Fiica mea, 18 ani, mi-a zis că se mărită cu un bărbat de 60 de ani. Ce am aflat despre el e oribil.
Fiica mea în vârstă de 18 ani s-a îndrăgostit de un bărbat de 60 de ani și voia să se căsătorească cu el împotriva dorinței mele.
Fiica mea, 18 ani, mi-a zis că se mărită cu un bărbat de 60 de ani. Ce am aflat despre el e oribil
Ea susținea că era îndrăgostită nebunește de acest bărbat. Am fost șocat când am descoperit un adevăr înfiorător despre el.
Soarele de la sfârșitul după-amiezii scălda sufrageria în timp ce căutam prin corespondența obișnuită, soneria anunțând sosirea timpurie a Elenei de la slujba ei part-time.
A intrat, prezența ei vibrantă umplând spațiul cu energie și aromă de vanilie.
Așteptam cu nerăbdare acest moment al lunii când mă vizita.
"Hei, tată! N-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat cu colega mea de cameră, Andra..." Elena a făcut o pauză, simțindu-mi neliniștea. "E totul în regulă?"
"Da, da", am spus. "Totul e minunat. Intră, dragă."
"Deci", am început, "spuneai..."
"Tată... am cunoscut pe cineva, și e drăguț și grijuliu. Teodor. Chiar mă iubește. Vrem să ne căsătorim. Dar el e..."
"Dar?"
"Are șaizeci de ani."
Cuvântul "șaizeci" m-a lovit puternic. Fiica mea, optsprezece ani, cu un bărbat de șaizeci - aproape de trei ori vârsta ei? Îngrijorarea și deznădejdea m-au doborât.
"Șaizeci, Elena? Asta e... chiar nu vezi care e problema aici?" "Vârsta nu definește dragostea, tată. Teodor mă înțelege, crede în mine."
"Dar cum rămâne cu viitorul tău, Elena? El e mult mai în vârstă."
Citește și: Părinții mi-au interzis să mă mut de la ei. Când am aflat motivul real, am sunat imediat la poliție
"Dragostea nu are nicio legătură cu cifrele, tată. Este vorba despre a te simți văzut, iubit, îngrijit, iar Teodor mă face să mă simt așa", vocea Elenei tremura în timp ce încerca să mă convingă de alegerea ei.
"Te rog, poți să-l cunoști măcar o dată? Crede-mă, îl vei iubi."
În continuare, nu mă puteam scutura de starea de șoc în care mă băgase. Oare Elena nu-și dădea seama despre ce vorbea?
Totuși, nu am putut să o refuz. La urma urmei, ce rău putea face o întâlnire? Am fost de acord să mă întâlnesc cu tipul ăsta, Teodor.
În seara următoare, în vizită la Teodor, am avut nevoie de o pauză și m-am dus la balcon. Atunci mi-a atras atenția o frântură de conversație.
"Felicia, haide acum", s-a auzit vocea lui Teodor, fină și exersată. "Eu sunt fratele tău. Mă cunoști bine. E doar așa, o distracție inofensivă. O șansă de a câștiga ceva în plus."
"Asta e foarte nesăbuit din partea ta, Teodor", l-a mustrat o voce de femeie, probabil a Feliciei. "Te joci cu afecțiunea acelei fete pentru o "distracție inofensivă".
Mi s-a făcut rău. "Despre ce vorbești?" a șuierat Teodor furios.
"Pariul, Teodor", a replicat Felicia. "Crezi că luînd-o de soție pe o fată naivă vei face bani brusc, îndeajuns să îți ștergi datoriile?"
Teodor se folosea de fiica mea doar pentru un pariu. Eram furios peste măsură.
M-am repezit în camera unde era Elena. "Elena, am fost păcăliți! Totul este un joc pentru el!" i-am spus.
"Tată, despre ce vorbești?" Elena părea atât de confuză și șocată când i-am spus despre pariu.
"Te minte, Elena! Doar se folosește de tine", am spus eu, cu vocea frîntă.
Dar Elena a devenit defensivă. "Tu inventezi asta! Nu ți-a plăcut niciodată de Teodor! Lui Teodor îi pasă de mine... spre deosebire de tine, tată.
Tu nu ai fost niciodată prin preajmă. După ce mama a murit, a fost ca și cum ți-ai ales slujba în locul meu. M-am simțit singură, nu ca și cum aș fi avut un tată.
Nu aveam nevoie de bonele alea și de internatele alea scumpe, tată. Aveam nevoie de tine."
Cuvintele ei au durut, dar știam că mai întâi trebuia să ne ocupăm de problema cu Teodor.
Care tocmai în sufragerie. Teodor. Nu m-am mai putut abține. Mi-am pierdut cumpătul și i-am dat un pun fix în față, strigând cu disperare: "Stai departe de fiica ei, nemernicule!"
Dar Elena era furioasă pe mine.
"Încetează, tată! E viața mea, nu a ta!", a țipat ea, împingându-mă înapoi. Știam că indiferent ce aș fi spus în acel moment, Elena nu mi-ar fi ținut partea.
Era orbită de iubirea falsă pe care Teodor i-o arătase.
În cele din urmă am plecat, cu inima frântă, dar nu înfrântă. Trebuia să-mi salvez fiica. Așa că am sunat un prieten care este detectiv particular.
Câteva zile mai târziu, mi-a dat un raport despre trecutul întunecat al lui Teodor, presărat de eșecuri și dependență de jocuri de noroc.
Aceasta a fost șansa mea de a-i arăta Elenei adevărul despre Teodor și de a o recupera.
Raportul îl menționa pe Marius R., fostul partener de afaceri al lui Teodor, care a avut numai de pierdut din cauza problemelor cauzate de Teodor.
Raportul spunea că Marius stătea nu foarte departe, într-o comună de la marginea orașului, într-un restaurant. Am pus mâna pe telefon și l-am sunat.
Am stabilit o întâlnire, pe care a onorat-o.
Viața îi fusese grea și era gata să spună totul despre problemele cu jocurile de noroc ale lui Teodor.
Voia să mă ajute să-mi protejez fiica de Teodor.
După întâlnirea cu Marius din acea seară, m-am dus la cazinoul preferat al lui Teodor, pretinzând că sunt "Alexandru", un tip bogat din Capitală.
M-am deghizat ca atare și aveam povestea pregătită. Așezat la masa lui Teodor, am zâmbit.
"Bine ai venit, Alexandru. Joc mare în seara asta. Te simți norocos?"
Mi-am jucat bine cărțile, la propriu, și am sfârșit prin a câștiga cu o chintă royală, bătând mâna lui Teodor. El a încercat să-și păstreze calmul, dar se vedea că fierbe.
"Mda, norocul începătorului", a mârâit Teodor.
"Sau poate că unii dintre noi știu cum să joace", am spus, zâmbind ușor și fixându-l cu privirea, în timp ce îl lăsam să-și dea seama cine eram. "Surprins să mă vezi, Teodor?"
El s-a făcut alb la față, înțelegând în sfârșit ce se întâmplă. "Andrei? Despre ce e vorba?"
"Este vorba despre Elena. Las-o în pace și suntem chit", i-am spus ferm, fără să-i dau de ales. "Sau", am adăugat, "poți achita datoria chiar acum. În numerar.
Și să spunem doar că am niște metode... neconvenționale de a colecta datoriile restante."
"Bine, voi sta departe de ea", a spus el cu reticență.
Am părăsit cazinoul cu sentimentul că am câștigat, dar și îngrijorat. Teodor a cedat prea ușor, iar eu nu puteam scăpa de sentimentul că asta nu era sfârșitul cu Elena.
În dimineața următoare, furia m-a cuprins iar - Elena nu îmi răspundea la telefon.
Disperarea m-a determinat să o sun pe prietena ei, Sara, care m-a informat, veselă, despre petrecerea de logodnă a Elenei cu Teodor, o veste care m-a lăsat fără grai.
"Petrecere de logodnă? Cu Teodor?"
Eram peste măsură de șocat.
"Da! Nu v-a spus Elena? Ar trebui să veniți, domnule Georgescu. Este la Grand Springs, începe la ora opt", a răspuns Sara, fără să țină cont de șocul meu.
Ajungând la Grand Springs, am fost întâmpinat de Elena, radiantă de fericire, și de Teodor, care încerca să-și vrăjească invitații cu firea-i alunecoasă.
Bătăile inimii mi s-au accelerat când m-am apropiat de Teodor, furia mea atingând cote maxime.
"Trebuie să vorbim, acum", i-am spus, trăgându-l într-o parte.
"Acum? În timpul petrecerii?" Teodor a rânjit, dar eu nu am mai pierdut nicio secundă și l-am târât într-o baie.
"Cum îți permiți să îi faci asta fiicei mele?", i-am șuierat printre dinți, presându-l de perete.
"Ea mă iubește. Și micile tale secrete murdare? Te-ar putea distruge", a ripostat Teodor, lăsând să se înțeleagă că știe lucruri despre mine care m-ar putea răni.
"Dar nu o vei avea. Nu cât trăiesc eu!" am spus, chiar dacă amenințarea lui de a-i spune Elenei despre greșelile mele din trecut m-a bulversat.
"Două minute, Georgescule. Apoi chem paza", a avertizat Teodor.
Citește și: Pastor de 61 de ani s-a însurat cu iubita însărcinată, în vârstă de 19 ani, cu binecuvântarea soției
"Crezi că poți opri asta, tăticule? Ea mă iubește. Ea mă vrea. Și dacă încerci ceva, dacă vede măcar o mică zgârietură pe mine, îți va întoarce spatele pentru totdeauna.
Asta vrei, Georgescule? Să fii abandonat de scumpa ta fiică?"
Indiferent cât de mult îl uram pe bătrânul ăla ciudat, trebuia să recunosc că avea dreptate. Elena era deja împotriva mea. Nu-mi puteam permite să o pierd pentru totdeauna.
Învins și cu inima frântă, am ieșit afară, luminile strălucitoare ale orașului părând să râdă de neputința mea de a o salva pe Elena de minciunile lui Teodor.
M-am așezat pe o bancă, copleșit și ascunzându-mi fața în mâini.
Ridicând privirea, am văzut o femeie care stătea și mă privea atent, înaltă și cu părul cărunt. "Sunteți domnul Georgescu, nu-i așa?", m-a întrebat ea încet.
"Felicia? Sora lui Teodor?" Am fost surprins să o recunosc.
Ea a schițat un zâmbet mic. "Da, ne-am mai văzut înainte... La Teodor, când ați încercat să vă salvați fiica", mi-a amintit ea.
I-am povestit repede totul despre încurcătura cu Teodor și cum o păcălea pe Elena. "Și tu ești conștientă de asta, nu?"
"Teodor a pierdut totul - moștenirea noastră, economiile mele din anii de spectacole de teatru... toate s-au dus pentru a-și hrăni dependența de jocurile de noroc."
"Am putea să-l oprim", am spus, simțind că ea ar putea dori să ajute. "La ce te-ai gândit?" a întrebat Felicia.
I-am explicat planul meu și chiar i-am oferit niște bani. "Consideră asta un avans", i-am spus.
"Te ascult", a spus ea, interesată.
Așadar, am continuat cu planul nostru chiar în ziua nunții.
Chiar când Teodor îi punea inelul Elenei pe deget, o tânără din mulțime s-a ridicat în picioare și a strigat: "E un mincinos!"
Apoi o altă femeie s-a ridicat la rândul ei, spunându-și povestea despre minciunile lui Teodor.
Pe rând, tot mai mulți oameni au început să vorbească, expunând toate faptele rele ale lui Teodor.
Teodor a încercat să nege. "Nu, ei mint! Nici măcar nu îi cunosc", a spus el, deși realiza că totul s-a terminat.
Planul nostru a funcționat.
Într-un moment plin de tensiune, o femeie mai în vârstă s-a apropiat de Elena.
"Nu te lăsa păcălită de trucurile lui, dragă. Nu aduce decât necazuri. Pleacă de lângă el cât mai poți! Și eu am fost victima lui", a spus femeia dur.
Eu eram acasă și vedeam live ce se întâmpla, printr-un apel video. Elena și-a aruncat, deznădăjduită, verigheta.
Acesta a fost punctul culminant al planului pe care îl făcusem împreună cu Felicia și... grupul ei de actori pentru a le arăta tuturor cine era Teodor cu adevărat.
Elena a fugit din biserică, rănită, dar salvată de la a face o greșeală cumplită.
Când m-am întâlnit mai târziu cu Elena la ea acasă, a fost foarte emoționant. "Tată, îmi pare atât de rău. Ar fi trebuit să te ascult", a spus ea plângând.
Am îmbrățișat-o și i-am înmânat un bilet de avion spre Milano, pentru a-i oferi șansa să își urmeze visul, acela de a studia design vestimentar.
"Este timpul să o iei de la capăt, să îți urmezi visul", i-am spus.
S-a uitat la mine, recunoscătoare și plină de speranță. "Mulțumesc, tată. Te iubesc", a spus ea.
Toată această experiență mi-a reamintit cât de important este să fim alături de copiii noștri și să facem tot ce este necesar pentru a-i ține în siguranță.
Dacă aș fi fost acolo pentru Elena, nu s-ar fi îndrăgostit niciodată de cineva ca Teodor. Am învățat o lecție importantă și am decis să fac, până nu era prea târziu, din fiica mea prioritatea mea.
