fost nevoit să o vândă.
Julieta Szöny și Radu Boruzescu, în „Felix și Otilia” - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Cumpărători au fost Jean Miclescu, descendent al unei familii de boieri din Moldova, şi soţia acestuia, Alina Cantacuzino, care, în 1904, au finalizat construcţia.
La sfârşit, Casa Miclescu era o adevarată bijuterie arhitecturală, realizată în stil neoromânesc. Era un loc de întâlnire al protipendadei bucureștene, unde se organizau baluri fastuoase și se puneau la cale afaceri, chestiuni politice ori povești de amor.
Ea a fost lăsată moştenire fiului lor, colonelul Radu Miclescu, şi soţiei sale Elsa Florescu, o sculptoriţă talentată, fiică a unui diplomat român.
În 1948, imobilul a fost confiscat de regimul comunist, pe motiv că proprietarul nu-şi mai poate plăti impozitul.
Citește și: De ce a fost Puiu Călinescu condamnat la moarte? Actorul fără facultate și-a văzut fiica murind
Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă - celebrul ICRAL comunist, ce se ocupa de fondul locativ - a închiriat imobilul Uniunii Artiștilor Plastici, care l-a împărțit în 7 apartamente.
Printre cei care au locuit aici a fost și familia pictorului Ștefan Szönyi. prorectorul Facultăţii de Arte Plastice din acea vreme și considerat întemeietorul școlii de artă monumentală în România.
Julieta Szönyi, în propria locuință, alături de Sergiu Nicolaescu, interpretul moșierului Leonida Pascalopol în film - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Firește, tot aici au stat și cele două fiice ale familiei Szönyi, Julieta, dar și Anca, binecunoscută, la rândul ei, din rolul intepretat în „Ciuleandra”.
Julieta Szönyi a locuit în casă până în 1994, când a fost restituit moștenitorului proprietarului de drept.
Dar în privința acestuia, colonelul Radu Miclescu, lucrurile au luat o întorsătură tristă. Acesta a refuzat categoric să plece din casă, după naționalizarea ei, motiv pentru care a fost arestat de autorități şi trimis în închisoare pentru trei luni.
Întors acasă după perioada de închisoare, colonelului i-a fost interzis accesul în partea luxoasă a casei.
Citește și: Recunoașteți personajul? A fost fiul lui Mihai Viteazul în film. A ajuns vedetă sub un alt nume
Astfel, el și soția sa au fost nevoiți să locuiască, timp de 40 de ani, într-o baie aflată la subsolul conacului, unde se ajungea pe o scară de scânduri.
Nepotul colonelului, care poartă același nume cu acesta, Radu Miclescu, a rememorat aceste detalii în cartea „Numai zidurile sunt aceleași, Amintiri”, Editura Simetria, București, 2021.
„Unchiul meu Radu și Elza, nevasta lui, nu au acceptat să se mute atunci când comuniștii au vrut să-i evacueze. Ei s-au încăpățânat și au rămas în casă, locuind acolo timp de 40 de ani, în fosta lor cameră de baie și vara în fostul garaj.
Ca să intre în camera de baie în care locuiau, trebuiau să coboare pe o scară de serviciu ce ducea în subsol, prin culoare umezi, ca să ajungă la o scară metalică, ca una de zidar, având drept balustradă un lanț legat sus și prins și jos, lanț care se bălangănea liber.
Ca să ajungă în garaj, trebuiau să coboare întâi în subsol, de unde se suiau de data aceasta pe o scară largă de piatră care dădea afară, iar de acolo făcând câțiva pași ajungeau în garajul plasat cam sub camera de baie.
Tante Elza, ca să urce mai ușor sus, a pus în chip de pod tăblia de lemn, dintr-o bucată, lungă de peste 5 metri. Era tăblia mesei de lucru a bunicului meu, o masă florentina de secol al XVI-lea- o barbarie.
Cu greu i-am convins să vândă masa sculptorului Murnu, masa fiind astfel salvatăVara mutau toată instalația în garaj, pe care îl putuseră păstra și care avea avantajul că dădea în frumoasa grădina, acum părăginită”, scria acesta în volum, citat de b365.ro.
Casa Miclescu a fost lăsată să devină o ruină de către noul proprietar - Foto: Facebook/Locuri
Singura dată când colonelul s-a bucurat e o atenție specială din partea autorităților comuniste a fost în 1968, când generalul Charles de Gaulle a vizitat România.
Președintele de atunci al Franței i-a cerut în mod special lui Ceaușescu să-l vadă pe colonelul Miclescu, vechiul său prieten și coleg de la Școala Specială Militară Superioară de la Saint-Cyr, inființată de Napoleon.
Colonelul a fost condus la Legația franceză frumos imbrăcat, in uniformă, insoțit de securiști, apoi a fost condus înapoi, la baia lui.
Chiar și în acele condiții de trai, Radu Miclescu și-a păstrat mereu demnitatea, ba a apucat chiar să vadă prăbușirea regimului comunist, murind în 1990, la vârsta de 90 de ani.
El a lăsat un testament în care îl declara moştenitor pe Radu Miclescu, nepotul său din partea fratelui.
Citește și: Ion Dichiseanu, adevăratul Don Juan al filmului românesc. A fost iubitul unei dive mondiale
În anul 1994, Radu Miclescu, întors din exil din Germania, a vândut drepturile litigioase ale clădirii naționalizate lui Ilarian Puşcoci - fratele impresarului de fotbal, Sică Pușcoci - și lui Dumitru „Țiți” Dimitriu, fostul antrenor al echipei Steaua, pentru suma de 350.000 de dolari, mai notează sursa citată., dar și pagina de Facebook, Locuri.
Colonelul Radu Miclescu, în fața casei sale, în perioada interbelică - Foto: hasnas.com/b365.ro
Dar, noii proprietari au preferat să lase imobilul să se degradeze și să se autodemoleze de la sine, în timp, pentru a beneficia ulterior de terenul extrem de valoros al proprietății de pe Kiseleff, de aproximativ 5.200 metri pătrați.
Fastuoasa clădire de altădată a ajuns, treptat, o ruină, chiar dacă, din 2015, a fost trecută pe lista Monumentelor Istorice, doar că, ulterior, tocmai din cauza stării avansate de degradare, a fost scoasă de pe listă prin decizie judecătorească.
În 2006. Ministerul Culturii a cerut începerea urmăririi penale împotriva lui Ilarian Pușcoci și Ţiţi Dumitriu, întrucât distrugerea unui monument constituie infracţiune.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actrița urmărită de Securitate din liceu. A abandonat cariera la 38 de ani
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a soluţionat însă dosarul cu neînceperea urmăririi penale, pe motiv că „atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu este infracţiune, ci doar împiedicarea măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau înlăturarea măsurilor luate în acest sens”.
Așa se va stins, pentru totdeauna, probabil, viața falnicei Case Miclescu, cea de care ne vom aminti de fiecare dată când vom urmări „Felix și Otilia”.
