Peştera Topolniţa, aflată în judeţul Mehedinţi, reprezintă o peşteră naturală, locuită parţial de om, cu altitudinea absolută de 434 m; relativă de 84 m. Prezintă cinci deschideri şi are o lungime totală de 20.500 metri.
Peștera gigantică din România care este printre cele mai frumoase din lume
Peştera este gigantică, cu o reţea de galerii dispusă pe patru etaje: două fosile, unul subfosil şi altul activ, ca urmare a acţiunii apei din trei pâraie.
Prima menţiune a acesteia a fost făcută în 1880 de V. Dumitrescu. În 1898 era interesat de Peştera Topolniţa geologul Gheorghe Murgoci, apoi în 1913, N. Densuşianu şi I. Vintilescu, în 1941, iar în 1961, V. Decu. În timp se vor alătura acestora Marcian Bleahu, I. Povară şi G. Diaconu.
Peştera a fost împărţită de speologi în mai multe sectoare (explorarea este neterminată).
Mai important, din punct de vedere arheologic, este sectorul Peştera Femeii, din care se ajunge în Culoarul Liliecilor şi apoi în Culoarul Vetrelor, unde au fost identificate vetre de foc ce datează din neolitic, din epoca dacică şi din cea medievală.
Citește și: Grota cu Aburi, unde dacii cereau ajutor zeilor, singura oază „tropicală” din România: Ce ascunde
Împreună cu acestea se aflau şi materiale ceramice sau piese de metal.
Cercetări arheologice s-au făcut şi în exterior, dezvelind cuptoarele de redus minereul de fier de epocă dacică. La cercetări au mai participat E. Bujor, Vasile Boroneanţ şi alţii, arată sursa citată.
În mai multe locuri în peşteră, a fost identificată şi faună fosilă (Ursus spaeleus).
Peştera Topolniţa este una dintre cele mai frumoase şi mai importante peşteri din lume. Peştera, subordonată administrativ Academiei Române, este protejată şi închisă circuitului turistic.
Vizitarea se face controlat. Urmele arheologice descoperite aparţin epocilor: neolitic, Hallstatt, epoca dacică, epoca medievală.
"Numeroase lacuri, sclipind ca gheaţa la lumina lanternelor, întrerup pe alocuri cursul subteran al apei, sporind frumuseţea peşterii. Pe întreg parcursul peşterii se întâlnesc galerii ornate cu stalactite şi coloane, cu stalagmite-lumânări, cu ghirlande, draperii, baldachine şi valuri translucide din calcit imaculat", face cunoscut DJS Mehedinţi.
Citește și: Misterele Apusenilor, cea mai bogată zonă auriferă a României: Uriașii păzeau comoara lui Decebal
O astfel de galerie este Galeria Racoviţă foarte bogată în formaţiuni de calcit, în care unele zone, ca Pădurea de Lumânări sau Lacul de Cleştar, sunt de o rară frumuseţe, arată DJS Mehedinţi, potrivit Agerpres.
Formaţiuni fosiliere unice în lume
Râul Topolniţa pătrunde în subteran prin gura Prosacului şi iese prin gaura lui Ciocârdie. Galeria Emil Racoviţă, cea mai impresionantă formaţiune speologică din Carpaţi, are 1.570 de metri.
În Peştera Topolniţa s-au descoperit urme umane încă din neolitic.
Din punct de vedere carstic, aici sunt conservate formaţiuni fosiliere unice în lume. Este o peşteră caldă, cu temperaturi între 8,2 şi 10,8 grade Celsius.
Citește și: Misterele uneia dintre cele mai controversate peșteri din România. I se spune Triunghiul Bermudelor
Peştera este valoroasă şi datorită speleotermelor imense, cavernamentului gigantic, cursului subteran de apă, faunei subterane şi coloniei de lilieci.
Această peşteră adăposteşte numeroase lacuri, formaţiuni impresionante de stalactite şi stalagmite, însoţite de o mare diversitate de forme şi culori din calcit, abisuri nebănuite, labirinturi, torenţi, sectoare subacvatice şi cascade.
Este deschisă doar o singură zi
Peştera Topolniţei este deschisă doar câteva ore pe an, în timpul sărbătorii care îi poartă numele. În restul anului poate fi vizitată doar cu aprobarea Academiei Române.
Deşi categoriile de lucrari vizate pentru a asigura accesibilitatea turiştilor în complexul carstic cuprindea piste betonate, cu balustrade şi scări în sectoarele denivelate şi electrificarea peşterii pentru principalele puncte de atracţie, între care Loja, Pădurea de Lumânări, Sala Piticilor ori Lacul de Cleştar, lipsa fondurilor a determinat închiderea peşterii înainte de 1989.
Regretabil că promovarea aproape inexistentă şi nepăsarea autorităţilor duc la necunoaşterea pe mai departe a acestei inegalabile frumuseţi naturale, de pe urma căreia s-ar putea încasa bani buni ce-ar face ca locurile astea să nu mai fie izolate.
