Cesonia Postelnicu a jucat alături de Ștefan Bănică, Mihai Constantin, Tudor Petruț și Oana Sîrbu, în filmul „Liceenii” regizat de Nicolae Corjos în 1987. Face parte dintr-o familie cu adânci rădăcini în lumea teatrului și a filmului românesc, fiind fiica actriței Rodica Mureșan și a actorului Sorin Postelnicu. La educația sa artistică a contribuit și regizorul de film Mircea Mureșan, în calitate de tată vitreg.
A fost invitată în film
Eram la liceu în ultimul an, deci încă minoră. Am fost contactată de regizorul Nicolae Corjos, care mi-a dat scenariul filmului și mi-a spus să îmi aleg ce personaj feminin doresc. Am intrat în casă pe ascuns cu scenariul, deși nu mai puteam de nerăbdare, am așteptat să vină seara pentru că dacă mă duceam la culcare și spuneam „noapte bună“ știam că mama nu mai intră la mine în cameră, am citit scenariul cu o lanternă sub pătură. A doua zi m-a rugat să mă duc la el și să-i spun ce am ales.
Am ales-o pe Geta pentru că era personajul în care m-am regăsit. Eram toți atât de copii și copiii pe vremea aia erau atât de puerili! Niciunul dintre noi nu a știut ce i se întâmplă de fapt. A fost ca un vis. Am făcut cu atâta credință totul și cu atâta bucurie și lejeritate... A fost extraordinar. Primul film a fost minunea lumii”, a spus actrița pentru adevarul.ro
Sacrificiu pentru film
„Apoi Nicolae Corjos a venit acasă la ai mei cu o sticlă de șampanie să le spună ce s-a întâmplat. Nu au avut ce să mai facă, nu au avut cum să dea înapoi. Era un an greu pentru mine – Bacalaureat, admitere la facultate și film. Mama mi-a spus să am grijă că nu le pot face pe toate.
Am trecut Bacalaureatul, am făcut și filmul, dar bineînțeles că intrarea la facultate a fost afectată. Ștefan și Mihai erau deja studenți, fiind cu un an mai mari decât mine. Astfel am făcut primul film care a fost un succes maxim și nu îmi pare rău pentru alegerea făcută – admiterea o mai puteam da și în anul următor, dar filmul îl puteam face doar atunci”, a povestit actrița.
Actrița s-a dus în provincie
Cesonia spune că după ce a reușit să intre la actorie și a terminat facultatea a ales să plece în provincie. Unde, norocul i-a surâs.
„ Era o perioadă dificilă, nu erau locuri, totul era blocat. Unde să te duci? Și apoi te duci să bați la ușa teatrului și te aștepți să ți se și deschidă? Nu, nu era așa. Am plecat la Piatra Neamț, unde m-am pregătit două săptămâni pentru examen și am stat doar eu cu mine, și cu două zile înainte de examen am aflat că se dă concurs la Teatrul Național. Mi-am făcut repede bagajele, am luat trenul și am venit la București, unde am dat concurs și am intrat la Național”.
Era de gașcă
Oana Sârbu a povestit cum s-a integrat la filmări. “Cu echipa din „Liceenii“ nu m-am acomodat de la început. Eram mai retrasă, iar Ștefan cu Mihai Constantin erau mai miștocari, erau fii de actori foarte cunoscuți.
Făcuseră un fel de gașcă. Cesonia Postelnicu era de-a lor, fiind mai jovială, era prietena oficială a lui Ștefan pe vremea aceea. Eu eram considerată un pic mai sălbatică. Târziu ne-am împrietenit și m-am apropiat de ei”, a declarat actrita pentru historia.ro.
O carieră cu roluri diverse
Primul său rol a fost în „Bădăranii“ rolul Luciettei, într-o distribuție minunată – Mihai Fotino, Marian Hudac, Ileana Stana Ionescu, Simona Bondoc.
În 1994 a obţinut Premiul UNITER "Marioara Voiculescu" pentru "cea mai bună actriţă de comedie" în rolul Nataşa din "Trei surori", regia Dem Rădulescu, şi pentru musicalul "Cabaret", regia Sorina Creangă, coregrafia Felicia Dalu, conform site-ului tnb.ro.
Dintre piesele în care a jucat pe scena Naţionalului bucureştean amintim: "Ondine" de Jean Giraudoux (regia Horea Popescu, 1994), "Bădăranii" de Carlo Goldoni (regia Victor Modovan, 1994), "Costume" (spectacol de Irina şi Dragoş Buhagiar, coregrafia Răzvan Mazilu, 1994), "Anton Pann" de Lucian Blaga (regia Dan Micu, 1995), "Bacantele" de Euripide (regia Mihai Măniuţiu, 1997), "Călătorii cu mătuşa mea" de Graham Greene (regia Petre Bokor, 1998), "Satana cel Bun şi Drept" de Tudor Popescu (regia Gelu Colceag şi Puiu Şerban, 1998), "Femeile savante" de J.B.P. Moliére (regia Lucian Giurchescu, 1999), "Aşteptând la Arlechin" de Noel Coward (regia Ion Cojar, 2002), "Ţăranul baron" de Ludvig Holberg, (regia Lucian Giurchescu, 2000), "Egoistul" de Jean Anouilh (regia Radu Beligan, 2004), "Idolul şi Ion Anapoda" de G.M. Zamfirescu, (regia Ion Cojar, 2006), "Purificare" de Petr Zelenka (regia Alexandru Mâzgăreanu, 2011), "Cinci femei de tranziţie" (regia Rodica Popescu Bitănescu, din 2017), "Matilda şi groparii" de Stela Giurgeanu (regia Mircea Rusu, 2020).
Citește și: FOTO Cine e Georgiana alături de care Halep e în vacanță. Simona i-a încredințat o misiune de suflet
O mare durere
Cesonia a avut multe neînțelegeri cu fostul soț, Emilian Simion, iar cei doi au ajuns în instanță. În 2020, judecătorii au decis: custodia fiului lor de 17 ani i-a fost încredințată fostului soț. Cesonia urma să își poată vedea copilul în anumite perioade. Actrița avea 50 de ani, potrivit viva.ro.
Despre Liceenii
Liceenii este un film de dragoste românesc din 1986, regizat de Nicolae Corjos. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ștefan Bănică-junior, Mihai Constantin, Oana Sârbu, Cesonia Postelnicu, Tudor Petruț, Tamara Buciuceanu-Botez ()Isoscel și Ion Caramitru (Socrate). Filmul prezintă povestea de dragoste dintre doi elevi de clasa a X-a: Mihai Marinescu (Ștefan Bănică Jr.) și Dana Vasilescu (Oana Sârbu).
Citește și: „Ionică” din Liceenii a moștenit casa Tamarei Buciuceanu - Isoscel. În film, l-a lăsat corijent
Filmul Liceenii a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 5.521.128 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. A fost relansat la 5 aprilie 2002, fiind vizionat de încă 1.059 spectatori.[4] Filmul se află astfel pe locul 25 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.
„Liceenii” a fost urmat de „Declaraţie de dragoste” (198), „Extemporal la dirigenţie” (1987) şi „Liceenii Rock’n’Roll (1991).
