Ilarion Ciobanu, căsătorit de patru ori, de două ori cu aceeași femeie. Om dintr-o bucată, călit în tumultul dur al portului Constanța, marele actor a avut o viață aventuroasă. Pe 7 septembrie se împlinesc 16 ani de la moartea sa.
Ilarion Ciobanu, căsătorit de patru ori, de două ori cu aceeași femeie. De ce a fost arestat?
Nu cred că ne-am putea imagina pe altcineva în rolul lui Traian Brad, din seria fimelor cu ardeleni ori în „pielea” lui Gerula, din „Columna” sau a lui Gherasim, din „Toate pânzele sus”. Pentru că singurul cu care vor rămâne asociate aceste partituri este chiar cel care le-a interpretat magistral, Ilarion Ciobanu.
S-a născut în 28 octombrie 1931 la Ciucur, Tighina, în Regatul României, azi în Republica Moldova, într-o familie cu șase fraţi.
De la 8 ani rămâne orfan de tată, după care mama sa, Olga, pentru a-şi întreţine cei patru copii, doi decedând din motive de boală, a fost nevoită să muncească peste tot unde a găsit, inclusiv ca bucătăreasă la un spital din Constanţa, unde s-au mutat.
Astfel, viitorul actor a crescut pe malul mării şi a avut o adolescenţă zbuciumată, dar plină de libertate deși a trebuit să muncească încă de la 12 ani.
Citește și: Singurul actor cu 50 de roluri principale a fost marinar. După moarte se întoarce la prima dragoste
„Am trăit ca pasărea cerului – portul e un părinte mare şi generos care dă de mâncare la toate păsările. La 12 ani am intrat băiat la prăvălie, după care am urmat lunga caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele”, spunea Ilarion Ciobanu.
Una dintre amintirile sale dragi era legată de mama sa. Din primii bani câştigaţi în port i-a cumpărat o blană de astrahan, drept pentru care aceasta a îmbrăcat-o şi s-a plimbat mândră pe faleză, chiar dacă era o după-amiază călduroasă de august.
Dar, tot la acea vărstă, a fost arestat pentru prima oară, pentru că împreună cu prietenii săi a descoperit din întâmplare o magazie plină cu torpile nemțești. Și era anul 1943, în plin război mondial.
În rolul comisarului Roman, alături de Sergiu Nicolaescu - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
„Prima dată am fost arestat în timpul războiului. Aveam 12 ani pe atunci, când, împreună cu nişte prieteni de-ai mei, umblam după porumbei prin magaziile Oborului din Constanţa.
Şi tot trecând dintr-una în alta prin răsuflătorile de aerisire, am ajuns într-o magazie care, dracu ştie cum, era plină de torpile nemţeşti. Ne-au găsit, ne-au arestat, duşi la chestură şi bătuţi. Ne-au ţinut o noapte acolo şi ne-au dat drumul: eram copii”, își amintea actorul într-o confesiune consemnată de Eva Sârbu, în cartea „Interviuri uitate”, conform ziarulmetropolis.ro.
Avea să ajungă iar în beciurile poliției, trei ani mai târziu, în 1946, când, tot alături de doi prieteni, a furat un porc, într-o vreme de mare foamete în țară.
Citește și: De ce i-a terorizat Ilarion Ciobanu cu mitraliera pe turiștii dintr-un hotel? Cine l-a salvat?
„Altă dată, prin ‘46, cu încă doi „şobolani”, aşa ni se spunea în port la ăştia care vânturam cheiurile în căutare de lucru, am furat un porc din curtea unui vameş. Un porc, în ‘46, era o valoare.
Nu mai ţin minte dacă l-am furat să-l vindem sau să-l mâncăm noi. Cert e că era un porc, şi un porc e de mâncare.
După război, vremurile erau tulburi, dublate de o năpastă naturală, seceta aia care a adus foamea după ea. Şi omul trebuia să se descurce cum putea. Pe urmă, un om crescut în port, crescut la malul mării are un fel de a fi direct, mai brutal.
Condiţiile vitrege, sărăcia mea şi a mamei, mediul, prietenii, într-un cuvânt aş găsi justificări pentru ceea ce am făcut atunci. Le-am făcut şi am tras ponoasele. Am plătit pentru toate. Că se plăteşte…” mai afirma Ilarion Ciobanu.
Până la urmă a ajuns să lucreze ca șofer de basculantă pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, transportând piatră din localitatea Ovidiu pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Avea 20 de ani când mama sa, care nu împlinise 39 de ani, moare, iar la înmormântare a dus sicriul la cimitir cu basculanta.
În chip de Mihai Viteazul, la probele pentru rolul principal din popularul film - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
A fost atras și de sport, mai ales că datele fizice îl ajutau. A ales rugby-ul, debutând ca jucător în 1948, la clubul „Ştiinţa” Bucureşti, iar consacrarea a cunoscut-o la clubul „Dinamo”, pentru ca ultimii ani din sport (1959-1962) să-i petreacă la „Progresul”.
Nu a terminat actoria și a susținut mereu că a ajuns din întâmplare să fie actor, visul său fiind acela de a deveni marinar.
„În 1958 am dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Că am vrut să văd cum e pe acolo. Mai încercasem şi la alte facultăţi: construcţii navale, mecanică, geografie şi nu mi-a plăcut nicăieri.
N-am absolvit pentru că am avut de ales între a face „Setea” (n.r. - debutul său cinematografic, din 1961) şi a urma I.A.T.C.-ul. Adevărul e că mă plictiseam în facultatea aia… Aşa m-am angajat electrician la Teatrul Municipal (n.r. - Teatrul Bulandra de azi)”.
Apoi a trecut pe post de “actor corp ansamblu”, lucru care l-a scârbit de teatru pentru toată viaţa, de aceea a rămas, practic, singurul mare actor român fără niciun rol în teatru.
Citește și: Cum îi testa Gheorghe Dinică pe partenerii de pahar. „Ce cauţi, boule, la masa mea?”
Considera actoria o meserie „mai comodă decât alte meserii şi am şi rămas”. În plus, Ilarion Ciobanu era convins că pentru a o face nu e nevoie de o pregătire specială, fiind sufieicnt să fii firesc, natural.
„Poate şi pentru că rezultatele de la primele încercări n-au fost tocmai rele (n.r. - de ce a rămas la actorie). Vreau să spun că nu sunt convins de faptul că, în cazul în care acele prime încercări ar fi fost dezastruoase, m-aş fi încăpăţânat să rămân actor de cinema.
Şi pe urmă, ca să fiu cinstit, meseria asta nu necesită o pregătire specială, aşa cum pretind alţii. Ajunge să fii firesc. După aia vin şi mărunţişurile pe care le înveţi cu timpul.
Cum ar fi să simţi aparatul, să simţi lumina, să simţi relaţia cu partenerul, să înveţi textul şi toate celelalte”, mai declara el, potrivit sursei citate.
După moartea mamei, la 20 de ani, se însoară cu o profesoară de franceză, mariaj care nu ţine mult timp. După divorţ, ea pleacă definitiv la Paris.
Înflăcărat de iubirea pentru o dansatoare din anasamblul „Ciocârlia”, Tamara Barna, care devine între timp asistentă medicală, o ia de nevastă de două ori, divorţând tot de atâtea ori, până în 1965.
În „pielea” lui Traian Brad, în neuitatele filme ale seriei cu ardeleni - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
În 1972 se căsătoreşte cu Marion, adoptând-o pe pe Natalia Doina, fata din prima căsătorie a soţiei, iar în august 1978 se naşte Ioachim, care a absolvit tot I.A.T.C., fiind la ora actuală un apreciat actor și regizor.
Ilarion Ciobanu a rămas în memoria publicului cu multe dintre rolurile din cele peste 50 de filme în care a apărut. Și, probabil, primul care ne vine-n minte, în ordine cronologică, este cel al necruțătorului Gerula din „Columna” (1968), apoi cel al lui Stroe Buzescu în „Mihai Viteazul” (1970), dar și al comisarului Roman, în „Cu mâinile curate” (1972) și „Ultimul cartuș” (1973).
Apoi, nu poate fi uitat personajul Gherasim din îndrăgitul serial tv, „Toatr pânzele sus” (1977), pentru a ajunge la cel mai iubit rol de către români, cel al lui Traian Brad din seria filmelor cu ardeleni, filme apărute în 1978, 1980 și 1981.
După Revoluție, marele actor n-a mai fost răsfățat de regizori, dar a apărut, totuși, în câteva producții, printre care „Șobolanii roșii” (1990), „Crucea de piatră” (1994) „Terente, regele bălților” (1995), dar și „Bored” (2004), regizat chiar de fiul său, Ioachim Ciobanu.. De asemenea, a jucat în serialul tv „La urgență”, din 2006, difuzat de TVR.
Ilarion Ciobanu a murit în dimineața zilei de 7 septembrie 2008, la 76 de ani, răpus de un cancer faringian cumplit.
Trupul său a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești din Capitală şi, conform dorinţei sale, cenușa sa a fost aruncată în Marea Neagră, în valurile pe care el a visat întreaga viaţă să navigheze.
