În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în peste 10 filme românești în anii 1960. După aceea, îl vedem în 30 de filme franceze și italiene. Detalii AICI
A fost primul Făt-Frumos din film
„A debutat în film cu cel mai ingrat rol din câte sunt cu putinţă, acela de frumos. Trebuie să fie neplăcut, bărbat fiind, să te vezi înconjurat de o armată de specialişti care te măsoară, te pipăie, te colorează şi îţi solicită surâsuri fascinante. Trebuie să fie greu uneori să fii frumos. În caz ideal, dincolo de etalarea acestor calităţi se întrezăreşte, după o vreme, artistul.
În „Poveste sentimentală” actorul a părut cucerit de voluptatea de a declama şi şi-a redus personajul la o schemă fals-dramatică. June-prim în „Nu vreau să mă-nsor”, a avut de luptat cu un text cu neputinţă de rostit pentru ca în ultimul său film, „Harap-Alb”, să debiteze partitura scrisă în colaborare de către lon Creangă şi lon Popescu Gopo.
E în rolul său o undă de nobil tragism, tipul Spânului, aşa cum îl ştim din filele basmului, e modificat aici, complicat cu folos, dotat cu trăsături de caracter care-i fac evoluţia spectacuIos interesantă.
Omul rău care există iniţial în structura intimă a Spânului e dominat pe parcurs de Omul îngândurat şi trist care, presupunem a fost victima unor drame ciudate.
Melancolia chipului, descrierea leneşă a gesturilor, mersul încetinit, vocea reţinută, fac din rolul lui Cristea Avram o reuşită a filmului (ciudat şi el) regizat de Gopo”, era portretul făcut de revista Cinema.
Plecarea din România
Cristea a fost căsătorit cu actrița Olga Tudorache de care s-a despărțit în anii 60. A fost primul cuplu monden al României.
În anul 1960, actrița Olga Tudorache avea 31 de ani, era foarte apreciată de public. Vocea inconfundabilă, ținuta majestuoasă și frumusețea ei l-au dat gata și pe Cristea Avram, un actor frumos și talentat, cu doi ani mai tânăr decât ea. S-au iubit cu patimă, spun colegii lor de breaslă. Iar din iubirea lor s-a născut Alexandru. Lumea invidia acest cuplu de actori frumoși care păreau că au tot ce și-au dorit în viață.
S-au despărțit intempestiv
S-a mutat la sfârșitul anilor '60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, după ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma Steaua fără nume (Mona, l'étoile sans nom).
Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța.
Citește și: Dezvăluiri șocante ale personalului navelor de croazieră: Dacă e înghețată în meniu, a murit cineva
Pentru ea, actorul şi-a părăsit familia - lăsând-o în urmă pe Olga Tudorache devastată. Îndrăgostit până peste cap, Cristea Avram a fugit la Paris cu Marina, unde povestea lor a mai durat foarte puţin.
Jucând alături de unii dintre cei mai talentați bărbați din Europa, Marina Vlady a fost văzută ca un etalon de frumusețe alături de Marcello Mastroianni în Black Feathers (1952), o dramă emoționantă a celui de-al Doilea Război Mondial.
De asemenea, ea a jucat împreună cu actorul de top al Italiei, Aldo Fabrizi, în Too Young for Love (1953). Una dintre rarele ei apariții în limba engleză a venit cu drama istorică a lui Orson Welles Chimes at Midnight (1965), relatează Amazon.
Urmează o carieră în Franța și Italia
Actorul a decedat la 10 ianuarie 1989 în Italia, ca urmare a unui cancer. Amintirile Olgăi Tudorache, care nu s-a mai recăsătorit, despre fostul soț sunt răvășitoare și ele au apărut în "Viata pe o scândura - Teatrul Nottara", scrisă de Doina Papp.
Pe Cristea l-am cunoscut cu ocazia spectacolului "Antoniu și Cleopatra" la Teatrul Armatei, unde Ginel Teodorescu punea piesa și Cristea era distribuit în Cezar. Antoniu era Ion Dichiseanu. Am repetat foarte mult, șase luni. Lecturile le-am făcut pe scenă. Acolo era pusă masa și țin minte că la lecturi eu eram lângă Dichiseanu. Vizavi de mine era Cristea. În timpul acela rula la Aro, alături, filmul "Darclee". Dar eu nu mă duceam să văd filme romaneșți. Nici n-aveam timp și…La repetiții Dichiseanu îmi spunea tot timpul: “uita-te la Cristi cât e de frumos!”
Eu: “Lasă-mă-n pace…Frumos! E ca un frizer. Nu vezi cum își arată fasolea. Tu ești mult mai bărbat, mult mai bine…” Dichiseanu: “Vai, Olga, să te duci să-l vezi în Darclee…” Eu: “Lasă-mă-n pace. Îl văd aicea…Uita-te la el!”
Citește și: Dinică ar fi avut 89 ani. Băiat de cartier, respins la „teatru”. Își întâlnește iubirea la 60 de ani
Chiar mi-era antipatic la început, Cristea. Zâmbea, cu dantura aia superbă, și când vroia să se derobeze de la un răspuns, ieșea învingător pentru că era fermecător când zâmbea. Într-o zi enervată, am intrat la Aro să văd și eu filmul acela mult lăudat cu un om pe care nu-l agream deloc.
Am ieșit îndrăgostită moartă, lulea. Când am venit la Teatru, Cristea Avram era cu totul altcineva pentru mine. Așa a început. Așa s-a născut Alexandru, așa ne-am căsătorit.
Șase luni de zile cât au durat repetițiile m-am ocupat de el. Până să mă îndrăgostesc m-am ocupat de Cleopatra, pe urma de Cezar.
Avea zile când era absolut genial.
Stăteam în sală cu Ginel Teodorescu și ne minunam. A doua zi era catastrofal. Și mă enervam: “Ce s-a întâmplat Cristea?!” El: “Păi a venit Fagaraseanu și mi-a spus că o să-mi frâng gâtul cu rolul asta…”
Eu: “E posibil să te trântească Fagaraseanu la pământ, așa…”. Iar lucram cu el de înnebuneam. Iar venea o repetiție extraordinară, iar una proastă. Așa era. Țin minte că i-am spus odată:
“Măi, tu eșți un Stradivarius. Dar mintea ta nu știe să conducă arcușul. Inteligența scenică, actoricească, nu ai.”
În anii când ne-am cunoscut, Cristea avea o voga extraordinară.
Din cauza Darcleului. Veneau sute de scrisori la mine, unele de amenințare… cum că el e soțul tuturor femeilor din România, că n-am dreptul să fiu soția lui…
Asta într-un fel ne-a și condus la divorț. Apoi a făcut filmul cu Marina Vlady și a plecat la Paris convins că vă face o mare cariera în film. Cu fizicul lui, cu farmecul lui, cu vocea aceea… Marina s-a îndrăgostit moartă, s-a dus la Maurer și l-a cerut. Dar opțiunea a fost a lui.
Dorea să plece…
Că actor avea un farmec extraordinar, o carismă, o forță de atracție extraordinară. Cu astea te naști. Poți să perfecționezi ceea ce ți-a dat Dumnezeu și uneori chiar poți supraviețui cu asta. Sau mă rog, aici ar fi putut. Acolo a avut nevoie și de mintea care conduce arcușul.
De inteligența scenică. Și nu venea nimeni să-l învețe. A făcut filme dar n-a ajuns să mai fie Cristea Avram… El făcuse facultatea de filosofie, acolo l-a văzut doamna Sadova, nu știu cu ce ocazie, și l-a adus la Teatru.
A murit la 57 de ani după o carieră spulberată și o viață risipită.
În Italia ajunsese venind din Franța pentru un film. Fusese chemat de un mare regizor de film. Din cauza vizei care nu i-a fost dată la timp a ajuns prea târziu și a pierdut probele.
Acea șansă ar fi putut fi poate, o propulsare… Ce mai era surprinzător la Cristea, de necrezut e că un bărbat cu farmecul lui, frumos, curtat, nu a fost ceea ce se cheamă un curvar. Cristea era chiar un pur deși trăgeau femeile de el.
Chiar dacă desfășurarea vieților noastre a făcut să nu mai fim împreună Cristea și-a păstrat în biografia mea un loc al lui. Asta am realizat când a murit.
Atât de cumplit m-a durut această moarte încât un an de zile n-am fost om. Parcă mi se scurseseră toate energiile din mine. Și în acel an am făcut o paradontoză de mi-am pierdut toți dinții…
Cine e Marina Vlady
Marina, cea mai mică dintre surorile Poliakoff-Baidaroff a văzut lumina zilei la Paris, la 10 mai 1938. La îndemnul mamei sale, fostă balerină, mica Marina urmează, ca și surorile ei Olga, Helene și Odile, școala de balet. La 10 ani este chemată în studioul de la Neuilly de către regizorul Jean Gehret la sugestia lui Odile Versois, pentru a debuta într-un film în care aceasta era protagonistă.
Farmecul și candoarea malițioasă a acestei bebe-vamp cum a fost supranumită, cuceresc în scurtă vreme publicul european, și, film după film, paralel în Franța și Italia, cariera Marinei Vlady se consolidează, făcând din ea una dintre vedetele de frunte ale ecranului.
Memoriabile au rămas aparițiile ei din filme precum Vrăjitoarea, Zile de dragoste, Crimă și pedeapsă, Simfonia dragostei, Sentința, Canaliile, Prințesa de Cleves, Mincinoasa, Climate. Un capitol important din viața profesională a Marinei Vlady a fost colaborarea cu Robert Hossein, cineastul care a știut să exploateze la maximum darurile ei înnăscute de comediană, relevându-le în filme ca Iartă-ne greșelile, Noaptea spionilor.
În România a turnat Steaua fără nume, în regia lui Henri Colpi.
A devenit o vedetă internațională, fiind solicitată deopotrivă în studiourile europene și cele americane.
