Apoi, după oscilări şi căutări între Politehnică şi Litere, Sanda Toma intră la Institutul de Teatru I.L. Caragiale, pe care îl absolvă, la clasa profesoarei Aura Buzescu.
Citește și: Corina Dănilă nu poate plăti ratele după divorț. Evacuată dn casă, banca îi ia o treime din salariu
Întrebată într-un interviu dacă ar schimba ceva în viața ei și dacă ar vrea să o ia de la capăt tot făcând teatru, a răspuns:
Citește și: Actriță, interzisă în filme de Elena Ceaușescu și în teatru de Iliescu. „Purta rochii prea scurte”
„Sincer? Da! Dacă m-aş gândi la liniştea, la sănătatea, la viaţa mea de zi cu zi ar trebui să răspund: Nu! Dar spun: Da! Odată, Radu Beligan mi-a spus: eşti o orgolioasă, din orice rol vrei să faci ceva! Detest mediocritatea. Vreau să fac orice pe îndelete, temeinic, bine. Dacă asta înseamnă orgoliu, sunt, deci şi orgolioasă”.
Sanda a avut o copilărie grea
S-a născut în 1934, când vremurile erau tulburate de iminența unui război mondial. A rămas orfană de mamă la vârsta de cinci luni.
„Pe la 15-16 ani […] mi-am dat seama că trebuie să fiu de două ori om, pentru că au fost două femei care îşi sacrificau viaţa pentru mine: una născându-mă, că de fapt nu trebuia să mă facă şi se pare că acele consecinţe ale congestiei cerebrale pe care a făcut-o la 32 de ani a fost faptul că m-a conceput cu un singur ovar. Ea se pare că i-a spus şi lui tata că dacă ei i se întâmplă ceva, pe mine să mă crească sora ei. […]
Mama a avut o bucurie imensă că a intrat până la urmă în serviciu. Eu trebuia să fac facultate, bani, tata de-abia mai câştiga. Mama a intrat în serviciu printr-o relaţie, la Ministerul Metalurgiei, pe [strada] General Manu, colţ cu Calea Victoriei, la intrare, la Informaţii. Făcea bonurile de intrare, verifica, mă rog, cerea buletinul şi aşa mai departe. Şi într-o zi a venit maestrul Bălţăţeanu care nu ştiu ce treabă avea acolo. Şi mama a îndrăznit să îl întrebe de mine, să îi spună că e mama Sandei Toma. A venit mama aşa de încântată acasă să-mi spună [că m-a lăudat] – eram în anul II, trecusem la el – şi el i-a spus că sunt bună şi că o să fiu o actriţă bună şi să am încredere. Vai, atât de fericită a fost mama! Că amândouă eram îndoite, mama vedea ce spaime am şi prin ce trec şi amândouă eram îndoite şi speriate. Şi culmea ştiţi care e? Că după ce am terminat institutul, mama mi-a făcut marea mărturisire: că maică-mea bună a vrut să fie actriţă şi a făcut figuraţie în primele filme româneşti şi pe platou l-a cunoscut pa tata care era fotograf. Şi eu i-am împlinit visul! Şi i-am spus: <Mamă, dar de ce nu mi-ai spus până acum?> Zice: <N-am vrut să te influenţez… Am vrut să-ţi termini facultatea şi să te văd pe picioarele tale”, potrivit Rador.
Refugiată din locuință
La 4 aprilie 1944, copil fiind, a fost silită să se refugieze din casa în care locuia şi care avea să fie distrusă în scurt timp de bombardament. Apoi a stat o vreme în refugiu, în preajma Bucureştiului, la Ciocăneşti, împreună cu mătuşa ei. Până la 13 ani a învăţat la călugărițe, la Institutul Sfânta Maria din Pitar Moş.
„Pe vremea aceea toate fetiţele erau uşă de biserică. Era un pension ţinut de călugăriţe germane, franţuzoaice, englezoaice, chiar şi românce. Le-am avut colege pe Simona Bondoc, cea care avea să devină colega mea de breaslă, pe Paula Iacob, avocata, sau pe fiicele Principesei Ileana. Am avut o companie de calitate. Iar călugăriţele se jucau în pauză cu noi şi erau foarte pricepute la educaţie. Imaginaţi-vă cum ar fi să vedeţi o şcoală întreagă de fete cum plânge pentru că le pleacă profesoarele. După reforma Învăţământului din 1948, şcoala s-a desfiinţat şi ele au plecat”, spunea Sanda Toma pentru Libertatea, în urmă cu 10 ani, în unul din puținele interviuri.
A vrut să devină geolog, dar provenind din familie mic-burgheză nu a fost primită. A dat examen la Politehnică, dar nu a intrat. Visul ei de a colinda munții s-a spulberat.
Citește și: Emil Hossu a murit pe scenă sub privirile soției alături de care juca. Ultimele cuvinte: „Te iubesc”
La 16 ani jumatate, nu știa încotro s-o apuce. A fost transferată obligatoriu la Facultatea de construcții de mașini agricole, dar a rezistat doar câteva săptămâni. Tatăl se recăsătorise, avea familia lui și nu mai putea să o întrețină. Trebuia neaparat să intre la o facultate, dacă nu voia să ajungă o funcționară. A început să cocheteze cu teatrul, la sugestia unor prieteni.
Nu dorea sa ajunga o functionara oarecare, fără studii superioare. A ales Institutul de Teatru, unde a dat examen cu "Lacul" lui Eminescu și o poezie politică: "La masa verde". Și a intrat!Sanda Toma a fost căsătorită cu actorul Mihai Pălădescu, coleg de la Teatrul de Comedie, dar nu au avut copii.
„Cel alături de care mi-am împlinit visul despre dragoste a fost colegul meu de la Teatrul de Comedie, Mihai Pălădescu. A devenit prietenul meu, iubitul meu, partenerul meu de viaţă şi de scenă. Am reuşit să formăm un cuplu şi nu e uşor deloc. Mihai a fost mai mult decât soţul meu, a fost fratele şi copilul meu. Mi-aş fi dorit să am un copil cu el, dar… eram prea ocupaţi cu teatrul. Şi, oricum, n-aş fi vrut să creadă că-l silesc să se căsătorească. Eu fusesem mult prea măritată, iar el era un celibatar convins”, a spus actrița potrivit aceleiași surse.
A rămas văduvă în anul 1986 când abia împlinise 50 de ani. Sanda Toma a murit anul trecut la 88 de ani.
Turneele în ţară
„Când eram tineri îmi plăceau foarte mult. Era turneul cu vagonul, vagonul de cale ferată. Era vagon de dormit, vagon de clasa I care are canapele cu arcuri. Erau vagoane de clasa I şi fiecare avea partener de cuşetă, dar pe patul de sus se puneau lucruri sau aşa ceva, pe canapea se dormea sau dacă nu vroiai, ridicai patul de sus, aveai spaţiu mai mult. Se dormea extraordinar de bine! Acuma, de câte ori am fost cu vagon de dormit, m-a cernut ca sita. Dar să ştiţi că la Craiova am fost adoraţi! Adoraţi, răsfăţaţi, drept care cei câţiva de-acolo care ne urau, ne urau cu cinste şi cu sănătate şi din toţi rărunchii! Dar erau puţini.
Păi, când eram la Craiova, făceam Băileştiul, acolo se strângea toată comuna, stăteau şi prin copaci, că jucam la grădină, că turneele se făceau ori la sfârşit de stagiune, când era cald de fierbea vagonul cu noi, ori la început de stagiune până când să termine cu murăturile şi să vină la teatru”, rememorează actrița.
Cine a fost actrița Sanda Toma
A debutat în 1956 la Teatrul Naţional din Craiova, instituţie în care va juca până în 1958, urmând să revină în Bucureşti ca actor angajat al Teatrului Naţional până în 1960. În 1961, la invitaţia lui Radu Beligan, intră în echipa Teatrului de Comedie unde, până în 1994, "va fi un model de profesionalism, de conduită şi de calitate umană", arată reprezentanţii teatrului. După rolul Diana din spectacolul de inaugurare a teatrului, "Celebrul 702", Sanda Toma face parte din distribuţiile tuturor spectacolelor de succes ale Comediei: "Umbra", de Evghenii Şvarţ, "Troilus şi Cresida", de W. Shakespeare, regia David Esrig; "Casa inimilor sfărâmate", de G.B. Shaw, regia Radu Penciulescu; "Rinocerii", de E. Ionesco, "Cher Antoine", de Jean Anouilh, "O noapte furtunoasă", de I.L Caragiale, "Mutter Courage", de B. Brecht, "Trei surori" şi "Livada de vişini", de A.P. Cehov - în regia lui Lucian Giurchescu, sau în "Harold şi Maude", de Collin Higgins, regia Sanda Manu. Revine, în 2011, pentru rolul Celine din "Învaţă-mă, Celine", de Maria Pacome, regia Lucian Giurchescu. La Teatrul Naţional din Bucureşti a jucat în spectacole create de Sică Alexandrescu ("Hangiţa", de Goldoni, "Titanic Vals", de Tudor Muşatescu), Ion Finteşteanu ("Tartuffe", de Moliere), Ion Cojar ("Aşteptând la arlechin", de Noel Coward) şi Alexandru Tocilescu ("Comedie roşie", de Constantin Turturică).
În spectacolele regizorului David Esrig, Sanda Toma a primit confirmarea timpurie, dar şi decisivă în teatru, prin elogiile aduse de însuşi dramaturgul E. Ionesco cu prilejul reprezentaţiei cu "Rinocerii" de la Teatrul Naţiunilor din Paris. Nu au lipsit, desigur, elogiile celor mai importante reviste de specialitate din România şi de peste hotare, iar definitoriu pentru arta actoricească a Sandei Toma rămâne titlul unui articol referitor la "Troilus şi Cresida", din revista pariziană "Arts": "O lecţie de teatru venită din România" (Gilles Sandier, Arts, 24 mai, 1965).
Din păcate a fost distribuită doar în cinci filme. Nu a aflat de ce era pe ”lista neagră”. Însă, a strălucit în zeci de roluri în teatru.
